Dacă vreți să aflați cum se vede România din afară, trebuie să urmăriți interviul pe care jurnalistului BBC Stephen Sackur i l-a luat ministrului român de Externe, Bogdan Aurescu, în emisiunea HARDtalk. Momentul cheie al discuției este cel în care moderatorul, oarecum exasperat de non-răspunsurile invitatului legate de sprijinul militar pe care România îl acordă sau nu Ucrainei, întreabă: „Sunteți o democrație, nu?” Bogdan Aurescu răspunde: „Aveți dubii în privința asta?” La care jurnalistul BBC rostește o replică de aplaudat: „Nu, dar știu că într-o democrație publicul așteaptă responsabilitate din partea Guvernului. Dacă trimiteți fonduri semnificative și echipament militar semnificativ în Ucraina, publicul, oamenii care v-au votat, cu siguranță au dreptul să știe”.
Iată cât de simplă este definiția democrației și cât de mult am pervertit-o în această țară și în acest regim politic. Ajutorul acordat Ucrainei este doar unul dintre nenumăratele secrete de stat ale regimului Iohannis. Practic întreaga guvernare este ținută la secret. Toate deciziile importante se iau într-un conclav de inițiați, niciodată transparent și rareori comunicat public, poporul fiind considerat prea tâmpit ca să înțeleagă afaceri de stat. Parlamentul României, instituție fundamentală a democrației, a fost pulverizat și transformat într-o mașină de vot formală, subordonată unei entități care nu există în Constituție și care se numește „coaliție”. Ultima lovitură a „coaliției”: pragul la abuzul în serviciu, stabilit în acest cerc restrâns și trimis în plic în Senat, unde a fost votat cu ochii închiși de majoritatea PSD-PNL-UDMR.
Secretomania este modul de operare al președintelui Klaus Iohannis, omul care nu a dat niciun interviu pe bune de când este în funcție și care nu răspunde la nicio întrebare. Dl. Iohannis îi disprețuiește pe ziariști, pe civili și opinia publică în general. Îi plac, în schimb, generalii, bătutul din călcâie și secretul militar.
Pandemia și războiul i-au venit mănușă: sub paravanul noilor pericole, s-a pus lacăt pe orice tentativă de a le mai explica guvernaților ce fac guvernanții. S-a ajuns până la nerușinarea de a motiva refuzul de amputare a pensiilor speciale cu faptul că „avem un război” și ne-am „depopula” instituțiile de forță.
Și-n timp ce generalii ucraineni se luptă la Bahmut, generalii români trag din toate pozițiile să-și mențină milionașele și privilegiile obținute în baza unor „lucrări deosebite”. Când îi întrebi care sunt acelea și ce fapte de vitejie au făcut de au pensia de câteva ori mai mare decât a unui militar normal care a fost în Afghanistan, ți se spune că ăsta e un secret de stat.
La fel cum un secret este și sprijinul militar pe care România spune că l-a acordat Ucrainei, deși nicio țară care a acordat un astfel de sprijin, de la Statele Unite, UK, Germania, Franța, până la Polonia, Slovacia sau țările baltice, n-a făcut un secret din asta, ba fiecare a explicat până la ultimul tanc în ce a constat contribuția. În primul rând, din respect pentru propriii cetățeni din ai căror bani se plătește acest ajutor pentru Ucraina. România face notă discordantă, pentru că secretul este unul al lui Polichinelle: în realitate, n-am dat mare lucru, pentru că-n depozitele Armatei bătea vântul. O discuție pe acest subiect cu un fost șef al Statului Major General al Armatei poate fi urmărită aici.
Moștenirea pe care o lasă în urmă Klaus Iohannis nu este doar o democrație mimată, ci și o țară cu un euroscepticism în creștere. A primit o țară entuziast proeuropeană și lasă o țară în care doar 46 la sută dintre români mai cred azi că apartenența României la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62 la sută media europeană. Și în care 25 la sută dintre cetățeni spun că n-ar trebui să le acordăm nici măcar un ajutor umanitar ucrainenilor.
Urmăriți acum interviul de la BBC: dl. Aurescu trebuie să răspundă nu doar la întrebarea de ce ține Guvernul secret ajutorul militar, ci și de ce o parte a românilor nu vor să ajute Ucraina. Mai trebuie să răspundă și la afirmațiile fostului ministru al Apărării, Vasile Dâncu, despre „negocierile” care ar trebui făcute cu Putin, afirmații în urma cărora România a părut a fi o țară care-și primește comunicările direct de la Kremlin. De asemenea, mai trebuie să dea explicații și la scandalul Bâstroe, declanșat de ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu, în care România face figura unei țări mici și meschine, preocupate să se războiască nu cu Rusia, ci cu Ucraina. Toate aceste mici bombe, detonate la București de politicieni și de presă, nu au trecut neobservate în Occident: ele duc la o singură concluzie - „pilonul de stabilitate” românesc pe flancul estic s-a șubrezit, iar România s-a apropiat de zona mocirloasă a Ungariei lui Viktor Orban, penetrată de influența malignă a Rusiei.
Asta răspunde în bună măsură și celor care se întreabă de ce toți liderii occidentali, începând cu președintele american Joe Biden, când vorbesc de flancul estic, merg în Polonia. Pentru că Polonia este o voce în regiune, iar liderii polonezi sunt intervievați de toate rețelele de presă internaționale ca „să dea soluții” în privința războiului, în timp ministrul de Externe român trebuie „să dea explicații” pentru toți populiștii și mediocrii de acasă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Adevărat este și faptul că nu prea era alternativă viabilă (adică de votat în masă, deși erau persoane ok).
Dl. KWI a venit pe un val de antipatie împotriva lui VP (nici nu merită să mă gândesc la ceea ce ar fi însemnat să fie el președinte ), dar nu a confirmat nimic și mai mult ne-a dezamăgit și el și toți cei care l-au susținut (de la dl. Dacian Cioloș și USR și + și mai ales PNL .
Cred că PNL va avea de suferit enorm după ce KWI nu va mai fi ceva
" ...Că banii publici intră tot la secret de stat, desigur... cap ai. minte ce-ți mai trebuie?...."
CA sa citez din clasici inca in viata......
Dar ce-ai vrea musiu, in vreme de razbel sa le spunem rusnacilor, vedeti bai hahalelelor ca le-am trimis 2 cartuse cu autotrenul nr....., intra in Ucraina prin vama cutare la ora cutare.......
Ca te si intereseaza pe mataluta cat am trimis in Ucraina ca sa-i ajutam!
Ia spune, ce faceam de banii aia? Cumparam seminte la sparlamentari? Mai dadeam o speciala? Ca vad ca-ti bubuie mintea! Si fac pariu ca in caz de razbel ai fi primul care ar sterge-o "englezeste" cu primul low cost!
Succesuri!
In alta ordine de idei, in timp ce citeam comentariile mi-am adus aminte de un banc de pe vremea lui ceasca in care poanta statea in cuvintele: “mai rasfirati baieti, mai rasfirati!”
:-)
1) Cum să spui că România păcătuiește prin faptul că devine cumva răzvrătită, aidoma Ungariei lui Viktor Orban, când situația este exact PE DOS? România e un stat cu poziția ghiocelului în politica externă; reprezentanții săi au fost mereu yes-men, a prevalat întotdeauna în ordinea descrescătoare a importanței: interesul extern, interesul personal al conducătorilor politici și abia la coadă (sau deloc) interesul național. Situația cu canalul Bâstroe a fost ceva prea de tot și de aceea nu a mai putut fi ”băgată sub preș”. Era ceva evident că ucrainenii, pe care îi ajutăm și cu care empatizăm în suferința lor, sunt totuși nesimțiți cu noi și ne-au dat o flegmă fix în față. fără nicio reținere, doar că așa au avut ei chef și așa le-a venit bine. Nu zicea nimeni să nu găsim noi și ei, împreună, o soluție temporară, de avarie, pentru transportul naval de mare tonaj, acum când e atât de important pentru ei, în plin război. Dar nu, ei ne-au desconsiderat total. Nu atât soluția, cât ATITUDINEA lor a fost mizerabilă. Ei sunt victime, e adevărat, în acest război nedrept dus de Rusia împotriva lor și suferințele lor sunt greu de imaginat. Cu atât mai mult e de neconceput atitudinea asta arogantă și nesimțită, izvorâtă probabil din conștiința faptului că mai-marii planetei îi răsfață, iar astfel se cred și ei mai ”mari” decât sunt cu adevărat și își dau arama pe față. Să fii în același timp victimă reală a războiului și totuși nesimțit cu cei care îți sunt alături (chiar dacă sunt mai mărunți, precum România) e ceva mai rar întâlnit... Practic se dovedesc și ei în final la fel de ”ruși” ca și rușii care îi atacă acum.
2) Liderii occidentali importanți merg în Polonia fiindcă Polonia e mai puternică și mai respectată decât România. Iar ea și-a câștigat respectul tocmai fiindcă a spus și DA, dar și NU în politica externă, când a fost în interesul lor național. Reprezentanții României au fost jalnici la capitolul politică externă, dar Polonia a fost demnă și serioasă, o țară pe care te poți baza. România nu poate inspira încredere, deși zice mereu ”DA, să trăiți” fiindcă asta nu dovedește forță și seriozitate, ci doar servilism de rahat, dar ineficient.
3) Secretomania în legătură cu ajutorul dat Ucrainei e într-adevăr ceva aiurea, dar din punct de vedere guvernamental nu e lipsit de sens. Probabil au ținut inițial la secret totul crezând că astfel apără - sanchi - secretul militar, iar când celelalte state s-au dovedit mai transparente, era prea târziu să mai schimbe macazul. Oricum se sugerează și în articol, că un motiv în plus al secretomaniei ar fi și că volumul concret al donațiilor militare ar fi ridicol de mic, ceea ce ar fi rușinos pentru noi. Iar asta nu fiindcă nu am vrea să donăm capacități de luptă mai multe și mai bune, ci fiindcă NU le prea avem. Iar asta ar ține totuși și de secretul militar. Acest secret militar, în general acoperă 2 sensuri: că ai multe capacități și bune sau că nu prea ai de nici unele, deși pretinzi că ai totuși câte ceva. Adică păstrând secretul ne ascundem, indirect, propria impotență militară, păstrându-ne onoarea de donatori militari către Ucraina. Are ceva sens. Ceea ce nu are sens este atunci când alte lucruri sunt ținute la secret, cum ar fi contracte economice (de exemplu vechiul contract cu Bechtel pentru construcția -sanchi - a unei autostrăzi, contractul inițial de privatizare al Petrom cu OMV etc etc). Plus că nu numai la noi în țară se întâmplă minuni din astea, ci chiar la nivel european: vezi contractul Ursulei cu Pfizer pentru achiziția a N-șpe ”milioarde” de doze de vaccin anti Covid-19. Așa că să nu credem că numai noi păcătuim iar alții sunt îngerași. În realitate, la vârfurile puterii, și la noi și în lume, colcăie corupția. Gradele de corupție pot fi diferite, dar ea EXISTĂ, cu siguranță.
4) În altă ordine de idei, că Johannis e secretoman și bolnav de șefie asta e clar, aici sunt de acord cu autorul. Citez: ”Secretomania este modul de operare al președintelui Klaus Iohannis, omul care nu a dat niciun interviu pe bune de când este în funcție și care nu răspunde la nicio întrebare. Dl. Iohannis îi disprețuiește pe ziariști, pe civili și opinia publică în general. Îi plac, în schimb, generalii, bătutul din călcâie și secretul militar.” Sigur că da, așa este 100% Dar am și eu o întrebare: oare cu cine a votat Dl. Negruțiu la prezidențiale în 2019? Pun pariu că l-a ștampilat din inimă pe Johannis. A DOUA OARĂ. Pentru 10 (ZECE) ani de mandat, care să urmeze anteriorilor 10 (ZECE) cu Petrov. Pun, deci, și eu o întrebare retorică: nu pare uneori că acești tipi considerați cică inteligenți, instruiți, evoluați, ”treziți”, par totuși că votează ca somnambulii? Și stați că asta nu e tot, parcă văd că în 2024 va veni pe cai mari și albi madam Nefertiti, zeița justiției chioare. Pentru încă 10(ZECE) ani, cum altfel? Fiindcă, sigur că da, trebuie să terminăm odată cu hoția din țara asta :-) :-) Va fi din ce în ce mai ”amuzant” de trăit în România. Să nu mai aud pe nimeni peste câțiva ani cum se smiorcăie că a fost fraierit. Pentru a fi fraierit e nevoie de DOI, adică șmecherul și fraierul. Cel votat e șmecherul, în schimb cel care l-a votat e fraierul. Să nu ne ascundem de concluziile neplăcute, dar adevărate.
De unde vă rezultă reaua lui credințâ?
Ca Iohahahannis este cam de mult pe faras, asta-i alta gasca pe alta partie de ski. Dar secretul este secter, iar jurnalistul britanic a confundat BBC-ul cu Daily Mirror! Sau alt tabloid de doi bani de prin UK......
Daca era dupa mine, a treia oara cand a intrebat, il ridicam de pe scaun si-l primiteam dupa seminta in Obor! Insistenta este uan, impertinenta alta!
Și da, nu e vorba de whataboutism (un termen pe care cred că nu îl cunoști), dar hai să îți explic încet că poate înțelegi și tu.
Folosind logica pe care prezentatorul de stiri de la digi24 o invocă ar trebui că SUA sa prezinte tot timpul locația focoaselor nucleare și a submarinelor pe glob. Sa prezinte toate secretele de stat și de apărare. Unde merge președintele, parolele de la serverele guvernamentale, că doar e democrație, nu? De asta Negruțiu a făcut gimnastica cu logica pentru a critica ceva. Nu e jurnalist deoarece un jurnalist adevărat nu ar înclinat logica in asemenea hal încât să critice pe cine vrea sa critice. Un jurnalist adevărat critice pe orice unde are dovezi că poate critică și doar intre limitele dovezilor. Apoi nu e jurnalist pentru că nu face decât să prezinte știri sau ce o fi facă d el la Digi 24.
Dar apoi sa vorbim despre cum digi24 primește bani? De ce am zis asta? Pentru că autorul articolului prezintă niste valori morale foarte înalte vorbind despre democrație de parcă ar fi in grecia antica sau ar avea dumnealui niște cunoștințe super avansate despre moralitate și democrație. Ori, in cazul lui, in momentul in care lucrezi cu un post (deci ești de acord cu politica postului tv) care primește bani de la partidele politice pe tri a avea soției favorabile nu poți să mai pretinzi asemenea valori morale sau democratice. Nu poți să critici democrația spunând că o democrație nu are secrete de stat că după sa faci accepți sa lucrezi pentru cineva unde jurnalismul accepta bani din partea partidelor politice. Se nu este ipocrizie, caută în dicționarul cu imagini, poate așa înțelegi
Nu este pentru prima dată când domnul Negruțiu azvârle în spațiu public această zicere.
Dacă ar fi așa, atunci s-ar pune întrebarea de ce Joe Biden n-a vizitat și Țările Baltice. Au fost chiar și peste Polonia în privința declarațiilor publice, dintre țările NATO de pe flancul estic sunt cu probabilitatea cea mai mare de a fi invadate de ruși și spre deosebire de polonezi, n-au probleme cu justiția sau cu drepturile femeilor sau ale minorităților sexuale, lucruri pe care partidul democrat al domnului Biden pretinde că le apără.
Așa că explicația domnului Negruțiu nu prea ține. Aș îndrăzni să spun că motivul domnului Biden de a vizita Polonia este unul electoral. Americanii s-au săturat de războaie, nu privesc cu ochi buni amestecul SUA în războiul din Ucraina, mai ales cei care votează cu partidul republican. Polonia a fost deseori dată ca exemplu pozitiv, de țară care apără valorile conservatoare de către politicienii și presa republicană. Așa că Joe Biden profită de această afinitate a republicanilor față de Polonia pentru a mai estompa prăbușirea din sondaje când vine vorba de Ucraina.
Cât despre restul liderilor occidentali care ocolesc România, domnul Negruțiu pare să fi uitat de vizita domnului Macron de anul trecut. De cea a cancelarului german care tocmai ce a fost anunțată, ce să mai vorbim...
Închei prin a spune că de la începutul războiului am constatat cu o oarecare surprindere cum atât rușii cât și presa ce pretinde a fi pro-occidentală cer cu insistență ca România să declare ce trimite în Ucraina, în timp ce toți oficialii străini, în frunte cu cei ucraineni, mulțumesc României pentru ajutorul pe care îl acordă.