Foto: Mehdi Taamallah/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia
Să vorbim puțin despre ce face UE pentru a pune capăt violenței sexuale împotriva femeilor:
- Violența împotriva femeilor și a fetelor este una dintre cele mai sistematice și mai frecvente încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial. Țările UE nu fac excepție. Din păcate, una din trei femei a fost victima unor violențe fizice sau sexuale, comise cel mai des de partenerii intimi.
- Violența online este și ea în creștere, vizând în special femeile tinere și femeile din viața publică, de exemplu jurnalistele și politicienele. În plus, femeile se confruntă cu violență la locul de muncă: aproximativ o treime din femeile din UE care s-au confruntat cu hărțuire sexuală au fost victime ale acesteia la locul de muncă.
- Având în vedere această realitate, Politico Europe scrie că planul puterii politice de la Bruxelles de a clasifica toate tipurile de sex non-consensual drept viol la nivelul întregului bloc comunitar al UE a fost respins de guvernele naţionale.
- În martie 2022, Comisia Europeană a prezentat un proiect de lege menit să protejeze femeile de violenţă, de la mutilarea genitală la hărţuirea cibernetică. De asemenea, proiectul urmărea ca toate ţările din UE să clasifice actul sexual non-consensual drept viol, iar acesta să fie pedepsit cu cel puţin opt ani de închisoare.
- Însă, după mai bine de un an de discuţii care au provocat diviziuni, guvernele UE au respins vineri propunerea privind violul. Mai exact, deşi au susţinut legea în ansamblu, au eliminat prevederea privind violul.
- Suedia, care deţine preşedinţia rotativă a Consiliului UE, reuşise în urmă cu o săptămână să obţină un acord între ţări care să apropie statele europene de ratificarea Convenţiei de la Istanbul din 2011 (tratatul internaţional menit să reducă violenţa împotriva femeilor în Europa). Aceste negocieri au scos însă la suprafață un război cultural între ţările din Europa de Est (precum Polonia, Ungaria şi Bulgaria) şi ţările din Europa de Vest.
- În timp ce câteva ţări, printre care Polonia şi Ungaria, au criticat legislaţia planificată pentru protejarea femeilor, majoritatea ţărilor UE, printre care Suedia şi Germania, au declarat că Bruxelles-ul şi-a depăşit pur şi simplu atribuţiile prin faptul că a insistat asupra stabilirii unor norme comune la nivelul UE pentru pedepsirea violului. „Poziţia Consiliului UE nu poate fi interpretată ca o punere sub semnul întrebării a gravităţii infracţiunii penale ca atare sau ca o lipsă de ambiţie. Faptul că această infracţiune nu este inclusă în text este legat exclusiv de motive ce ţin de temeiul juridic”, a ținut să transmită ministrul suedez al justiţiei, Gunnar Strömmer, în timpul unei reuniuni a miniştrilor justiţiei la Luxemburg.
- La şase ani după ce campania #MeToo a scos la iveală amploarea până atunci ascunsă a violenţei sexuale împotriva femeilor, respingerea textului a fost primită cu dezamăgire şi scepticism de către cel mai mare susţinător al planului din partea Comisiei Europene, comisarul pentru egalitate Helena Dalli, precum şi de grupurile de apărare a drepturilor femeilor şi câteva ţări, între care Belgia.
- Eliminarea violului din proiectul de lege al UE „se bazează pe o interpretare restrictivă a temeiului juridic a exploatării sexuale a femeilor şi a copiilor”, a indicat Helena Dalli. „Cu toate acestea, acelaşi temei juridic a fost deja folosit pentru incriminarea abuzului sexual asupra copiilor în directiva privind abuzul sexual asupra copiilor”, a mai spus comisarul european pentru egalitate.
- În timp ce un număr tot mai mare de ţări din UE, inclusiv Spania şi Belgia, au adoptat în ultimii ani legi privind consimţământul sexual, cum este legea spaniolă cunoscută sub numele „doar da înseamnă da”, Comisia Europeană şi-a prezentat în 2022 planul de a incrimina violul la nivelul întregului bloc comunitar ca parte a unei directive mai ample care stabileşte standarde minime care să reglementeze abuzurile împotriva femeilor. Totodată, planul urmărea să accelereze o tendinţă tot mai mare în ţările occidentale de a facilita accesul victimelor violenţei sexuale la justiţie.
- În prezent, însă, blocul este împărţit în două grupuri aproape egale, 14 ţări (inclusiv Franţa şi Polonia) cerând victimelor să dovedească folosirea forţei sau a ameninţării în cazul violului, iar alte 13 (între care Spania, Belgia, Luxemburg, Suedia şi Grecia) îşi bazează definiţia penală a violului pe consimţământ.
- Politico Europe mai scrie că multe ţări din blocul comunitar au considerat că planul Comisiei Europene nu este solid din punct de vedere juridic şi, de asemenea, ar putea crea un precedent, permiţând Bruxelles-ului să îşi extindă puterea legislativă. Câteva ţări, printre care Belgia, Luxemburg, Grecia şi Italia, au susţinut propunerea în ansamblu, dar au deplâns lipsa de ambiţie politică. „Acest consens vine în cadrul Consiliului cu un preţ, sacrificarea infracţiunii de viol, o alegere pe care o regretăm profund. Dacă nu există consimţământ, există viol. La nivelul UE, avem nevoie, de asemenea, de o incriminare puternică a acestei infracţiuni dacă dorim o scădere serioasă a acestui tip de infracţiune”, a declarat Willem van de Voorde, reprezentantul permanent al Belgiei la UE.
- În 2014, una din 20 de femei europene a declarat că a fost violată, potrivit unui sondaj realizat de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE, deşi sunt disponibile puţine statistici la nivelul UE cu privire la prevalenţa violului în întregul bloc comunitar.
- Tot același sondaj preciza că una din 10 femei a suferit o formă de violență sexuală începând cu vârsta de 15 ani. Mai mult de una din cinci femei a fost supusă violenței fizice și/sau sexuale de către partenerul de viață actual sau anterior și mai mult de una din 10 femei declara că a fost supusă unei forme de violență sexuală de către un adult, înainte de a împlini 15 ani.
- Cu toate acestea, trebuie menționat că numai 14 % dintre femei au raportat poliției cel mai grav incident de violență în cuplu și numai 13 % au raportat poliției cel mai grav incident de violență provocat de altcineva decât partenerul de viață. De asemenea, sondajele tind să subestimeze substanţial adevărata amploare a infracţiunii. „Violenţa sexuală continuă să facă ravagii pe continent şi în lume”, a declarat Berber Biala-Hettinga, avocat pentru drepturile omului la Amnesty International.
- Ţările UE vor trebui acum să negocieze planul cu Parlamentul European, după ce acesta îşi va stabili propria poziţie, urmând ca în luna iulie deputații europeni să se exprime și prin vot.
- De reținut în acest context și faptul că o investigație publicată săptămâna trecută de publicația Politico Europe a dezvăluit că hărțuirea și abuzurile sunt la ordinea zilei pentru angajații de rând ai Parlamentului European. Iar în acest mediu de lucru toxic, plângerile angajaților sunt eclipsate de puterea nemărginită a angajatorilor: anume, a europarlamentarilor.
- Hărțuirea șefilor le-a creat anxietate, sindrom post-traumatic, sau chiar i-a dus în pragul suicidului. Problema nu este doar psihologică sau de suprasolicitarea angajaților, ci chiar și de hărțuire sexuală. Între 2019 și 2021, au fost deschise 34 de noi dosare de hărțuire psihologică sau sexuală în Parlamentul European, dintre care 24 împotriva europarlamentarilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă te aștepți ca un bărbat care te invita in camera lui de hotel sa îți facă și avansuri, poate te aștepți și să fie sănătos la cap și dacă tu refuzi avansurile eventual să îți spună că poți pleca dacă nu sunteți pe aceeași lungime de undă.
Nu mai vorbesc că poate atunci când te-ai dus în camera unuia de hotel chiar intenționai sa faci sex cu el, dar apoi ceva te face să nu mai vrei, poate miroase urât, poate îți dai seama că este drogat/beat, poate are niște tendințe violente/excentrice pentru care nu ești pregătită. Nu ai dreptul sa te răzgândești? Mai ales că ești sau spui că ești femeie, nu robot!
De ce se decide cineva după 20 de ani sa acuze, asta e discutabil, dar diverse argumente au fost aduse mai sus de Dan Cojocaru.
Sa nu cădem în extreme, nu se poate ca adevărul sa fie de o singură parte
Este evident că sunteți o persoană rezonabilă, și nu as vrea chiar sa mă agăț de un cuvânt, dar...si-a cerut scuze? Eu îmi cer scuze daca calc pe cineva în metrou, dacă fac o gafă, dar sa îți ceri scuze pentru un viol...
Această situație a fost, fără dar și poate, o pepinieră de copii născuți în familii ca vai de ele, unite doar prin violență. Femeia, chiar violată, rămânea acolo, îi punea și masa și spăla chiloții agresorului, pentru că societatea spunea că e in regulă așa, că se poate și mai rău, la o adică. Singură și fără demnitate, judecată de toată lumea
Dar tot ce am spus eu mai sus sunt doar sporovăieli care nu au avut scopul să vă contrazică, fiindcă, în fond, sunt de acord cu Dvs.
Practic - ca sa fi sigur ca si barbat ca nu esti bagat in bele trebuie sa te duci la avocat/notar inainte de act ca sa semneze ambele persoane ca sunt de acord.
Vreme de secole intregi, femeile au fost protejate de institutia casatoriei. Protejate doar in sensul ca un barbat nu putea sa se culce cu ele si apoi sa isi vada linistit de treaba (ca in rest, nu erau protejate de umilinta, drepturi nu aveau, ba erau chiar vremuri in care casatorite fiind erau proprietatea barbatilor etc). Atunci cand a venit revolutia sexuala, femeile au crezut, poate, ca ele vor fi cele eliberate. in realitate, eliberati au fost barbatii. eliberati de orice obligatie. Daca inainte iti cam pierdeai reputatia daca aveai un istoric in care inselai increderea femeilor, azi absolut oricine poate sa aiba efectiv orice atitudine fata de femeile din viata lui, pentru ca "opinia publica" nu il trage la raspundere. Mi-a venit in minte un caz relativ recent cu o femeie care a castigat in instanta un proces impotriva sefului ei, care o hartuia, o mutase pe alt post, etc. Omul a explicat absolut senin: nu o hartuia. el a facut sex cu ea o data, si apoi nu a mai avut chef de ea. In ziua de azi, asta nu revolta pe nimeni. Pare perfect in regula. O fi! Intr-o relatie onesta, in care faci sex cu o persoana (eventual pe care nu ai cunoscut-o acum 4 minute) si sunteti amandoi deschisi cu privire la ce reprezinta acea partida de sex (daca divertisment sau un pas spre altceva), eu nu vad CUM ar putea cineva sa se razgandeasca ulterior. Cred ca razgandirile, cand au loc (a nu se confunda cu lipsa de consimtamant) se petrec pentru ca cineva - de obicei femeia, dar o fi si altfel - a fost efectiv inselat, dus cu zaharelul cu privire la relatia respectiva. Si atunci poate este de inteles ca o femeie sa se simta "violata", chiar daca nu a fost, de vreme ce a fost indusa in eroare in mod special, cu scopul de a se profita de ea.
Sa revenim la discutiia noastra - femeile sunt libere sa aleaga ce vor sa fie.
Totusi ce facem in cazul urmator:
Ca sa avanseze la munca Ana s-a culcat cu seful ei.
Dupa 2 ani Ana il da in judecata si ii distruge viata sefului spunand ca a fost fortata. (Poate nu ii mai convenea jobul s-a certat cu el ca nu a luat-o de nevasta sau alte varii motive.)
Din moment ce Ana a fost de acord cu actul sexual la momentul produceri acestuia (dar nu si dupa) este seful ei vinovat de viol ?
Daca Ana nu a fost de acord cu avansurile sefului ei - exista o plangere la politie sau macar departamentul de resurse umane ?
Aici este finetea acestor legi - ce se incearca este acordarea dreptului femei de a-si pute retrage accordul dupa ce fapta s-a consumat.
Aici este si baza #metoo - tot felul de actrite s-au plans pe la GAYLYWOOD ca au fost 'violate', 'agresate'. De fapt ele au facut 'favoruri' la producator/regizor sa obtina niste roluri. SI a fost pacat de femeile care chiar au avut probleme, ele ramanand in umbra acestei miscari.
Si gresiti - barbati nu au fost 'eliberati' de ceva - femeile au fost eliberate de greaua sarcina de a nu preacurvi. Nu opreste nimeni o femei sa nu faca acte sexuale pana la casatorie.
Este alegerea fiecarei femei ce face cu viata ei.
Putem judeca barbati ca nu mai catalogheaza femeia ca 'a mea' ci ca 'a noastra' si fiecare isi asteapta randul dupa criterii de femei decise ?
Pot fi condamnati barbati de cele de mai sus cand in 90% din cazuri femeile sunt cele care iau pasul spre divort - in mare majoritate din motive economice ?
Eu nu am raspuns la toate aceste intrebari. Ce pot eu sa spun este ca fiecare este liber sa faca ce vrea si toti ceilalti actioneaza in consecinta.
Și acum pe rând:
- ELE aleg prost? EI nu, deloc? Rata de divorț e într-adevăr mare, dar motivele nu pot fi îndreptate doar către femeie, e absolut logic;
- Cazul cu ”Ana”, care se culcă cu șeful pentru favoruri, nu ne prezintă NICIUN personaj pozitiv: Adică nici Ana, nici șeful. Ea e materialistă și interesată (plus ulterior chiar ticăloasă), iar el e profitor, nesimțit și nepăsător de la început. NU ar trebui să existe relații decât consimțite și mai mult, consimțite pe baze sentimentale (măcar de moment), dar nu materialiste. Asta e curvăsărie. Dar eu zic că nici bărbații nu sunt feriți de curvăsăreală, atunci când satisfac poftele partenerei din interes material.
- Nu cred, rațional vorbind că se poate pune problema retragerii acordului DUPĂ ce actul s-a consumat. În cazul MeToo era vorba, din câte știu, de RECUNOAȘTEREA PUBLICĂ a unui abuz / viol din trecut, care a fost inițial, din diverese motive, trecut sub tăcere. Deci NU CONSIMȚĂMÂNT inițial, ci doar TĂCERE și ținerea secretului. Am zis și eu că au fost probabil multe cazuri de represiune imorală din partea unor femei, care s-au dat victime deși n-au fost. Dar au fost, la fel de probabil și multe alte cazuri reale. Și oricum niciunde nu cred că a fost vorba, așa cum spuneți, de RETRAGEREA consimțământului inițial.
- Revoluția sexuală a eliberat ambele sexe de rețineri. O sabie cu două tăișuri, așa cum s-a mai argumentat. Da, au fost eliberate și femeile de stigmatul CURVIEI (atenție! PREACURVIE înseamnă adulter și de asta nu ne-a eliberat încă nicio morală, oricât de modernistă), dar așa cum spunea D-na Marta, chiar și bărbații au fost eliberați de povara responsabilităților rigide anterioare. E o idee interesantă și - paradoxal - corectă.
- Dvs ați rămas tributar ideii că bărbatul are voie să aibă relații înainte de căsătorie, dar femeia NU. Repet, nu sunt deloc neomarxist, dar ceea ce spuneți e nedrept. nu poți să ceri ceva femeii și altceva bărbatului și să-i pedepsești diferit. Știu dogma creștină, sunt și eu creștin convins, dar nu merg până acolo încât să fac astfel de diferențieri nedrepte. Creștinismul spune de fapt că nici femeile nici bărbații nu au dreptul să aibă relații înainte de căsătorie (CURVIE), iar în timpul căsătoriei cu atât mai mult nu sunt permise relațiile extraconjugale (PREACURVIE). E adevărat că în vechime, pedepsele erau mult mai aspre pentru femei, dar ideea e că nimeni nu are dreptul să fie dezmățat. Astăzi însă, datorită schimbărilor sociale (nu mai intru în detalii) ne împăcăm cu gândul că nu mai pot fi respectate strict vechile obligații de castitate. Teoretic păcatul încă există, dar e tolerat mai mult. Oricum e aberant ce spuneți cu femeia care nu mai e ”a mea”, ci ”a noastră” și mai mult că ”fiecare își așteaptă rândul”!?!?! Dovediți astfel un misoginism crunt.
Ca încheiere, pentru a sublinia cumva cele spuse mai sus, pe mine când mă întreba cineva dacă eu mi-aș dori ca pentru viitoarea mea soție să fiu PRIMUL, eu știți ce le răspundeam? Le răspundeam că nu, dimpotrivă, mi-aș dori să fiu ULTIMUL.