Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum a rămas fără job însoțitorul de zbor Mircea Constantin după ce într-o zi a avut o idee ceva mai „comunistă”: „Conducerea ne-a spus că e un cancer pentru companie”

Piloți

(Foto: Guliver Getty Images)

Wizz Air este cea mai mare companie aeriană low cost din Europa Centrală și de Est. Numărul de pasageri, de aeronave și profitul companiei au crescut constant în ultimii 10 ani. 

În 2016, Wizzair a concediat 20 de angajați care formaseră un sindicat. A urmat o serie de procese câștigate de angajați, dar bătălia mare e departe de a fi câștigată. Am stat de vorbă cu Mircea Constantin, liderul sindicatului, pentru a afla povestea lui și a colegilor dați afară.

Interviu cu Mircea Constantin, liderul sindicatului Aerolimits, din cadrul companiei Wizz Air:

- Mircea, te rog să îmi spui ce te-a determinat să creezi împreună cu colegii sindicatul angajaților Wizz Air?

- Au fost mai multe probleme, unele legate de planificarea turelor, de planificarea concediilor. Ce ne-a deranjat însă extrem de tare a fost neaplicarea Legii personalului navigant (223/2007), în care practic se stipulau anumite condiții și drepturi, adică se luau la cunoștință condițiile de muncă deosebite în care trebuie să ne desfășurăm activitatea - radiații cosmice, expunerea la elementele de depresurizare ale avionului pe perioade destul de lungi etc. În momentul în care a ieșit legea, în 2007, pentru a evita aplicarea ei Wizz Air s-a reorganizat în România dintr-un SRL într-o sucursală. Noi atunci nici n-am realizat ce se întâmpla, dar ulterior am pus problema, „Bun, dar cum rămâne cu Legea 223”, am întrebat noi. „Ce este cu ea?”, ni s-a răspuns. „Este legea personalului navigant“. „Păi, nu se aplică pentru voi”, „Păi de ce?”, „Pentru că avioanele sunt înregistrate în Ungaria”. S-a întins, astfel, foarte mult coarda pentru că eu personal n-aveam cum să accept treaba asta, discutăm despre o lege, nu mai discutăm despre niște doleanțe personale, voiam aplicarea unei legi care există în România. Din păcate, absolut toate căile de comunicare cu managementul fuseseră epuizate. Răspunsul managementului era unul singur - avem între 300 și 600 de candidați la poarta noastră, dacă doriți condiții mai bune, vă rugăm să accesați alte interviuri și alte companii, aici astea vor fi condițiile. Acumulându-se foarte multe frustrări, în final, s-a decis crearea sindicatului de către un grup de 20 de persoane, al cărui președinte am fost ales și am înființat sindicatul numit Aerolimit Professional în luna iulie 2014.

- Aș vrea să-mi descrii un pic condițiile de muncă de la Wizz, spuneai că aviația nu e un domeniu ușor. Câte ore munceați, cum erau organizate zborurile, ce hrană aveați asigurată pe durata zborului?

- Turele standard pe care le puteam desfășura în aviație puteau implica de la 2 până la 4 zboruri zilnice, cu o durată medie de 12 ore. În general prezența la birou se făcea cu o oră înainte de decolarea aeronavei, așadar prima plecare sau prima apariție la birou putea să fie și undeva în jurul orei 4- 4.30, dimineața. Așadar, de la ora 5 (dimineața), până la ora 5 după-amiaza, când urma aterizarea și ieșirea din duty, cam acestea erau turele standard. Problema nu ar fi fost asta, cât mai ales frecvența și alinierea acestor ture. Una este să faci o tură de 4 zboruri, cu plecare la 5 și întoarcere la 5, dar după care urmează un program normal, și alta este să ai patru astfel de zboruri consecutive, fără pauză.

- Vi se asigura ceva hrană, apă în aceste 12 ore în care practic vă aflați doar în avion?

Pe parcursul acelei zile aveam la dispoziție o masă asigurată de companie - un sandviș, o ciocolățică și o sticlă de apă.

- În 12 ore?

- Da, în 12 ore. Problema nu era doar de cantitate, ci că ceea ce primeam noi era câteodată necomestibil din pricina condițiilor în care erau depozitate. Oricum ar fi, e clar insuficient având în vedere consumul și efortul energetic pe care trebuie să-l investești într-o zi de 12, 14 ore de lucru. Erau unii piloții care erau dărâmați de situație și nu înțelegeau cum puteam să ne coborâm la acest nivel. Totuși, vorbim de manipularea și organizarea unor avioane de pasageri comerciale, în care nu te aștepți că oamenii pot să întâmpine astfel de probleme.

- Colegii erau obosiți, stresați din cauza programului de muncă?

- Da, categoric. O altă problemă erau planificările spontane ale concediilor, unde nu aveam aproape absolut niciun control. Erau foarte mulți colegi care se trezeau pur și simplu cu un program pe luna următoare în care apăreau 3, 4, 7 zile de concediu, planificate de sus, din „împărăție”, fără a fi consultați. Nu conta dacă aveai sau nu nevoie de concediu, ceea ce nu e normal - până la urmă sunt 21 de zile de concediu anual în care pot să-mi desfășor și eu ce mi-a mai rămas de făcut în viața asta altceva decât sarcinile de serviciu. Dacă nici acolo nu avem flexibilitatea să facem cumva ca acești oameni, angajații, să ajungă să se bucure de acele zile într-un mod normal și decent, dacă și pe acestea ajungem să le alocăm arbitrar, către ce societate ne îndreptăm? Nu aș vrea să vorbesc neapărat de sclavagismul modern. Știu, e un clișeu, dar nu pot să nu observ că există o exploatare programatică a oamenilor în companii.

- Cum erați plătiți, erau ok salariile?

- Salariul de regulă era minimumul pe economie, dar veniturile totale erau desigur mai mari. Problema e că în aviație sunt foarte multe venituri care sunt neimpozitate, în special diurnele. Chiar și orele de zbor sunt mascate cumva sunt o formă de diurnă. Există 2 noțiuni, și anume „per diem” și „daily allowance”, care în contractul de muncă în limba română apar traduse ca diurnă ambele. Nu poți să ai 2 diurne, deci noi avem bineînțeles orele de zbor plătite sub formă de „per diem”. Acest „per diem” este acordat în funcție de rotația pe care o ai, de sarcinile de zbor pe care le ai în ziua respectivă și această parte a salariului este neimpozitată. E un dezavantaj pe termen lung - nu se acumulează nimic la fondul de pensie.

- Bun să revenim acuma și la chestiunea sindicatului. Ați înregistrat sindicatul, așadar, și ce s-a întâmplat mai departe?

- Păi, la scurt timp după ce am anunțat managementul de existența sindicatului, a venit anunțul unei întâlniri oficiale în care CEO-ul Wizz Air și-a anunțat prezența la București. „Aveți la dispoziție o săptămână să dizolvați acest sindicat, nu vom accepta în vecii vecilor astfel de organizări”, ni s-a spus. „Vom face tot ce ne stă în putință să protejăm interesele acționarilor și ale membrilor”, cam asta a fost poziția, nu îmi amintesc exact exprimarea. Asta s-a întâmplat în 20 octombrie 2014, iar în 24 s-a primit o informare în scris unde aceeași idee a fost circulată de către directorul societății – că sindicatele sunt un instrument al trecutului, că ele divizează colectivele și că oricât de bine intenționate ar fi ele vor face mai mult rău. A urmat o campanie în care au fost învățați să trimită emailuri de renunțare la statul de membru de sindicat pe adresa oficială a sindicatului. Aici să zicem că n-ar fi fost o surpriză, dar ciudat a fost că primeam cereri de renunțare la sindicat de la oameni care nu făcuseră parte vreodată din sindicat. Și e bine că am discutat cu câțiva dintre ei, rugându-i să-mi explice și mie cum renunță la statutul de membru de sindicat dacă nu au semnat niciodată acel lucru. Răspunsul era cam același “Ce vrei să facem?! Suntem speriați, ne vom pierde locurile de muncă!”. Eram sunat noaptea, în miezul nopții, oameni plângând, „Nu mai mănânc, nu mai dorm, nu mai pot să mă duc la serviciu”. Toată lumea era paranoică - „Cine e în sindicat?”, „Cine nu e?”, „Hai să-i identificăm”, o vânătoare de vrăjitoare! Nu înțeleg cum au putut să genereze și să întrețină un astfel de conflict jucându-se cu viețile oamenilor la bord. Adică, eu aici m-am blocat, înțeleg orice, dar dacă tu trimiți acești oameni după ce i-ai mutilat psihic, îi trimiți să-ți muncească în avion și să aibă grijă de 180 de pasageri, ce respect mai putem să avem în aceste situații ! Pentru Wizz Air, însă, ăsta a fost bottom line – s-au temut că apariția unui sindicat la București poate genera apariția încă a 2, 3 alte sindicate în București, încă 5 în Cluj, și tot așa în baze operaționale peste tot, și se vor trezi cu „cancer generalizat”. Ei au folosit terminologia, sindicatul este un „cancer pentru companie”.

- Au folosit limbajul acesta?

- Da, treaba cu cancerul este oficială, a fost în ședință publică, sindicalizarea este ca un cancer pentru companie, în viziunea lor.

- Cu tine ce s-a întâmplat în acest răstimp?

- Pe 24 octombrie a venit acea scrisoare de informare cu privire la ce poziție are managementul vizavi de sindicat și în aceeași zi am fost și convocat pentru o comisie disciplinară. Mi s-a adus la cunoștință că s-au făcut niște declarații în spațiul public, pe facebook, mai exact, și că acelea îmi sunt atribuite mie. Bineînțeles că nu aveau nici un fel de dovadă și asta s-a demonstrat ulterior, în procesul pe care l-am câștigat. Pur și simplu a fost o acțiune prin care se căuta desprinderea mea din peisaj ca să se poată liniști povestea. După care s-a decis, subit, renunțarea la un avion din cele alocate Bucureștiului. Asta înseamnă renunțarea la aproximativ 20 de oameni, au fost 19 membri ai echipajului care au fost eliminați cu această ocazie, dar surpriza a fost că toți făceau parte din sindicat. Toate astea s-au întâmplat la o săptămână după concedierea mea.

- Așadar, v-au dat afară pe tine și pe încă 19 oameni. Ce ați făcut mai departe, după ce v-ați trezit pe drumuri și fără job?

- Ne-am regăsit suflul după câteva zile, după șocul inițial. Ideea a fost foarte clară - voiam să ne facem dreptate. Voiam să ajungem înapoi în colectiv și să reîncercăm ce nu s-a putut. Totuși toate semnalele pe care le aveam din toate părțile era că această luptă se va sfârși cumplit pentru noi. Am depus toate acțiunile în justiție și la final am primit decizia instanței de fond cu privire la reintegrarea mea și anularea deciziei de concediere. Au urmat încă 4 luni până când au primit și colegii aceeași sentință favorabilă. De asemenea, CNCD a oferit o soluție favorabilă pentru noi, a constatat discriminarea pe motive de apartenență sindicală și a amendat compania Wizz Air.

- Așadar, ați fost reangajat?

- După decizia instanței de fond imediat am solicitat reîncadrarea mea și rechemarea la serviciu. A avut loc un fel de reîncadrare formală - în momentul de față mă găsesc pe ștatele de plată și în Revisal ca angajat al societății Wizz Air România, dar practic nu mi s-a permis să îmi desfășor activitatea din octombrie 2014, de când am fost concediat. De câte ori mă duc la sediul companiei mi se spune că nu mi se pot aloca sarcini de serviciu urmare a unor rapoarte anonime ale unor colegi din bază care au considerat că poziția mea din cadrul sindicatului reprezintă un pericol pentru siguranța zborurilor. Da, deci eu reprezint un pericol pentru siguranța zborului din cauza faptului că sunt lider sindical!

- Mda, mă umflă râsul... Dar de ce vreți să mai rămâneți angajat acolo? Salariul pe care vi-l plătesc presupun că nu e cu mult peste cel minim pe economie- de ce nu vă angajați în altă parte?

- Sigur, da, sunt opțiuni, dar implică și plecarea din țară și pentru mine asta este din păcate exclus Eu sunt pornit să intru înapoi în colectiv cu orice preț. Nu-mi place să fiu măturat așa. Eu nu văd proiectul ăsta complet până nu revin înapoi în colectiv să mă vadă toată lumea că am călcat înăuntru în birou și că această luptă a fost finalizată și câștigată. Din punctul meu de vedere ăsta e finalul, deci eu trebuie să intru acolo în birou.

- Am înțeles, deci de asta, că presupun că nu e deloc greu să vă găsiți un loc de muncă.

- Sigur, da, erau opțiuni, dar ele ar fi implicat și plecarea din țară și pentru mine asta este din păcate exclus. Adică nu mai consider treaba asta că suntem cu copilul, în fine, sunt probleme și alegeri personale. Însă exista opțiunea să se întâmple exact ce au făcut și colegii, să încerc să-mi redresez cariera în altă direcție. Da, nu știu, poate sunt blocat, nu știu ce să zic…

- O ultimă întrebare – sunteți tânăr, aveți ușor peste 30 de ani. Pentru majoritatea tinerilor din România, sindicatul e o instituție învechită, comunistă șamd. Dumneavoastră cum v-a venit ideea să faceți un sindicat?

- Cred că totuși contează un pic și cum am fost crescut și probabil că o parte din coloana asta vertebrală, a principiilor și valorilor pe care le-am descoperit la vârsta maturității, vin un pic și din partea paternă. Tatăl meu fiind un tip care în general i-a plăcut să urmeze dreptatea și să fie lucrurile corecte, deci…

- Era membru de sindicat tata?

- Nu, nicio legătură. Chiar s-a ferit de sindicate din poveștile pe care mi le-a zis mama, n-avea nici o treabă. Dar totuși atunci când a avut ceva de spus cam le-a spus pe șleau și am apreciat genul acesta de oameni tot timpul. Dar altfel, cred că avem o problemă de educație. În familie este clar, tradițional vorbind, singurul învățământ pe care-l ai din partea familiei tradiționale este “Fii cuminte”, să nu tulburi apele. Acest învățământ se raportează din păcate și adultului de mai târziu și este foarte trist că în România anului 2015-2017 sunt tineri din generația mea care încă nu au făcut diferența între teamă și datorie. Trebuie să înțelegem că o situație trebuie raportată și la ceilalți, nu numai la interesele personale - și iarăși ne întoarcem la învățămintele pe care le primești de acasă, “te rog să ai în vedere doar interesul tău”, “fii atent ce trebuie să faci” și așa mai departe. Nu se discută niciodată în cadrul acesta colectiv și probabil nici nu mai este dorită o unitate și o solidaritate a forței de muncă care să creeze tensiuni. Pe de altă parte sunt atâtea societăți care funcționează impecabil tocmai pentru că au un dialog social bine pus la punct. Nu știu de ce trebuie să ne imaginăm pe Jimmy Hofa când vorbim de sindicate și de alte personaje istorice, nu știu de ce stigmatizarea sindicatelor de astăzi nu poate fi raportată și la principiile generațiilor actuale. Noi am încercat să facem apel la calm și la rațiune pe tot parcursul acelor zile dificile în care le-am sugerat managementului să ne dea o șansă, “vă rugăm frumos să ne dați o șansă să vă demonstrăm că nu avem nici un fel de intenție de a tulbura apele și de a vă pune într-o situație”. Vorbim probabil de lucruri, nu știu, probabil sunt idealuri.

Interviul este realizat în cadrul proiectului Coaliția pentru Muncă, un proiect al Fundației Friedrich Ebert România, CNS Cartel Alfa, Asociația Connect, CeRe și Miliția Spirituală. 

Notă: Dl. Constantin este însoțitor de zbor, nu pilot, așa cum apăruse în titlul inițial al articolului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Suntem in 2017 iar mentalitatile companiilor sunt tot din capitalismul primitiv al anilor '30!Peste tot in lume sindicatele nu sunt inghitite findca inseamna o forta colectiva puternica.E mult mai usor sa le dai in cap angajatilor daca se manifesta individual.E usor sa-i dai afara,eventual sa-i treci pe lista neagra a recalcitrantilor.
    Se serveste tot timpul chestia cu profitabilizarea firmelor.Pai daca toate acestea ar fi corecte,adica ar asigura corect conditii de munca si retributie,de unde vin diferentele mari dintre companii?Numai din management prost?Nu cred.Mai degraba as zice ca unii fenteaza concurenta corecta.Si-atunci ne trezim cu salarii de bantustanezi,cu servicii la limita acceptabilului samd.Si-atunci si ceilalti incep sarabanda reducerilor ...Practic suntem intr-un razboi ca-n jungla!Se dau lovituri sub centura din care sufera atat angajatii firmelor cat si beneficiarii serviciilor.
    Problema e cat de jos se poate cobori nivelul?Si,ce e mai grav,nimeni nu doreste reglementarea pietei...Totul se justifica prin piata libera,concurenta,s.a.Si in jungla tot "piata libera" exista.Adica cine e mai mare si mai tare mananca.Restul...
    • Like 0
  • Am sa zic o chestie personala, trista dar pe bune. Prin 2000, cand se bateau angajatii pe angajatori, eu eram intr-o pozitie buna, Aveam un salariu penibil, dar toti aveau... Dar eram ceva sef. Si avem de discutat cu oameni de 50 de ani, multi care isi pierdusera locul de munca, ingineri, care fusesera incadrati ca tehnicini.
    Asta ca sa nu le plateasca salariul de inginer. Si eu eram un pusti si eram tare mandru:)
    • Like 0
  • Te admir tinere luptator. Pe de alta parte, iubesc proverbele sau vorbele de duh "romanesti" de care abunda literatura ori folclorul popular. "Interesul poarta fesul", este cel vizat in prezentele scrise cuvinte. Trei, sa le numim "entitati" isi apara propriul interes raportat la puterea detinuta. Domnul Mircea Constantin, reactioneaza la: "Au fost mai multe probleme.....practic se stipulau anumite condiții și drepturi", ca factor major si infiinteaza un sindicat. Dupa puterile sale isi incearca sansele intr-o batalie legala si, castiga. Numai o justitie independenta si neaservita poate face asa ceva. Personal advice pentru intervievat, take what you can get, multumeste pentru asta Bunului Dumnezeu si Justitiei in aceasta ordine. Compania Wizz Air isi apara interesele prin reorganizare, intimizare si izolare. Profiturile in crestere aduc salarii grase celor din conducere, se poate creea un precedent periculos, acesta poate afecta confortul personal......asa ca, cei de la conducere reactioneaza. Cineva, ia un interviu domnului Mircea Constantin, interviu in care foloseste intrebari sugestive, iar atunci cand intervievatul dezvolta raspunsul ceva mai amplu, este corectat imediat cu:"Bun să revenim acuma și la chestiunea sindicatului. Ați înregistrat sindicatul, așadar, și ce s-a întâmplat mai departe?". In final este definit clar interesul entitatii numarul trei:"Interviul este realizat în cadrul proiectului Coaliția pentru Muncă, un proiect al Fundației Friedrich Ebert România, CNS Cartel Alfa, Asociația Connect, CeRe și Miliția Spirituală. Cat despre partea cu:"Eu nu văd proiectul ăsta complet până nu revin înapoi în colectiv să mă vadă toată lumea că am călcat înăuntru în birou și că această luptă a fost finalizată și câștigată", tinere domn Mircea Constantin,again,personal advice. Stop,Think again. Iti recomand lectura cartii Regele carbune (Upton Sinclair) si vizionarea pe You Tube:"United, you broke my Taylor Quitar cu toata povestea aferenta(http://sentium.com/a-public-relations-disaster-how-saving-1200-cost-united-airlines-10772839-negative-views-on-youtube/) Si cand te gandesti ca era vorba de un client .....vai de angajati. Asa se rezolva treburile in lumea democrata anglo-saxona.Intre timp, sa nu uiti ca, nimeni nu este de neinlocuit. Sanatate iti doresc si bucura-te de familia ta, nu vei schimba lumea, dar, Tu,ai reusit sa te schimbi.
    • Like 0
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    Visez la ziua asta, afirmatie scrisa in probele scrise de la facultate, la Republica, din 24 August 1995,. In data de 29 iunie 2007 am stiut ca visul meu e aproape, iar astazi il traiesc pe Republica, eu Cititorul secolului XXI, anul 2017 dupa Christos.

    Sper sa traiasca copilul meu visul sau, acela de a calatori in timp de pe tableta, asa cum l-am trait si eu pe al meu.

    4 bilete/7 numere/8 euro...Iese daca Crezi !
    De la Cititor ati aflat si ce ziceau cei mici cand casigau primul meci cu cei mari, intr-un maidan, intr-o zi de vara, undeva intre blocurile gri...
    • Like 0
  • Mai prietene...Jimmy Hoffa era de junior league pe langa tine. Dar foarte bine ca ati pus la sfarsit ca interviul e de fapt unul platit de celelalte sindicate. Ati eliminat orice dubiu ce aveam la adresa promovarii ideii de sindicat. Ce nu am observat in articol, insa am vazut pe pagina voastra de Facebook, e ca Aerolimit Professional militeaza doar pentru drepturile membrilor. Deci nu-i un fel de social justice warrior, ci doar un fel de self interest warrior. Ce pot sa zic altceva decat ce am zis in multe comentarii la articole asemanatoare? Eu am lucrat pana acum la multe firme, daca ceva nu-mi convenea, gaseam o firma mai buna. Si nu, sa nu te alinti nici macar o secunda ca tu esti mai bun ca oamenii ca mine, ca tu te lupti cu sistemul privat ticalos. Nu-i vorba despre asta. E vorba ca o firma este o investitie a unor oameni, din banii lor privati. Indubitabil isi administreaza afacerea cum cred ei de cuviinta. Iar daca tu ai un job la care intr-adevar stau 300-600 sa-ti ia locul de munca...ghinion prietene. Vezi programatorii, medicii, managerii de proiect, inginerii de ce sunt asa de bine platiti, si de ce le vaneaza firmele de HR ca pe niste trofee? Pentru ca nu se bat 300-600 pe un loc de munca, pentru ca-i al naibii de greu sa ajungi sa fii un bun profesionist, cu experienta. Nu as vrea sa-mi bat joc de munca de steward, chiar din contra, respect fiecare meserie. Dar vezi cata valoare adauga produsului finit, vandut la pretul pe care cumparatorul il poate plati.
    Ce ai facut acum e o prostie, dupa parerea mea. Ca te-ai facut neangajabil oriunde in meseria asta. Ca dupa asta, as fi tare curios cine vrea sa angajeze un "troublemaker", fie ca esti trouble maker sau nu (in ochii angajatorilor esti, fii sigur de asta). Ce te asteapta dupa asta? Sa fii lider de sindicat toata viata?
    • Like 1
  • Omul are dreptate 100% in tot ce spune, multi oameni considera wizz air autobuz cu aripi, niciodata nu ajung si nu pleaca la timp, totul se plateste. Dar, pe de alta parte, compania nu a facut nimic ilegal pentru ca s-a transformat din SRL romanesc in sucursala a unei firme din UE. Daca legea permite asta, atunci sanatate. Si din cate stiu eu, sus in avion, esti in jurisdictia tarii unde este inregistrat avionul. Sa se duca la blueair, acolo e mai rau :) Pai cum credeti voi ca pot oferi astia zboruri la cost de CFR , altfel decat jumulind angajatii si facand tot felul de combinatii financiare si administrative ? O companie care nu face compromisuri aproape de niciun fel nu are cum sa ofere asemenea preturi mici.
    • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      "Omul are dreptate 100% in tot ce spune, multi oameni considera wizz air autobuz cu aripi, niciodata nu ajung si nu pleaca la timp, totul se plateste" .
      Poate sunteti un pic mai explicit in exprimare ca eu nu vad nici o legatura intre aceste afirmatii.
      • Like 0
    • @ Ovidiu Grigore
      Legatura e subliminala, pentru conditii in avion putin mai bune ca intr-un tren interregio, si cu plata la aproape orice bagaj cand alte companii ti le includ in bilet, ce fel de companie credeti ca e, una care isi trateaza angajatii exemplar ? Indiferent de modelul de business, clientul trebuie sa fie prioritar, apoi angajatii. Nu poti face performanta fara ca angajatii sa fie multumiti,iar asta nu e un domeniu unde poti schimba angajatii ca pe ciorapi. Daca ma intrebati pe mine, RyanAir este low cost, nu Wizz. Eu am vrut sa fac rezervare in Octombrie pentru 21-27 Decemberie, Dubai-Bucuresti-Dubai, 2 persoane, iar Wizz avea pretul de 8200 RON doar pentru bilete, fara bagaje de cala. Am si pe undeva print screen-ul ... Iar la FlyDubai era 4100 cu totul inclus.
      • Like 0
  • Florin check icon
    Da, asta e realitatea din majoritatea firmelor, companiilor din România. Și problema asta nu o rezolvă nicio legislație, dacă oamenii nu sunt solidari. Mai trebuie caracter și discernământ. Discernământ să nu faci scandal degeaba și caracter pentru a rezista amenințărilor sau tentațiilor. Ghinion. Mulți n-au așa ceva. Fiecare e pe cont propriu.
    • Like 2
    • @ Florin
      Mihai check icon
      Păi dacă e așa aiurea într-o companie ce îi oprește pe angajați să plece? Totul se rezolvă pe bază de cerere și ofertă. Dacă nu au condiții bune, cei mai productivi angajați vor pleca la altă companie. Dacă aleg să rămână înseamnă că nu e chiar așa de rău. Sindicatele nu rezolvă astfel de probleme, ba mai mult încurcă. Sunt doar încă un strat de șefi care fac târguri pe spatele angajaților.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Florin check icon
      :))). Păi pleacă. Afară. De tot. E bine? Eu mă refeream la atitudine în primul rând, nu la greve sau mai știu eu ce.
      • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult