Lea Rasovszky. Toți cei care am fost

Argument

Pentru că trăim într-o epocă invadată de imagini, în care limbajul vizual preia din ce în ce mai mult controlul în detrimentul limbajului verbal, este esențial pentru păstrarea coerenței în comunicare să ne angajăm într-un proces de alfabetizare vizuală și să ne exersăm cât mai des capacitățile de lecturare corectă a imaginilor cu care venim în contact. Spațiul în care vă invit să exersăm și să ne îmbunătățim aceste abilități este cel creat de arta contemporană. 

„Mă uit în casele oamenilor, seara, când merg spre propria mea casă. Profit de lumina lustrelor, neoanelor reci, veiozelor, televizorului, și prind orice pot, absorb detaliile cu aviditate, mintea mea încearcă să mapeze tot în acea fracțiune de secundă (de fapt, sunt 2-3, dar așa pare), să rețină indicii, încercând din răsputeri să fac gestul să pară natural, nu o holbare semi-disperată, așa cum se simte în interior, de fapt.

Mă întreb cum e acolo, cum miroase, unde stau secretele și ce visează cine doarme acolo. În casele altora aerul este altfel, conține particulele unui ADN imposibil de cunoscut, contorsionat ca o poziție de meditație a sufletului sau ca un păianjen călcat din greșeală de un bocanc.

Uneori mă întreb cum ar fi să merg, să bat la o ușa și să apăs pe clanță, ușa să se deschidă larg și, cu un țipăt scurt, să surprind o scenă ireversibilă, crudă, să ne șocăm reciproc, dar să ne și recunoaștem unul pe altul.

Apoi să se închidă ușa și, odată cu ea, acea lume, fără să ne spunem nici un cuvânt, dar să știm că am putea fi celălalt, în altă viață sau chiar în aceasta.”

                                                   - Lea Rasovszky, artist vizual

Nu întâmplător am ales opera Leei ca prim popas în periplul pe care vi-l propun prin arta contemporană. Lea Rasosvszky este o artistă independentă, cu un puternic discurs social, orientat în special spre zonele marginale, care ies din tiparele estetice impuse de societate. Pentru aceia dintre noi care aleg frumosul, în sensul clasic al cuvântului, ca instrument de definire a ideii de artă, vor avea cu siguranță o surpriză în fața lucrărilor create de Lea Rasovszky. Și asta pentru că estetica propusă de Lea are un cu totul alt rol decât acela de a crea armonie vizuală și confort mental. Într-o lume atent cosmetizată la suprafață, dar sfâșiată, rănită și tarată în straturile sale profunde, lucrările Leei invită la înțelegerea adevărului, care e mai important decât căutările estetice obișnuite.

Vă invit deci, pentru început, să explorați universul artistic al Leei Rasovszky, a cărei nouă expoziție intitulată People You’ve Been Before se deschide vineri 17 mai, începând cu ora 19, la galeria Mobius din Piața Amzei. Expoziția va putea fi vizitată până la finalul lunii iunie, deci avem timp suficient să privim, să analizăm și să dezbatem narațiunile propuse de artistă.

Composition with Wilted Tulips, Racing Pulse and Wooden Cross - tehnică mixtă pe hârtie (acuarelă acrilic și creion), 2019

Cred că demersul artistic al Leei Rasovsky este unul care seamănă, în general, foarte mult cu cel al unui antropolog al emoțiilor. Personajele pe care Lea ni le dezvăluie în practica sa artistică sunt consumate de istorii grele și poartă cu ele, în mod vizibil, bagaje încărcate până la refuz cu tot soiul de instrumente necesare supraviețuirii într-un univers social prea puțin prietenos, ba pe alocuri chiar sălbatic și necruțător. Trăsătura comună tuturor personajelor Leei pare a fi fragilitatea. Este o fragilitate care se face simțită pregnant, deși de cele mai multe ori nu poți identifica în mod direct și imediat sursa care o generează. De altfel, spațiile pe care Lea Rasovszky ne invită să le explorăm alături de ea sunt spații ale unei profunde intimități, în care adevărurile se dezvăluie doar cu privirea întoarsă înspre interior, acolo unde realitatea e lipsită de coajă și se dezvăluie în starea ei crudă, lipsită de măști și, în general, de orice membrană de protecție.

Lea Rasovszky, Anarchist Under Moonlight, 2017, acuarelă pe hârtie

Însă de data aceasta, Lea propune cred un alt tip de abordare – una similară mai degrabă cu cea a unui arheolog emoțional.

Expoziția People You’ve Been Before este o invitație formulată fiecărui privitor în parte să sondeze în propria sa istorie emoțională. Artista ne încurajează să redescoperim identitățile sub forma cărora ne-am întrupat de-a lungul a diferite epoci ale existenței noastre, ne îndeamnă să înlăturăm cu atenție straturile de timp adunate peste rămășițele ființelor care am fost cândva, înainte de a fi devenit noi, cei de acum.

Lea Rasovszky, Birdboy, acuarelă și creion colorat pe hârtie, 2019

Dacă o linie este suma unui număr finit de puncte, în mod similar identitatea noastră la orice moment dat este suma tuturor celorlalte identități pe care le-am avut până în acel moment. Cu alte cuvinte, consistența identității noastre din prezent este dată de suma tuturor straturilor de „eu” din noi, cei din trecut. A ne întoarce în noi este un exercițiu de maturizare și, în egală măsură, un act de curaj. Mai ales, că, în mod similar, alegând orice moment de pe harta existenței noastre, descoperim că niciunul dintre noi nu poate sări de propria umbră și nimeni nu poate fi mai mult decât ceea ce este.

Lucrările Leei vorbesc despre toate acele părți din noi pe care NU le afișăm, dar pe care le cunoaștem, le știm foarte bine. Alegem să le ascundem pentru că ele sunt punctele noastre de maximă vulnerabilitate, epurate de balastul produs de-a lungul timpului de cutumele sociale, de etichete, discriminări și judecăți de valoare. Tocmai de aceea arta Leei Rasovszky îmi pare un exercițiu continuu de surprindere a realităților umane nefiltrate, demascate și lipsite de orice încercare de cosmetizare a adevărului din noi. Un fel de a ne spune – hei, toți ne simțim uneori și așa: singuri, triști, nedoriți, marginalizați, timizi, neînțeleși, răniți, respinși, ignorați, prinși uneori în narațiuni pe care nu le înțelegem sau în care nu ne dorim să fim, dar uite că viața ne-a adus cumva acolo și experiența asta ne modifică, uneori ne traumatizează, alteori chiar ne urâțește – dar la finalul zilei, suntem toți declinați din aceeași materie și aceeași energie.

La finalul zilei, suntem toți oameni, creaturi făcute din carne și spirit, trăind în intervalul delimitat de două imense singurătăți – singurătatea nașterii și cea a morții. Între aceste două puncte se formulează un număr infinit de scenarii posibile, iar alegerile pe care le facem devin, în ultimă instanță, firul narativ al vieții fiecăruia dintre noi.

Lea Rasovszky, People You've Been Before @mobiusgallery

A ne revizita propria istorie este desigur un bun exercițiu de înțelegere a propriei existențe actuale care, deși se desfășoară într-un perpetuu prezent continuu, este în esență suma tuturor alegerilor pe care le-am făcut în trecut, în toate contextele în care ne-am aflat. Iar atunci când ne permitem și ne asumăm cercetarea atentă a acestor situri emoționale din noi, readucem la viață acele vechi identități stratificate în ființa noastră, de-a lungul timpului, pe care acum le putem privi de la distanță. Perspectiva, care este creată prin această distanțare de eu-rile noastre din trecut, aduce cu sine o mai bună înțelegere a eu-lui nostru din prezent, iar înțelegerea este de cele mai multe ori calea sigură spre vindecare. Doar prin înțelegerea și acceptarea propriei noastre istorii putem deveni funcționali într-un spațiu comun, putem găsi limbaje care să permită comunicarea reală, autentică și onestă cu cei de lângă noi, putem acționa ca ființe sociale capabile să înțeleagă și să accepte membrii comunității din care facem parte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp