Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Libertatea de a sta degeaba

Potrivit celor mai recente date statistice Eurostat, 1 din 4 tineri români asigură tăierea hranei pentru câinii vegetarieni. Nu muncesc nicăieri și nu urmează vreo facultate.

Cei mai mulți dintre ei nu vor să se angajeze undeva în țară, motivând că banii sunt prea puțini și munca îi obosește. Așteaptă să prindă un loc de muncă sezonier prin străinătate, pentru ca, cu banii câștigați astfel, s-o mai ducă o vreme în România.

Sau, viețuiesc pe banii părinților. 

Înainte de `89, astfel de tineri, depistați de organe, erau încadrați în categoria „persoane fără ocupație”, care constituia un delict – în presa comunistă li se spunea mai direct: paraziți. Statul distribuia un loc de muncă, bun, prost, oricărui cetățean.

Eram privați de libertatea de a sta degeaba.

Întrebarea este: a fost mai rău atunci, sau e mai rău acum, stimați Republicani?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Brian Cox la Sala Palatului

La finalul ”Emergence”, fizicianul Brian Cox a mărturisit că - în ciuda nenumăratelor descoperiri ale umanității în domeniile științei, marilor teorii sau călătoriilor în spațiu - omul cunoaște în fapt foarte puține (poate e chiar foarte aproape de nivelul zero în ceea ce privește informațiile relevante legate de univers sau universuri, despre care există teoreticieni care susțin că sunt în număr infinit).

Citește mai mult

Domnul Goe din Ploiesti

„Și pentru mine este aproape emoționant că trei ani mai târziu aud: „Dați-ne monumentul înapoi.” Pentru că în 2023 acel „monument” nu exista. Noi l-am pus acolo. Și dacă în numai trei ani oamenii și l-au însușit atât de mult încât acum îl percep ca pe ceva care le aparține, dacă îl numesc „monumentul nostru” și cer să le fie dat înapoi, atunci noi am reușit. Am creat un reper. Am creat memorie acolo unde înainte nu era. Dl Goe a devenit copilul nostru gigantic și, între timp, comunitatea l-a adoptat”

Citește mai mult