Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Libertatea de a sta degeaba

Potrivit celor mai recente date statistice Eurostat, 1 din 4 tineri români asigură tăierea hranei pentru câinii vegetarieni. Nu muncesc nicăieri și nu urmează vreo facultate.

Cei mai mulți dintre ei nu vor să se angajeze undeva în țară, motivând că banii sunt prea puțini și munca îi obosește. Așteaptă să prindă un loc de muncă sezonier prin străinătate, pentru ca, cu banii câștigați astfel, s-o mai ducă o vreme în România.

Sau, viețuiesc pe banii părinților. 

Înainte de `89, astfel de tineri, depistați de organe, erau încadrați în categoria „persoane fără ocupație”, care constituia un delict – în presa comunistă li se spunea mai direct: paraziți. Statul distribuia un loc de muncă, bun, prost, oricărui cetățean.

Eram privați de libertatea de a sta degeaba.

Întrebarea este: a fost mai rău atunci, sau e mai rău acum, stimați Republicani?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • 80% dintre romani stau degeaba, doar ca unii stau la servici. In special cei angajati la stat. Asta cum e, bine sau rau?

    Sunt oameni care nu vor sa lucreze pe lumea asta si nu o fac, sau o fac doar sporadic. Si ce e cu asta? Daca ei au gasit un mod de a supravietui asa, bravo lor.

    Unora le era mai comod pe vremea comunistilor, cand ti se zicea pana si ce sa gandesti. Au ramas cu mentalitatea aia, de asta pun atata pret unele lucruri pentru care pentru altii nu inseamna mai nimic.
    • Like 0
  • Cri check icon
    Este evident ca generatiile aparute dupa 1990 nu mai sunt animate de idealuri si nu mai au modele viabile la care sa se raporteze. Scoala si familia ( cei "7 ani de acasa" ) si-au diminuat drastic rolul lor educational, din diverse motive.
    Elitele generatiei tinere ( acei 10-15 % tineri super-scoliti si super-instruiti ) sunt atrase in Vestul Europei, unde aspiratiile lor profesionale si sociale isi pot gasi mai lesne implinirea. Exodul tinerilor medici este un dramatic exemplu in acest sens.

    • Like 0
  • Bineinteles ca era mai bine atunci !!! Eram cu treizeci de ani mai tineri.
    • Like 0
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Imi place asta...Libertatea de a sta degeaba !
    :)))
    • Like 0
  • Un om( individ) , pt a fi in regula, trebuie sa îndeplinească 3 conditii :
    1 sa iubească pe cineva: sotie/ copil/ frate , etc...
    2 sa creada în ceva...Dzeu, de exp l !
    3 Sa aiba o ocupatie !!!
    E dăunător , pt un individ sa nu facă nimic !
    As adauga...sa aiba si o pasiune/ hobby...ca o supapă antistress!
    • Like 0
    • @ George Rosu
      check icon
      Păi da: 1. să iubească partidul și pe conducătorul său; 2. să creadă în idealurile tov. Kim; 3. și să tragă la coasă de dimineața pînă seara. Sunteți pe linie. Pe linia moartă. Stimă.
      • Like 0
    • @ George Rosu
      Orice om trebuie sa aiba o ocupatie,dar aceasta nu e bine sa degenereze in munca :)
      • Like 0
  • E mai rău acum chiar dacă nu eliminăm contextul : societatea,orânduirea comunistă. Orice țară indiferent sub ce regim se află, este populată de ființe umane care se hrănesc, perpetuează specia umană, studiază, lucrează, inventează, fac sport, se distrează, călătoresc, observă, iubesc, urăsc, etc. Tot ce am înșirat aici au ca desfășurare, se întâmplă în funcție de educația primită. Educația primită de la părinți, bunici, bone, etc., începând de la naștere, apoi educația de la școlile urmate : școala primară, secundară, gimnazială urmate de unii de cursuri universitare. La noi cine a mânuit sforile adică păpușarii, au avut grijă ca generațiile ce au urmat după Decembrie 1989, să crească cât mai ignoranți, cât mai nepregătiți, cât mai proști spus în ”două cuvinte”. E foarte frustant să trăiești printre asemenea persoane și mai ales să faci greșeala să încerci să le schimbi modul lor de a gândi. Stagnarea lor mintală este atât de cimentată că de multe ori sunt situații când îți vine să urli când te ”lovești” de ei. Practic pe termen scurt nu se poate face nimic pozitiv cu ei.
    • Like 1
  • greseala vine de la parinti ca nu ii trimit la munca,chiar si pentru un salar mic ,ca sa-i invete sa munceasca. CUNOSC CAZURI IN CARE PARINTII NU LASAU ODRASLELE SA MUNCEASCA PE MOTIVUL CA SALARIUL ESTE MIC SI COPILUL LOR MERITA MAI MULT. CEI CARE MAI MUNCESC SUNT DIN MEDIUL RURAL,CEI NECAJITI CARE STIU SA PRETUIASCA BANUL MUNCIT. CU STIMA IMG.APETROAEI CRISTIAN OM CU 2 FACULTATI,DAR CARE MUNCESTE CA FOCHIST SI INSTALATOR IN CADRUL DGASPC IASI, FARA A-MI FI RUSINE DE CEEA CE FAC,PE UN SALARIU DE BUGETAR CARE STITI CUM ESTE CA MUNCITOR,MAI MENTIONEZ CA SUNT CA UN SOLDAT UNIVERSAL LA SERVICIU,ADICA TREBUIE SA FAC UNELE TREBURI CARE NU SUNT IN FISA POSTULUI,CARE LA FINAL MENTIONEAZA CA ESTI LA ORDINELE SEFILOR IERARHICI
    • Like 0
  • S check icon
    De acord cu Sergiu F.
    Avem Libertate nu libertatea de a muncii mult pe bani frumosi (sau nu). Ajutoare sociale - prost ii cine dă nu cine ia.
    • Like 0
  • - Care a fost idelul dumneavoastră? întreabă Gabriel Liiceanu.
    - Să trăiesc ca un parazit, răspunde intervievatul.
    - Şi aţi reuşit? întreabă, uluit, Liiceanu.
    - Da.
    Intervievatul era Emil Cioran. A lucrat cu contract de muncă vreo 6 luni, în România, iar când şi-a dat demisia a provocat o mare fericire directorului şcolii. Era un profesor catastrofal.
    În Franţa nu lucrat, în sensul că nu a avut un angajament faţă de vreun patron. A trăit din scris, iar din punctul de vedere al marelui filosof, aceasta a fost o viaţă de parazit. A fost un parazit Emil Cioran? Nu, din punctul nostru de vedere. Dacă trăia în România comunistă? Nu ştim ce s-ar fi întâmplat, probabil că ar fi fost arestat pentru vagabontaj, era o persoană fără ocupaţie, şi lumea întreagă nu l-ar fi avut pe marele filosof. O mare pierdere...

    Aşa că, părerea mea, este greu de răspuns la întrebare.
    Poate că o soluţie de mijloc ar fi de dorit. Dacă refuzi trei locuri de muncă, atunci nu mai beneficiezi de niciun ajutor social, eşti pe cont propriu. Nu mai există ajutor sau înţelegere din partea celorlalţi. Nu dai nimic societăţii, nu primeşti nimic de la societate.

    Pe mine mă doare faptul că foarte mulţi dintre acei tineri se află la ţară şi nu au nicio şansă, nu că n-ar vrea să muncească. La ţară nu sunt locuri de muncă iar ca să faci naveta la oraş costă foarte mult. Nu ştiu în câte judeţe mai există transport în comun prestat de regii autonome, aşa cum este RATB-ul în Bucureşti. Din oraş la ţară transportul s-a privatizat, iar preţul unui abonament este triplu sau chiar mai mult decât în Bucureşti. Cu un salariu minim pe economie nu faci faţă cheltuielior. A mai crescut salariul minim pe economie, este adevărat, dar insuficient. Pentru 20 km distanţă faţă de oraş, abonamentul costă cam 200 de lei +pachetul de mâncare tot un 200 de lei/lună ( 10 lei/zi X 20 zile lucrătoare) +transportul în oraş, îmbrăcămite şi încălţăminte de navetă. Din 1 000 de lei net mai rămâi cu vreo 400-500 de lei. Cât este un ajutor social? Care este diferenţa? Vreo 200 de lei... Eşti asigurat şi o să ieşi la pensie într-o zi, corect. Dar la un salariu minim pe economie nu poţi spera la mai mult de 0,5 puncte de pensie, adică 500 de lei/lună (după 35 de ani de muncă). Şi revin la întrebarea iniţială: cât este un ajutor social? Care este diferenţa? Este încurajată munca?
    Dacă avem în vedere exemplul de mai sus, atunci este greu să ai o opinie fermă.

    Sunt angajatori care, din cauza lipsei forţei de muncă, au început să se adapteze şi oferă nişte avantaje: bonuri de masă şi decontarea transportului, dar nu sunt prea numeroşi. Mulţi dintre angajatori încă mai cred că oamenii sunt dispuşi să muncească pentru mai nimic şi ţin punga strânsă.

    Ceauşescu te obliga să munceşti pe un salariu de mizerie. O fi asta soluţia? Pentru cine?
    • Like 5
    • @ Constantin
      Ca de obicei, un comentariu gândit.
      • Like 1
    • @ Constantin
      check icon
      Da, da, aveți dreptate: Cioran, un parazit. Și Brâncuși la fel: s-a dus la Paris, a plecat din țărișoara lui, unde nu ar fi trândăvit, ar fi dat la coasă, și s-a dus la naiba-n praznic, la Paris, ca să dea cu dalta-n piatră, așa, să mai piardă timpul. A mai venit un pic pe la Tg. Jiu și a trântit mesele și scaunele alea, de plictis, nu de altceva.
      Să spunem un nu hotărât trândăviei [capitaliste], să luăm coasa-n mână și să edificăm o lume nouă, prosperă și dreaptă.
      • Like 2
  • Eu mă miram cum mă angaja pe mine ditai compania cu adresă pe buletin la 180 de km...dar am aflat ca angajatorii din București știu foarte clar ca anumite slujbe nu pot fi făcute decât de provinciali, în nici un caz de odraslele familiilor bucureștene. A fost bine, pt că așa am facut ce nu aș fi crezut că pot face....... Nu, nu era mai bine atunci...Defapt e mai bine acum pentru progenituri si mai rău pentru părinți - ha ha.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult