Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Legea educației. Rareori un proiect de lege din România a fost mai periculos pentru elevi și pentru noi toți, ca societate

Sorin Cîmpeanu/ Foto: inquam Photos

Foto: Inquam Photos

În ultimele zile, s-a discutat mult despre proiectele de lege a învățământului. Pentru cititorii care doresc să își completeze informațiile din acest articol cu textele oficiale, acestea se găsesc pe site-ul ministerului - edu.ro. Veți putea observa că rareori un proiect de lege din România a fost mai periculos pentru elevi și pentru noi toți, ca societate. Tocmai de aceea el a stârnit atât de multe proteste, de la oameni atât de diferiți între ei, cu viziuni și opțiuni diferite.

Mă voi referi atât la ce a deranjat cel mai tare în reforma de la noi, cât și la numeroasele proteste, la scară mondială, care au avut loc atunci când în educație s-au făcut schimbări nechibzuite.

1. Articolul 71, alin 3. prevede ca “începând cu anul școlar 2027-2028, toate evaluările și examenele naționale să fie în integralitate standardizate și administrate în format digital”. Ce înseamnă asta? Că examenele ar fi standardizate (itemi preponderent grilă, dar și de scriere de text) pe calculator/tabletă (format digital). În acest mod s-au dat și în luna iunie a.c., prin teste pilot susținute de 150 000 de elevi, pe o platformă online. Ce rezultă de aici? Simplu: vom modifica și predarea, de la suport carte-caiet-pix spre tabletă. Este imposibil să continuăm a scrie la școală pe caiete, iar la examen să le cerem copiilor să scrie pe calculator. Totuși, parcă că nu ar fi bine să ținem copiii câte 5-6 ore cu ochii în ecran, ca apoi ei să stea și acasă cu orele, pe divertisment online. Nu ar fi bine nici medical, nici intelectual, nici moral. Dar fiecare să judece după cum dorește. Ați avut cunoștință, însă, până acum, despre prevederea aceasta? Sau totul se face “in house” (ca să cităm din autorități), iar apoi aflați abia odată cu… implementarea? Cât de eficientă a fost comunicarea autorităților, cât de eficiente au fost cele 75 de dezbateri publice, din moment ce nici la ora actuală (când deja perioada de dezbatere publică s-a încheiat) oamenii nu știu despre asta?

2. Articolul 75. Un bacalaureat cu probă comună, nediferențiată în funcție de profil și filieră, la următoarele materii: limba și literatura română, matematică, științe, istorie, geografie, socio-umane. Ulterior, sub presiune publică, ministerul a permis ca româna (limba oficială a statului!) să aibă probă distinctă. Celelalte ar urma să rămână la comun, într-o probă care va dura aproximativ patru ore (deci în 4 ore un elev trebuie să se concentreze a trece de la întrebări de matematică, la cele de istorie și așa mai departe). Subiectele nu sunt diferențiate în funcție de profil, deci cele de școală profesională vor fi identice cu cele de la teoretic. Fasonate după standarde de școală profesională, se-nțelege. Este și declarația ministerului: vor fi subiecte “de intersecție”. Cităm exemplul furnizat la matematică: “a se stabili dacă o piscină intră sau nu într-o curte”. Bacul va fi luat de peste 90% din candidați (poate doar cei neprezentați la o probă să îl pice sau alte autosabotări). Pentru aceia dintre părinți care, poate, se vor bucura la auzul acestei vești: să ne întrebăm totuși dacă nota de plată pentru această situație nu o vor plăti, din păcate, tocmai copiii și părinții lor. O școală foarte slabă, în care diplomele nu au valoare, este de fapt o școală care nu te poartă nicăieri pe piața muncii, nicăieri personal, nicăieri moral, intelectual. Deoarece orice societate presupune ierarhii (concurența nu va dispărea, ci va fi și mai acerbă), distingerea și valoarea se vor obține pe (mulți) bani și pe caste: școli bune private, examen de admitere la universități (cu meditații), apartenența la familii care vor fi suficient de vigilente încât să caute soluții alternative (tot pe bani). Adăugați la asta și un mediu din ce în ce mai periculos și nesănătos în școli. Bullying, incidente, conflicte profesor-elev, elev-elev, pe care profesorul nu le mai poate aplana, pentru că școala își va pierde enorm din autoritate. Când totul cade în superficial, când majoritatea (!) copiilor rulează sub capacitatea lor intelectuală, când se plictisesc la ore pentru că primesc noțiuni prea simple, când nu mai au de învățat nici pentru teze (desființate prin ordin de ministru), nici pentru examene (căzute în derizoriu), ce se mai poate întâmpla? Mai primesc copiii oare mesajul că pentru a reuși trebuie să muncești? Că e bine să fii responsabil? Vorbim de sute de mii de copii care pot rata cariere intelectuale. Ca și de alte sute de mii de copii care, în loc să devină muncitori și meseriași onești, riscă să se afunde în adicții și vulgaritate. 

Lucrurile bune ale acestui proiect se numără pe degete. De reținut că totul merge spre a face școala cât mai ușoară, cât mai irelevantă și cât mai periculoasă ca mediu, elevii stagnând în dezvoltarea lor. Despre a primi instrumentele pentru un viitor parcurs universitar nici nu mai poate fi vorba. Concomitent cu asta, cei 12 ani de școlaritate devin perioadă aproape pierdută din viața unui copil, din moment ce autoritatea profesorului se dizolvă (ce motivație mai are el, în afară de un idealism donquijotesc?), iar învățatul e descurajat prin orice cale. Desființăm teze. Desființăm semestre. Desființăm de facto examene. Nu mai luăm în calcul media V-VIII pentru admiterea la liceu (predau română, faptul că se va învăța mai puțin la orice în afara de română, matematică ar trebui să nu îmi pese. Dar prin zeci, sute de prevederi, aici suntem duși: școală cât mai puțină și cât mai proastă).

Cine vrea să investigheze pe cont propriu, se poate duce și spre articolele 213-215 (care urmăresc desființarea palatelor copiilor, cu mari interese imobiliare), spre articolul 62, alin.6 (care dorește implementarea învățământului politico-ideologic, prin cel puțin câteva module nocive, alături și de unele bune), spre articolul 74 (care face din colegiile naționale mici insule de normalitate în dezastrul din jur, însă adâncește segregarea), spre articolul 70, alin.3 (care acordă calificative la sport și arte, cu grave consecințe - subminarea autorității profesorilor respectivi, creșterea indisciplinei la aceste ore, a bullyingului, a gălăgiei, deranjarea celorlalte ore, absenteism), spre articolul 127, alin.2 (care prevede că pot fi profesori și cei care nu au absolvit modulul psiho-pedagogic).

Să vedem acum și care sunt direcțiile de reformă la nivel mondial, ca și multiplicarea nemulțumirilor (din toate direcțiile) și a protestelor. Fiecare poate adânci mai departe:

Franța. Se dorește desființarea bacului în viitor (înlocuit de “controle continu”), dar societatea se plânge tot mai mult de “illetrisme” (analfabetism). Profesorii ies din sistem, sub presiunea indisciplinei (a se vedea și filmul Entre les murs), a nivelului de stres și a salarizării necorespunzătoare în raport cu condițiile de lucru. Acest articol din presa românească ne spune că peste 4 000 de profesori lipsesc în Franța.  

Ministerul francez acceptă la catedră orice absolvent de studii superioare, cursat în 4 zile. Este suficient să te prezinți la examenul de profesor, ca să îl și treci, constată francezul obișnuit. Proteste ale intelectualilor au apărut, de pildă, în urma bacului de anul acesta. Scriitoarea contemporană Sylvie Germain (al cărei fragment de roman s-a dat la bac) s-a trezit pe rețele cu mii de comentarii injurioase și de amenințare, de la liceeni furioși. Celebrul ziar “Le Figaro” publică un articol cu un titlu relevant: Până unde vom merge cu facilul și mediocritatea?. Iată ce afirmă scriitoarea (într-o traducere preluată din Observatorul cultural):

“Și, apoi, încă de-a doua zi, a izbucnit polemica, liceeni furioși și-au revărsat mânia asupra mea. […] Eu nu sunt decît un pretext, nu consider că mă privește personal. Mă îngrijorează mai mult simptomul pe care această pățanie îl scoate la iveală. Este grav că niște elevi care ajung la sfârșitul școlarizării pot să arate atâta imaturitate și atâta ură față de limbă și față de efortul de gândire și de imaginație, și atât de puțină curiozitate, de deschidere a minții. Pasajul care trebuia analizat nu era delirant, vocabularul era accesibil, însă unii se mulțumesc cu un vocabular atât de redus, bogat doar în invective și în insulte, încât orice scriere cât de cât elaborată li se pare o sfidare și o insultă. Cei mai «inervați» [vénères: în argoul tinerilor, „enervat“, „revoltat“, prin inversarea silabelor lui énervé], prin urmare, s-au defulat (cuvinte grosolane, batjocoritoare, asezonate uneori cu intimidări, plus montaje foto și video urmărind să mă ridiculizeze). Nu sunt nici măcar furioasă, ci doar mâhnită văzând atâta orbire și lipsă de îndoială de sine (dacă vor pica proba de franceză, va fi din cauza textului meu «de c… care le va f… lor bacul»), câtuși de puțin din pricina lipsei lor de muncă și de reflecție. Vor diplome fără nici un efort, se declară victime pentru un da sau un nu și îi arată cu degetul ca persecutori tocmai pe cei pe care îi acoperă cu insulte și îi amenință. Ce fel de adulți vor deveni?… […] Toate acestea sunt pe cât de absurde, pe atât de dezolante. […] Nu am de dat nici un sfat pentru studierea acestui text, nu scriu ca să propun analize, ci doar povești susceptibile să-i facă pe oameni să viseze, să-și imagineze, să gândească. Nu le pot dori elevilor decât să învețe să citească, să se străduiască să gândească pe cont propriu și să iubească cuvintele, să măsoare greutatea, justețea și posibilele consecințe pe care acestea le pot avea atunci cînd le folosesc“.

Din spațiul francez mai poate fi urmărit și pe Jean-Paul Brighelli (autorul cărții “La fabrique du cretin”). Totul cumulat cu alte știri din presă, precum existența ZEP (zone d’education prioritaire), sau știri de la români din diaspora franceză: oameni cu copii care au avut într-un singur an șase învățătoare, alții care plătesc o chirie mare nu pentru calitățile intrinseci ale casei, ci în căutarea unei școli mai bune la care să fie arondați. Etc.

Italia. Și italienii se plâng de renunțarea școlii clasice în favoarea unui simulacru de școală. Una din multele voci critice este filosoful Umberto Galimberti. Iată o declarație a sa: “Încercați să întrebați tinerii care este viitorul. Pentru noi a fost o certitudine, de exemplu certitudinea găsirii unui loc de muncă imediat după absolvire. Pentru ei viitorul este o amenințare. Când am absolvit, știam că în doi ani voi preda. Astăzi cu siguranță ei nu mai au aceleași certitudini. Dacă beau, se droghează și trăiesc mai mult noaptea, este și pentru că ziua cine îi bagă în seamă, cine îi respectă? Cine îi ia în considerare?”

Lucrurile stau la fel de rău în SUA și Canada, unde există școli și universități extrem de bune (private), concomitent cu marea masă a școlilor publice pe care niciun părinte nu se bazează în exclusivitate, ci caută soluții de educație complementară (cursuri, meditații, homeschooling, școala de după-amiază la…chinezi sau iranieni. A se vedea componența echipelor OIM de matematică din SUA sau Canada - numai etnici chinezi, iranieni sau indieni, școliți în homeschooling sau în aceste licee “after school”). Pe lângă intelectuali, și numeroși părinți americani și canadieni protestează și îndreaptă petiții către autorități, precum această “Back to basic maths” dintr-o provincie canadiană. Semnatarii s-au plâns că elevilor le sunt furnizate cunoștințe rudimentare.

Germania. Încheiem cu Germania, precizând că totuși ea este una din țările în care sistemul de învățământ este încă destul de bun. (Cu unele derapaje în sensul aceleiași filosofii educaționale care a fasonat și reforma noastră.)

Iată ce afirmă în “Der Spiegel” Heinz Peter Meidinger, unul din cei mai vizibili profesori nemți, ca și președintele Asociației Profesorilor Germani: “Am devenit profesor pentru că pedagogia – sau mai bine zis non-pedagogia – mă speria când eram la școală, de exemplu când eram lăsat în urmă. S-a acordat puțină atenție modului în care se descurcau copiii, individual. Am făcut un pas uriaș înainte, dar trebuie să mergem mai departe. Nu sunt deloc împotriva reformelor, dar ele trebuie făcute pe baze științifice, nu din motive ideologice.” El mai afirmă că există o inflație de note mari și că politicienii au scăzut cerințele la bacalaureat (Abitur) din dorința de a umfla artificial promovarea. „De fapt, optica ar fi trebuit să fie diferită: ce putem face realmente pentru a îmbunătăți performanța elevilor mai slabi?”

Așadar, noi ne pregătim să adoptăm niște reforme puternic contestate în alte state. Un prieten, absolvent de liceu și prestigioasă facultate în State, îmi spunea că pentru România ar fi ideal modelul SUA, deoarece statul nu poate gestiona bine nimic. Acolo aproape tot este privat, bacul nu există, testările le fac privații (testul SAT), iar fiecare familie decide pentru copilul său, putând să îi ofere ce e mai bun pe piață. Are la dispoziție cursuri, tabere, traininguri, conferințe, cărți, platforme online, școli și universități private. Dacă un copil eșuează, nu statul trebuie învinuit, ci familia. Interesantă optică, responsabilizatoare. Numai că trebuie să ai acea familie care să fie și suficient de potentă financiar și suficient de informată încât să conștientizeze că școala publică (prin organizare, curriculă și cadre) devine din ce în ce mai slabă. Și mai trebuie să ne asumăm și noi, ca societate, acest proiect de lege, prin care extrem de mulți copii cu greu vor mai avea acces la o educație de calitate. Chiar ne dorim asta? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • RVD check icon
    De fiecare data cand se incearca o modificare, se gasesc unii sa vocifereze ca nu e buna.
    De fiecare data cand se incearca altceva pentru ceva-ul nu mai functioneaza, se gasesc unii care sa se impotriveasca. Nimic nu e perfect in lume, nici oameni, nici animale, nici lucruri, nici natura.Cu siguranta nici legile educatiei, dar macar se incearca altceva pentru ca ceva-ul existent e praf!
    Ceva-ul existent este depasit din toate punctele de vedere,
    Ne plangem ca nu vor mai exista caiete, ca vor da examen pe tableta?
    Corect, asa cum s-a trecut de la scrisul cu creta la cel cu marker-ul.
    EVOLUTIE, TEHNOLOGIE, CONTEMPORANEITATE, doamna profesoara!
    Haideti sa fim contemporani cu tarile dezvoltate, nu cu nenea Iancu'!
    O tara ca afara vrem, atunci haidem sa evoluam, hai poftiti de luati tehnologie!
    Ca nu e in intregime buna, corect, ca odata cu ea apar tot felul de alte probleme, corect, insa asta este, mergem inainte, nu putem ramane ancorati in trecut.
    Decat oponenta precum un biet catar in mijlocul drumului, haideti sa incercam sa ne adaptam la nou, haideti sa incercam sa scoatem din elevi oameni normali, nu genii, haideti sa punem accent pe individ si nu pe clasa. E greu cu actuala programa si planul-cadru, nu? Pai atunci haideti, dragi cadre didactice, in frunte cu al nostru (vostru) maret ministru, sa mai reducem din materie.
    Reducem din materie pentru ca timpul alocat individului si nu clasei, sa creasca.
    Unde se duce materia scoasa?
    Din clasa a-V-a, in a-VI-a, de la gimnaziu la liceu, din liceu in facultate.
    Nu ajung anii de studentie? Mariti-i!
    Din trei, faceti patru, din patru, cinci si tot asa, cat e nevoie.
    Studiile universitare nu sunt pentru toata lumea.Nu ar trebui sa existe importanta mediei generale din anii de liceu, pentru atunci vin si va intreb eu, ce considerati ca este mai edificator pentru cunostintele unui elev: media 9.50 la cel mai bun liceu de orasel, fosta comuna, sau media 9 la cel mai bun liceu de oras, fost oras.
    Problema e ca media 9.5 castiga concursul dosarelor....


    • Like 0
  • D check icon
    Învățământul bazat pe principii de economie de piață, cu scopul de a pregăti viitoarea forță de muncă, este un dezastru.

    Societatea de astăzi și clasa politică de pretutindeni este rezultatul direct al acestor principii. O societate ce merge sigur și direct spre o nouă formă de sclavie mascată sub noțiuni de digitalizare și progres.

    O educație sănătoasă este o educație bazată pe principii agricole. Adică fiecare individ are nevoie de ajutor să-si descopere talentele, încurajat să și le dezvolte și stimulat să contribuie cu ele la sănătatea generală a ecosistemului social.

    Suntem la urma urmei natură. Fie creștem precum crește orice în natură, fie ne autodistrugem pentru visul de a deveni roboți.
    • Like 3
  • Doamna Rucsandra Cioc cam greșește în articolul ăsta.

    Teama autoarei este că "copiii se vor plictisi la școală pentru că vor primi noțiuni prea simple". Hazliu.
    Când în realitate materia e greoaie și inutil de multă, este mare nevoie de simplificarea ei, pentru ca ea să devină relevantă pentru copii.

    Un număr mult prea mare de elevi nu au acces la cunoștințe tocmai pentru că ele sunt prea complexe și prezentate într-un limbaj pretențios, nu într-un limbaj pentru copii.

    De ce ai plăti profesorii să le predea dacă probabil 80% dintre copii nu le pot internaliza ?
    După părerea mea e o veste bună că școala devine mai relevantă pt copii, și cunoștințele predate devin mai accesibile.
    Era nevoie de asta de mult.
    • Like 0
    • @ Claudiu Adam
      Rucs Rucs check icon
      Nu pot sa nu va raspund :)
      Iata de ce am teama asta… Am predat si la colegiu national (unde sunt si in prezent), si la doua scoli din cartiere periferice ale Capitalei. Aveti o parere cam proasta despre copii. Majoritatea fac fata bine si foarte bine programei. Ca scoala e obositoare in sine, e altceva. Oricand scoala va fi obositoare (trezit devreme, relatii interpersonale uneori dificile). Alt aspect: se spune ca viteza unei flote este data de viteza ultimei nave. Aceasta vrem sa fie filosofia din educatia noastra? Adica vrem ca programele scolii sa fie construite dupa ultimul elev? V-as mai spune ceva: am fost un elev foarte slab la matematica. In liceu am facut filologie, pt ca imi placea asta, dar si din fericirea de a scapa de mate. Programa pentru mine la mate era intr-adevar grea (nici nu ma straduiam foarte tare), insa ar fi fost dezastruos ca scoala sa o croiasca dupa interesele si gusturile mele. In 5-8 aveam colegi care erau f buni la mate si ei s-au dus spre ASE, Poli, Automatica etc etc. Daca nivelul meu ar fi dat nivelul tututor, ar fi fost o amputare de sanse. Invers, erau copii mai putin buni la materiile umaniste, care functionau “pe avarii” la ceva ce mie imi placea si unde eu si altii ne-am dus mai departe. Scoala trebuie sa deschida posibilitati si drumuri pentru toti. Unul o va apuca pe un drum, altul pe altul… Dar nu poti sa faci politici educationale nationale pe o viziune de tipul “orice materie accesibila pentru toti” deoarece ii condamni la mediocritate pe toti.
      Noi suntem atat de manipulati incat ni se promite o scoala fara efort, numai lapte si miere si ni se spune ca o vom obtine daca vom defrisa programele. Iata: in 2016 le-am defrisat pe cele de gimnaziu. Tot sunt nemultumiri, pentru ca problemele sunt in alta parte.
      Stiti ce este ciudat? Aveti o ortografie si coerenta a textului impecabile. Deci dvs insiva ati beneficiat de o educatie in regula (daca detestati ceva, tind sa cred ca e mai curand la nivel personal - diversi profi, nu la nivel sistemic). Daca aveti copii sau veti avea dvs insa nu doriti sa le dati aceleasi sanse la educatie. Iertati ca fac supozitii. Dar pareti a dori “sa le fie usor, comod”. Atentie, insa: cata vreme dvs va veti multumi cu asta, alti parinti vor lua in masuri in privat, complementar, si va veti trezi ca va puneti propriii copii in inferioritate (desi sigur au/vor avea potential). Deci sa nu credeti ca va fi egalitate de sanse: toti stim putin si apoi mergem acasa si stam pe jocuri video si tiktok. Nu, unii parinti impun program redus de ecran si apoi suplinesc cu lecturi, studiu, meditatii, cursuri. Se intampla deja.
      Ps. Sa speram ca nu se va vota aceasta lege. Majoritatea partidelor si-au retras sustinerea si au criticat-o.
      • Like 1
  • "O școală foarte slabă, în care diplomele nu au valoare, este de fapt o școală care nu te poartă nicăieri pe piața muncii, nicăieri personal, nicăieri moral, intelectual. [...] cei 12 ani de școlaritate devin o perioadă aproape pierdută din viața unui copil, din moment ce autoritatea profesorului se dizolvă […] iar învățatul e descurajat prin orice cale. Desființăm teze. Desființăm semestre. Desființăm de facto examene. Nu mai luăm în calcul media V-VIII pentru admiterea la liceu. [...] prin zeci, sute de prevederi, aici suntem duși: școală cât mai puțină și cât mai proastă…"

    Ați punctat foarte bine. Din nenorocire, aceasta este direcția greșită în care se îndreaptă învățământul românesc. Aveți perfectă dreptate în tot ce ați scris și sunt întru totul de acord cu această analiză corectă și obiectivă a dumneavoastră:

    Aș dori să vă întreb la ce anume vă referiți când scrieți că în articolul 62, alineatul 6, se urmărește implementarea învățământului politico-ideologic în unitățile de învățământ preuniversitar din România?!? Ați recunoscut că sunt și unele module de educație bune dar ați subliniat și existența unor module nocive. Care sunt acele module nocive în opinia dvs? Și care credeți că sunt modulele de educație bune? V-aș fi foarte recunoscător dacă ați face aceste precizări atât pentru mine, cât și pentru alți cititori interesați de aceste aspecte. Vă mulțumesc anticipat.

    Pentru cine este interesat, voi insera mai jos textul Articolului 62, alineatul 6.

    -------------------------------------------------------------------------------------

    Planurile–cadru ale învățământului primar, secundar inferior și liceal includ „Educația pentru viață” ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun, având incluse module, adaptate vârstei și nivelului educațional, în concordanță cu profilul absolventului. Disciplina „Educația pentru viață” va include module de educație pentru mediu, educație pentru sănătate, educație financiară, educație juridică, educație antreprenorială, educație tehnologică, educație rutieră, educație civică, educație interculturală și educație pentru cetățenie democratică, egalitate de gen, gândire critică, oratorie și dezvoltare personală, securitate cibernetică, educație pentru alimentație sănătoasă și alte module care pot fi stabilite prin ordin al ministrului educației.
    • Like 3
    • @ Tom the Cat
      Rucs Rucs check icon
      Programa pentru anumite module poate fi onesta sau poate fi discutabila.
      Uitati aici un link.
      https://www.educatieprivata.ro/cimpeanu-despre-profesorii-fara-formare-pedagogica-un-arhitect-poate-sa-predea-desen-tehnic/?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery
      Dl ministru afirma ca aceste module vor fi predate de avocati (ed financiara), medici (ed sexuala), arhitecti etc. Ma indoiesc profund. Inteleg ca doreste sa deschida scoala spre alti specialisti si nu avem o problema cu asta. Daca mai multi adulti transmit catre elevi acelasi indemn spre educatie, cunoastere etc este cu atat mai bine. Dar ma indoiesc profund ca acestea vor fi categoriile profesionale care vor intra in scoli. Ani de zile (chiar si anul trecut si voi continua) am chemat la dirigentie diferite persoane: absolventi mai mari studenti la diferite facultati (din afara sau de la noi), avocati, medici etc. Acestia au venit strict pentru ca ma cunosteau (unii imi erau rude) si au venit rar, cu mare mare greutate din pricina programului incarcat. Nu imi imaginez ce medic va veni in mod regulat la scoala si cum putem acoperi medicii la atatea mii de clase. Afara daca ii scoatem din spitale/cabinete ca sa le dam alt loc de munca. Si nu imi imaginez cum aceste 3 categorii profesionale (arhitecti, juristi, medici), obisnuite cu un cu totul alt nivel de salarizare, ar accepta sa fie platite cu ora cat un profesor. Deci mi-e teama ca pot intra oameni (alaturi de unii pregatiti si bine intentionati) nepregatiti, asupra carora nu ai vreun control institutional si de calitate. De bine, de rau, cu toate defectele noastre, profesorii au multe examene de trecut, dintre care titularizarea nu e deloc usoara. Asta ca problema o data (calificarea si incadrarea). A doua chestiune: este bine ca scoala sa transmita cunostinte cat de cat certe si care sa evite controversele. Nu vreau sa dau prea multe exemple, pentru ca cineva poate afirma “dar nu avem programa, de unde stim ca va fi asa ceva?” Un exemplu totusi as da: la interculturalitate, poti propune o respectare a tututor culturilor dintr-un spatiu (ceea ce e foarte bine), sau poti propune, de fapt…aculturatia, sub pretext ca aceste culturi sa nu se deranjeze reciproc. Cu alte cuvinte, le interzici tuturor (si mai ales majoritarilor) sa isi manifeste specificul, sub pretextul ca ii deranjezi pe ceilalti. In fapt, ii desfiintezi si pe majoritari, si pe minoritari, desfiintezi cultura in sine ca sa pui in loc subcultura si ignoranta.
      Multumesc de comentariu si de intrebare. Poate o sa dezvolt intr-un articol, desi am cam obosit putin (toti avem nevoie de liniste si eu nu iubesc luptele…doar ca acum ce se intampla e foarte grav. Parca toti ar vrea o bucatica din acesti copii. Lumea s-a mai trezit, exista multe proteste, dar, in principiu, trebuie sa ii aparam mai ferm pe acesti copii)
      • Like 1
  • Stimabilul, domn ministru, are habar că e o mare diferență între "formal" și "de formă"? Întreb pentru un prieten!
    • Like 1
  • DanT check icon
    Evident, lumea se schimba. Scoala poate sa reflecte schimbarea, sa o ignore sau sa o conduca. Din pacate, Romania a fost intotdeauna intre primele doua, cu foarte mici exceptii. A fost mult mai simplu pentru marii nostri romani sa plece in strainatate ca sa se poata afirma pe ogorul academic. Pentru ca marile scoli de acolo le-au dat posibilitatea sa o faca. De treizeci de ani incercam sa inlocuim un invatamant de masa politizat, dar bazat pe cateva principii sanatoase legate de pilonii instructiei individuale si colective cu diverse jumatati de masura, care mai de care mai superficiale si le videm ca pe niste elemente de progres. Din pacate, suntem in postura jalnica in care tinerele generatii de absolventi pun virgula intre subiect si predicat cu nonsalanta si noi eliminam Limba Romana de la Bac.
    • Like 4
  • Nume check icon
    Tot ce se intampla in acest moment in educatia romaneasca ne arata foarte clar ca in Romania HABAR nu avem ce inseamna un sistem modern si eficient de invatamant care sa duca la cresterea potentialului uman al acestui popor amarat. Ba cu note, ba fara note. Ba cu teme, ba fara teme. Ba cu medii la intrare, ba fara medii la intrare. Ba cu examen, ba fara examen. Ba cu coronita, ba fara coronita. Un dezastru complet la care toate mintile "luminate" si "specialisti" din ministerul de resort din ultimii 30 de ani si mai nou si "specialisti" din ONG-uri contribuie cu succes. Un exemplu excelent de partenerial public-privat. Nu ar fi mai bine ca altcineva sa ne faca strategia de educatie si invatamant ca noi vad ca nu suntem in stare.
    • Like 2
    • @ Nume
      Cine si de unde cand pretutindeni educatia decade vertiginos? Se urmareste, un termen din ce in ce mai pregnant, zombificarea umanitatii. De ce? Asta-i alta discutie, grea si mare.






      /

      • Like 1
    • @ Mircea Zugravu
      Iar de la un campeanu, o androneasca si de la toti ceilalti ministri politici, "priceputi" in orice domeniu nu avem a astepte nimic bun. Astea sunt, cu infime exceptii de scurta durata, guvernele romaniei din ultimii 33 de ani.
      • Like 1
  • Am o mare rugăminte la dumneavoastră. Din cele ȘAPTE fotografii pe care le-ați uploadat aici cu domnul ministru Sorin Cîmpeanu, ați putea să lăsați numai una? Trebuie neapărat să ne stricăm ziua? Acesta a fost scopul? Vă mulțumesc anticipat.
    • Like 1


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult