sursa foto: Profimedia
În anul 2024, deficitul comercial, adică diferența valorică dintre importuri și exporturi, a fost, potrivit datelor INS (Institutul Național de Statistică), de aproximativ 33,4 miliarde euro. În anul 2025, valoarea estimată a deficitului comercial se ridică la peste 30 miliarde euro. Deficitul comercial cumulat pe intervalul ianuarie 2013 – decembrie 2023 este de 180,6 miliarde euro.
Ministrul Afacerilor Externe, dna. Oana Țoiu, a sesizat această problemă și a declarat: „Putem deschide piețe noi pentru produsele românești, iar menținerea dialogului economic și comercial devine esențial. Antreprenoriatul românesc are succes, merită și uși deschise”.
Am extras de pe site-ul INS datele anului 2024, cele mai recent publicate, cu privire la țările unde am exportat, în prețuri FOB, respectiv de unde am importat, în prețuri CIF. Scopul este de a identifica cele mai mari deficite comerciale la nivel de țară.
Prețul FOB (Free on Board/Liber la bord) reprezintă prețul la frontiera țării exportatoare, care include valoarea bunului, toate cheltuielile de transport până la punctul de îmbarcare, precum și toate taxele pe care bunul trebuie să le suporte pentru a fi încărcat la bord. Prețul CIF (Cost, Insurance, Freight/Cost, Asigurare, Costul transportului) reprezintă prețul la frontiera țării importatoare, care cuprinde atât elementele componente ale prețului FOB, cât și costul asigurării și transportului internațional.
Țările cu care am avut în anul 2024 cea mai dezechilibrată balanță comercială sunt: China, Germania, Polonia, Turcia, Ungaria, Kazahstan, Olanda, Austria, Italia, Bulgaria.
Graficul reprezintă primele 10 țări care au contribuit la deficitul balanței comerciale în anul 2024. Valoarea din interiorul fiecărui perimetru indică deficitul exprimat în milioane de euro cu respectiva țară.
De remarcat faptul că trei foste țări socialiste, și anume Polonia, Ungaria și Bulgaria, reușesc să își mențină pe relația cu România un excedent comercial cumulat de peste 9,2 miliarde de euro.
Cred că avem multe posibilități de a dezvolta relațiile economice ale României, în special cu vecinii, iar susținerea guvernamentală nemijlocită ar ajuta enorm expansiunea comercială.
La nivel de minister de Externe, ambasadorii, consulii onorifici și atașații comerciali ar trebui să fie școlarizați constant, astfel:
- să parcurgă în țară sau online cursuri solide de vânzări;
- să li se furnizeze informații și detalii despre economia noastră, ce producem, ce produse industriale sau agricole se exportă, în ce cantități, respectiv în ce țări sau zone geografice. Există posibilitatea de a exporta servicii IT, financiare, know-how din domeniul privat sau expertiză practică în zona fiscală (funcționare cota unică, avantaje, beneficii) sau de sistem de pensii (pilon II și pilon III);
- să le fie prezentate tehnici moderne de negociere;
- să fie antrenați în diverse modalități de comunicare.
Practic, o parte din personalul ministerului ar trebui transformat în oameni de vânzări și suport vânzări, mai ales după semnarea acordurilor UE-Mercosur și UE-India. Pe de altă parte, dacă un atașat comercial se implică și înlesnește semnarea unor acorduri comerciale de zeci sau sute de milioane de euro, la final de lună ar trebui bonificat cu bani reali, nu numai cu laude și aprecieri. La supermarket, nu poți să plătești cu felicitări.
În Ungaria, denumirea oficială a Ministerului de Externe este Ministerul Afacerilor Externe și al Comerțului. Poate ar fi nimerit să schimbăm și noi numele ministerului în așa fel încât să reflecte și viitoarea componentă comercială a activității sale.
Cred că nu se acordă importanța necesară relațiilor cu câteva țări care ori au graniță comună cu România, ori sunt în proximitatea noastră. Mă refer la Bulgaria, Serbia, Slovenia, Cehia, Turcia, Ucraina și Polonia. În mod normal, ar trebui stabilite cel puțin două întâlniri în fiecare an, la nivel de ministru de externe, cu fiecare din aceste țări. Pe agenda discuțiilor ar trebui să existe automat și modalitățile de cooperare economică.
Bulgaria își dorește dezvoltarea infrastructurii necesare pe Dunăre (noi poduri, noi porturi, hidrocentrale) în parteneriat cu noi, însă partea română nu reușește să vină cu răspunsuri clare de vreo 20 de ani. Asta se întâmplă în condițiile în care România a pierdut până acum 6,8 miliarde euro din PNRR, iar ambele țări sunt membre în UE. Cu 1,5-1,6 miliarde de euro se construiau 4 poduri noi peste Dunăre, se impulsiona comerțul între cele două țări, iar, „în cascadă”, cu Grecia, Turcia și Balcanii de Vest.
O altă țară interesantă este Slovenia, un miracol economic la o oră și jumătate de zbor cu avionul. Este o țară desprinsă fără violență din fosta Iugoslavie, cu o populație de 2,2 milioane de locuitori, dar cu un PIB (Produs Intern Brut) de 79,2 miliarde USD (2025). De aici s-ar putea studia cum au reușit în anii ‘60, ‘70 și ‘80 să îmbine ideile sociale cu managementul orientat spre profit în conducerea companiilor. Falimentul unei companii de stat nu era privit ca o catastrofă. S-ar putea aplica ideile de management din Slovenia și la noi, în cazul companiilor cu capital majoritar de stat sau regiilor autonome.
Cu o populație de 85,6 milioane de locuitori, PIB estimat în anul 2025 de 1.565 miliarde dolari, a 16 economie a lumii, a 2-a forță militară în interiorul NATO, Turcia are granițe directe cu: Armenia, Irak, Siria, Georgia și Iran. Pentru sirieni, irakieni și iranieni, produsele fabricate și importate din Turcia sunt percepute ca fiind de o înaltă calitate așa cum, în oglindă, le admirăm noi pe cele fabricate în Germania, Elveția, Japonia sau SUA.
Dacă antreprenorii români decid să deschidă fabrici în Turcia, ar trebui susținuți de guvern, având în vedere piața potențială uriașă, inclusiv posibilitățile de export în Asia Mică.
Al doilea grup mare de țări ce merită vizite oficiale cu regularitate, ale miniștrilor de externe și economiei, este cel format dintr-o parte din țările din Asia Centrală: Kazahstan, Turkmenistan, Tadjikistan, Uzbekistan, Kîrghîzstan.
Kazahstan este o țară imensă, cu numai 21 milioane de locuitori la o suprafață de 2.725.000 km pătrați, mai mare decât suprafața însumată a: Spaniei, Franței, Germaniei, Poloniei, Norvegiei și Suediei. Proprietarul rafinăriei Petromidia este firma kazahă KazMunaiGaz, compania națională de petrol și gaze din Kazahstan, deci punți de comunicare cu guvernul din Kazahstan există. PIB-ul estimat al Kazahstanului pentru anul 2025 este de 300 miliarde USD.
În Turkmenistan, în anii ‘80, România furniza muncitori, tehnicieni și ingineri care lucrau la exploatările de gaze naturale de lângă granița cu Afganistan.
Studiu de caz – Uzbekistan
Pentru Ungaria, Uzbekistan este considerat partener strategic în Asia Centrală. Ministrul Afacerilor Externe și al Comerțului din Ungaria, Péter Szijjártó, a efectuat o vizită oficială în Uzbekistan în mai 2024, având ca obiectiv principal consolidarea parteneriatului strategic dintre cele două state.
Se desfășoară colaborări comerciale în diverse sectoare: energie nucleară, agricultură, inclusiv piscicultură, logistică, construcții, industria farmaceutică, tehnologia apei. Maghiarii au reușit să își securizeze o zona economică specială, cu un regim juridic și fiscal preferențial pentru companiile maghiare, respectiv europene, lângă Tașkent, pe o suprafața de 50 de hectare. Investitorii beneficiază de scutiri de taxe pe o perioadă de până la 10 ani și infrastructură furnizată de statul uzbek. Managementul zonei este asigurat de operatorul maghiar Inpark.
Prezența maghiară în Uzbekistan este condusă de mari grupuri industriale și financiare.
- OTP Bank: Este considerată "nava amiral" a investițiilor maghiare, după achiziția a 80% din Ipoteka Bank, una dintre cele mai mari bănci din Uzbekistan;
- Gedeon Richter: Companie farmaceutică activă în regiune, explorând noi facilități de producție locală;
- Bonafarm: Implicată în proiecte de procesare a alimentelor;
- MOL & Basalt Group: Colaborează în sectorul industrial și energetic;
- Joyson Safety Systems: Activează în sectorul producției de componente auto;
- UBM Group: Deși activă și în Kazahstan, compania participă la discuțiile pentru dezvoltarea sectorului de furaje și agricultură în Uzbekistan.
Prim-ministrul Italiei, dna Meloni, a efectuat în mai 2025 o vizită oficială în Uzbekistan, unde s-a întâlnit cu președintele Shavkat Mirziyoyev, în orașul Samarkand. Această întâlnire a consolidat relațiile bilaterale la nivelul de parteneriat strategic. Au fost semnate acorduri economice în valoare de peste 9 miliarde de euro, vizând sectoare economice precum energia, agricultura, metalurgia și industria textilă.
În ianuarie 2026, dna. Meloni a efectuat o escală în capitala țării, Tașkent, unde s-a întâlnit din nou cu președintele Mirziyoyev, pentru a evalua progresul acordurilor semnate anul trecut în Samarkand.
Asta înseamnă să îți prezinți țara, industria, agricultura, serviciile, locuitorii săi și bunurile exportabile sau cele potențial de interes pe care le produce, să fii un bun comunicator, un bun vânzător.
Miracolul pe care îl poate crea dna. Țoiu, ajutată de colaboratorii apropiați, constă în definirea procedurală a unui mecanism invizibil, dar robust, de încredere în interiorul structurilor actuale din minister, capabil să sprijine constant creșterea exporturilor țării noastre, să faciliteze contacte între companiile românești și cele locale, să deschidă uși. Acest mecanism ar trebui inteligent proiectat și implementat, astfel încât să transcendă șederea dânsei în funcția de ministru de Externe.
Pe termen mediu și lung, colaborarea strânsă dintre factorii guvernamentali și mediul privat ar trebui să devină un modus vivendi firesc, să nu ni se mai pară ceva de neimaginat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.