Foto: Guliver/ Getty Images
Lipsa educației financiare va duce la crearea unei mase largi de cetățeni ușor manipulabili. Este necesar ca educația financiară să fie predată de la vârste fragede
Problemele actuale ale României reprezintă un efect direct al lipsei de educație. Vorbim atât despre educația școlară, nivelul acesteia este unul aflat în neconcordanță cu realitatea zilelor noastre. Școala românească lasă impresia că este o navă aflată în derivă, care cu greutate ajunge la destinație.
În ceea ce privește educația financiară, conform Standard&Poor’s, aproximativ 80% din populația României nu este alfabetizată din punct de vedere financiar.
Dacă efectele educației școlare precare vor duce, pe termen mediu și lung, la crearea unei mase largi, ușor manipulabile a populației, care va îmbrățișa orice discurs populist, demagogic, lipsa educației financiare va priva pe copii, viitori adulți, de informații cheie în ceea ce privește gestionarea propriilor resurse.
Educația financiară este aceea care îţi arată cum să îți gestionezi resursele, cum să îți administrezi banii bine, cum sa îi investești pentru a produce un randament și cum să-i cheltuiești inteligent.
În principiu, educația școlară și financiară ar trebui să meargă pe același drum, împreună. Este important ca educația financiară să fie predată copiilor de la vârste fragede, astfel încât aceasta să își producă efectele pozitive când fiecare dintre absolvenții de liceu sau facultate vor intra în câmpul muncii și vor lua decizii în ceea ce privește gestionarea bugetului propriu, accesarea unui credit și structurarea costurilor acestuia sau decizii despre economisirea.
În legătură cu bugetul propriu, în România, cei mai mulți dintre cetățeni nu își gestionează cheltuielile astfel încât la finalul lunii să rezulte un sold pozitiv, adică veniturile să acopere cheltuielile lunare. Gestionarea unui buget lunar este un lucru banal. Este simplu să facem asta. Anumite cheltuieli le efectuăm lună de lună. Putem gestiona evidența cheltuielilor precum chiria, plata întreținerii, a electricității, plata facturii de internet și cablu TV sau ratele la un credit, cu ușurință, dacă folosim, de exemplu, un fișier cu două coloane, una de cheltuieli, cealaltă de venituri, surplusul rămas îl putem investi sau economisi. Exemplul de mai sus este unul banal, dar pe care mulți dintre noi eșuează a-l urma.
În legătură cu creditele, este eronat a ne cheltui banii pe bunuri care ne vor aduce o satisfacție de moment, o mașină scumpă, de exemplu. Care este motivația pentru care vrei să achiziționezi o ditamai mașina, în timp ce locuiești într-un oraș aglomerat, unde cu greutate poți găsi locuri de parcare, pentru această achiziție, apelând la un credit? Aceasta nu este o decizie inteligentă.
Afirmația „mi-am investit banii în mașini” este una eronată. Singurele automobile care reprezintă o investiție sunt cele de epocă sau cele ce au aparținut unor vedete. Ar fi hilar să vedem în vreo mahala din Ferentari, Rolls Royce-ul lui Marlon Brando sau BMW-ul Z3 din seria James Bond – Golden Eye, pe vreo stradă neasfaltată, dar orice este posibil în România. Achiziția unui astfel de bun induce posesorului o falsă impresie de vizibilitate socială sau statul social ridicat. De fapt, achiziția unui autoturism este o cheltuială, nu o investiție.
Lipsa educației financiare se vede nu doar la generația tânără, ci și la cei cu vârste de peste 50 de ani.
Cel mai la îndemână exemplu pe care îl pot da, este cel al promisiunilor electorale demagogice, prin care oamenilor li se promit diferite avantaje bănești sau măriri ale veniturilor, fără a indica sursa de finanțare. La întrebarea – „De unde veți avea bani pentru a mări pensiile?”, politicienii răspund că de la buget.
Însă nu există politicieni generoși, care deschid larg sacul cu bani și politicieni răi, care nu vor să împartă bunăstare.
Mulți politicieni manipulează grav masele prin promisiuni pe care nu le pot îndeplini. De fapt, tot noi plătim pentru aceste promisiuni. Cel mai recent exemplu este cel al legii majorării pensiilor cu 40%. În cazul în care această lege ar fi fost pusă în practică, veniturile statului ar fi fost utilizate în proporție de 100% pentru plata pensiilor și salariilor. Efectul ar fi fost zero lei pentru investiții.
Aș dori să văd că politicienii promit investiții și acestea se și realizează, nu doar promisiuni de creșteri din pix.
Banii aceștia, promiși cu generozitate de către politicieni, nu sunt ai lor, nu sunt aduși de acasă. Sunt banii noștri, ai tuturor, iar această alba-neagra electorală, are potențialul de a ne sărăci pe toți prin suprataxare, inflație și devalorizarea monedei naționale. Acestea sunt efectele punerii în funcțiune a tiparniței.
Nu, nu au fost bani în niciun moment pentru aceste fantasmagorii. Oamenii au fost mințiți și continuă să fie mințiți și exploatați electoral, iar unii dintre ei cred, foarte multi de altfel, aceste minciuni. Unul dintre motive pentru care se întâmpla acest lucru este pentru că pe vremea lui Ceaușescu nu au deprins o minimă educație financiară. De aceea, acum mulți sunt manipulabili.
Aud în spațiul public afirmația: „Am contribuit 35 de ani la fondul de pensii, s-au strâns o grămadă de bani la fond, să ne mărească pensiile cu 40%”. Oricât de cinic ar suna, adevărul trebuie spus. Din păcate, banii pe care oamenii i-au plătit, în perioada în care au fost în activitate, nu au fost virați către un fond de pensii, ci au fost redistribuiți de la cei aflați în activitate, către cei ieșiți la pensie, prin intermediul statului. La fel cum cei aflați acum în activitate plătesc pensiilor celor ieșiți din activitate, la fel au procedat și aceștia la rândul lor atunci când erau în activitate.
Nu a fost acumulat niciun leu în vreun fond de pensii pentru că nu a existat un fond de pensii. Îndrăzniți să credeți asta. De aceea promisiunile de majorare cu 40% reprezintă doar demagogie. Singurele fonduri de pensii sunt Pilonul 2 și Pilonul 3 de pensii, însă nu și Pilonul 1. Trebuie să avem grijă de bătrânii acestei țări, dar fiecare dintre noi trebuie să știe exact cu ce situație ne confruntăm.
Educația financiară este la fel de necesară ca matematica, limba română, învățarea unei limbi străine sau educația fizică. Este necesar ca aceasta să devină o materie obligatorie, predată de la vârste fragede.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă ne dorim să fim manipulați și să devenim masă de manevră sau vom avea posibilitatea de a lua acele decizii care ne vor aduce beneficii pe termen lung?
Articol apărut inițial pe Project-E
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa asteptam pensia de la stat e iar o neglijenta, iar cele 2 instrumente (pilon 2 si 3) sunt un prin pas dar nu minunat administrate asa ca incerc sa nu ramana ele singurele pentru ca varsta de pensionare a crescut si va creste pana la punctul in care unii oameni nu vor putea lucra la acea varsta din motive de sanatate, fortza fizica sau rezistenta la competitie.
Și în acele vremuri, dar și după, omul a râvnit la "minunățiile" din vest. Dar cu ce putere de cumpărare? Ochii văd, inima cere. Cum? Credit la bancă! Pe undeva de înțeles. Dar că nici după 30 de ani omul nu înțelege că nu poți să te întinzi mai mult decât e plapuma, ba trebuie să mai și rămână ceva, că nu poți avea, la urma urmei, tot ce ți-ai dori, miau tot ce vreau, nu mai e de înțeles. O decență, modestie ar trebui să ne însoțească dorințele, plus o doză serioasă de realism. E clar, și o lacună de educație, perpetuată din generație în generație. Și cum altfel, când copilul primește tot ce vrea, iphone, play station, țoale de firmă, Alexa și alte năzbâtii, i se inculcă ideea că i se cuvin, mentalitate care îi rămâne, iar ca adult, va pofti și va fi la fel de nesăbuit ca părinții, și tot așa...
Niște particulari, aleși pe sprânceană, se oferă (câtă dăruire!?) să strângă, cu ajutorul statului, lună de lună, bani de la aproape toți angajații din țară.
Din banii aceștia, din prima își „trag” comisionul de (1,5-3%) și ulterior comisioanele de administrare (procent din toată suma acumulată) își cumpără și își înnoiesc continuu sedii, mașini, calculatoare etc., își stabilesc discreționar salariile și beneficiile, angajează ce vor ei și pe cine vor ei.
Da, când nu sunt în vacanțe, joacă la bursă (cu ardoarea celui care știe că oricum îi intră banii lună de lună) fără a avea nicio obligație de randament.
La toate astea, gândiți-vă cât se pierde din LEII acumulați în 30-40 de ani din inflație și indicii prețurilor.
Cum, nenea cu „educația financiară” nu a spus toate astea!? Păi poate lucrează la ... Pilonul 2.
A ... am uitat să vă spun! Cei ce iubesc Pilonul 2 oare știu că vor primi pensie din el doar 5 ani maxim!?
Fondurile de pensii pilon II au o limita pe care o pot plasa in instrumente de equity, 50% din active cred. Nu stau sa caut exact, nu ati venit cu nici un document, nu fac nici eu research. Este totul in norma ASF 11/2011 cu modificarile si completarile ulterioare.
Toate fondurile de pensii trebuie sa obtina o rentabilitate peste o valoare minima. Daca nu fac asta timp de 4 trimestre, li se retrage licenta. De unde v-a venit ideea ca se "joaca" la bursa si ii doare la basca ce se intampla cu banii? In plus, ganditi economic: comisionul anual perceput de administrator este functie de valoarea activelor, daca aceasta valoare scade, scade si comisionul.
Fondul de pensii la care cotizez eu a avut un randament mediu in ultimii 13 ani de peste 10%. Comisionul de 1.5-3% il platesti doar pe depunerea initiala, apoi mai ramane cel de administrare anual de 0.5%. Cu o rata medie a inflatiei de 3%, ce parere aveti, obtinem un randament real pozitiv? Faceti Dvs. calculul.
Nu domnul meu, nu lucrez la vreun fond de pensii si nu imi place "tonul" pe care este scris articolul Dlui. Vuta. De fapt nici nu inteleg rostul articolului. Dar scrieti niste chestii neadevarate.
Pilonul II nu a fost gandit sa ne imbogateasca. A fost gandit ca o suplimentare a veniturilor pe care le vom obtine (oare?) din Pilonul I in conditiile in care era evidenta dinamica sporului natural. Era evidenta in 2007 si este demonstrata in prezent.
Ce "ajustari" facem domnul meu la Pilonul I? Marim din pix. Piloniul I este o schema ponzi care a avut sens atunci cand a aparut, spor exploziv al populatiei, dezvoltare economica etc. Ce facem, marim impozitarea la nesfarsit, marim varsta de pensionare la 120 de ani? De unde mai luam bani cand raportul intre un angajat si un pensionar o sa fie 1 la 2? Va indemn sa intelegeti intai ce inseamna si ce impact are acea "decizie politica" inainte de a-i lauda virtutile.
Mă bucur să știu că există și oameni fericiți cu pensia de la Pilonul 2. Dar ... eu văd următoarele:
- la ASF cele mai importante statistici se opresc la anul 2013 (https://asfromania.ro/csspp/rapoarte).
- la ASF „Analiza comparativa fonduri de pensii administrate privat (Pilon II) 2020_08_27.pdf” (cautati singur) imi arata o cartelizare pe față toate cele 7 fonduri au exact aceleași procente de comisionare
- explicatiile de randament sunt infime dar indică o medie anualizate de aproape 4%.
Acumularea medie/ persoană este acum de 10.000 de lei după 16 ani de existență a fondurilor.
Să zicem, cu optimism, că după alți 14 de ani acumularea ar fi de 50.000 lei (+400%! sunt generos, nu-i așa!?). Întrebare: Câți ani de pensii decente poți asigura cu 50.000 lei (am zis lei - cât o valora un leu atunci, este altă întrebare).
Mediile actuale anualizate de randament intradevar sunt undeva in jur de 4.5% in prezent. Si au fost mici in ultimii ani, randamentele astea sunt si ele infleunate de ratele dobanzilor iar acum nu mai sunt dobanzile de acum 10 ani. Randamentul mediu, l-am recalculat acum, retinusem peste 10% in cazul foindului meu de pensii este de 9.5% de la aderare, din 2008, deci s-a mai diminuat cu randamentele mai scazute in ultimii ani. Dar, vorbim de o investitie pe termen lung.
Revin si spun ca acest pilon nu a fost gandit sa va imbogateasca. Normal ca daca acum ai doar 10.000 de lei nici nu o sa scoateti mare lucru din el. Acestia sunt bani plasati, investiti cu un anumit randament, nu schema ponzi a Pilonului I. Diferenta: schema ponzi o sa functioneze pana nu o sa mai functioneze si atunci toate calculele de "rentabilitate" pe care le vindea Dragnea o sa se risipeasca ca un fum. Sumele acumulate la Pilonul II, atat cat sunt ele, alea raman. Eu nici nu iau in calcul pensia de la pilonul I, este putin probabil sa o primesc.
Investitia in pilonul 2 este pe termen lung, inca odata. Mai acopera si functia de economisire. La 35 de ani de contributie, cu o contributie lunara de 200 de lei (ceea ce nu este cine stie ce) si un randament mediu real de 5% p.a. un contribuitor, la iesirea la pensie ar avea in cont ~230.000 ron, in echivalent putere de cumparare actuala. La o speranta de viata in Romania de 75 de ani, inseamna ~1900 lei pe luna in bani actuali. Nu este cine stie ce, dar 200 de lei pe luna este foarte putin. De aceea toti economistii indeamna la investitii in mai multe instrumente si nu doar la "statul cu mana intinsa la stat"
Eu evident nu stau doar in Pilonul II, este evident insuficient., as fi contribuit mai mult, dar nu s-a pututut. Am suplimentat la Pilonul III. Dar nici sumele astea nu sunt suficiente si stiam lucrul asta. Pilonul I nici nu il iau in calcul, dupa cum am mai spus-o.. In definitiv, fiecare doarme dupa cum isi asterne, exista o responsabilitate individuala in gestionarea resurselor, asta este o idee si in articoul la care comentam.
Spuneți mai bine la ce fond vă referiți și dați-ne o sursă credibilă de raportare. Până una, alta la Pilonul 1 creșterea a fost din 2017 până azi de 45,2% și de mâine va fi de 65,5% dacă nu cade guvernul Orban azi și peste 100% dacă acesta ... cade.
Sigur, nu e bine să te bazezi doar pe pensia de la Pilonul 1, dar asta nu înseamnă că nu rămâne singura pensie teoretic sigură. Da, se stabilește pe baza unor decizii politice dar nu este nimic rău în asta. Pilonul 1 a trecut pensionarii printr-o devalorizare de 1000 de ori a leului. Nu vreau să calculez drama dependentei de Pilonul 2 într-o situație fie și ... DOAR de 100 de ori mai blândă,
¯\_(ツ)_/¯
nu o sa intru in discutii suplimentare, dar randamentul oricarui fond care investeste preponderent in datorie suverana este conectat la inflatie, prin dobanzi. macar partial, pot fi perioade in care randamentele titlurilor de stat sunt sub inflatie, vezi cazul zonei EUR de cativa ani. dar asta este o anomalie. noi inca nu am ajuns in aceasta situatie si nu imi aduc aminte sa fi avut o astfel de perioada. oricum, fondurile isi echilibreaxa portofoliile investind cumva dupa metoda "dollar cost averaging".
o depreciere de 1000 de ori inseamna o inflatie de 100.000%. ceea ce nu este cazul. in prezent un apartament de 2 camere sa zicem ca este 350.000 de lei, in 1987 era cam 80.000 de lei. acum avem salariu mediue de ~4500 de lei, atunci banuiesc ca ceva in jur de 2500 lei.
a existat inflatie, evident, au existat si cresteri de salarii. din cate am citit, pensiile in termen real au scazut, dar nu cu toata inflatia, era absolut normal si firesc sa incerci sa ajustezi si asta s-a intamplat. dar tineti cont de ce s-a intamplat, in 30 de ani am pierdut 20-30% din populatie iar trendul este foarte probabil sa continue. sarcina fiscala pe un salariu este de ~40% la raportul actual intre salaraiati si pensionari care este inca supraunitar. cand va ajunge la 0.5 (si nu este greu de intuit cand - trebuie doar sa te uiti pe piramida demografica) nu va mai functiona decat cu ajustari grave: fie micsorari de pensii, fie marirea varstei de pensionare, fie cresterea sarcinii fiscale pe salariu (cat? 40% este destul de mult). am spus-o si ma repet: pilonul 1 de pensii este o schema ponzi, care la timpul cand a fost implementat tinea cont de realitatile de atunci. realitatile alea s-au schimbat.
nu stiu daca Dvs. va bucurati in prezent de pensia de la Pilon 1, dar eu personal mai am vreo 18 ani pana la pensie si nu o iau in calcul. Doar TEORETIC, dar ca senzitivitate in calculele mele financiare care se intind pe vreo 38 de ani de acum in colo.
Îmi reproșați că nu înțeleg diverse lucruri din ... trecut, probabil. Din secolele 19/20 când s-o fi inventat sistemul de pensii pe care îl numim noi Pilonul 1. Asta nu înseamnă că lucrurile trebuie să fi rămas încremenite. Pensiile de stat nu trebuie neapărat acoperite DOAR din cota reținută din salariile persoanelor active.
Deja în anumite proporții lucrul acesta nici nu se mai întâmplă și ... nu se zguduie cerurile. Așa este normal. Proporția dintre valoarea adăugată a muncii omului și aportul adus de automatizare, informatizare și robotizare aflate în creștere accelerată, ar fi trebuit chiar de câteva decenii în urmă să se concretizeze într-o sursă obiectivă de alimentare a sistemelor de pensii de stat. Este o inerție în transpunerea în legislație care va fi cât de curând, probabil, operată.
Da, 1000 de ori înseamnă 100.000%! Și asta s-a întâmplat. Prețul apartamentelor este însă irelevant, fiindcă înainte de 1990 aici era o cu totul altă piață. La produsele de bază lucrurile stăteau cam așa:
- Pâinea era de la 2 lei cea neagră (excelentă, altfel) la 2,50 lei o franzelă sau intermediară, 2,70 lei intermediară cu cartofi (minunată), baghetă „franțuzească” 3 lei, un corn deosebit de reușit (sunt puțin nostalgic, dar cei care l-au „prins”, știu despre ce vorbesc) era 40 de bani ...
- brânza 24 lei/ kg, (până în) 0,50 lei oul, 4 lei o prăjitură Mascota, 1-2 lei kg cartofi, 8 10,30 lei 100g cafea (4-5 lei boabele verzi, neprăjite) ...
Una peste alta, leul a fost denominat de 1000 de ori, fără nicio îndoială și prețurile de azi le știți.
Apropos, în 1989 salariul mediu net a fost 3063 lei, destul de apropiat nominal de cel din iulie 2020 care este de 3298 lei.
N-am să intru în amănunte cu fondurile de Pilon 2 (nu m-am înscris). Observ însă o comunicare extrem de incoerentă de la ASF până la fiecare din cele 7 fonduri. Rata de rentabilitate minimă „impusă” de ASF în funcție de risc este de tot râsul: 0,039 pentru RISC mediu (6 fonduri din 7) și 0,96% pentru cea cu risc ridicat. De aici am datele: https://asfromania.ro/csspp/rate-de-rentabilitate/pilonul-2/08-2020
Cu aceste limite, sunt sigur că poți face bani mulți pentru acționarii fondului, fără niciun risc, chiar dacă te rezumi doar la cumpărarea de titluri de stat.
Eu personal m-am „fript” cu pensia facultativă ING, luând după vreo 20 de ani mai puțin decât am contribuit (același lucru l-am constatat și la angajații cărora le-am făcut pensii private). Și asta nominal. În valoare de întrebuințare nici nu are rost să mai socotesc pierderea.
Domnilor, educația financiară se face in familie și începând cu grădinița! Și ar trebui să ajungă chiar dacă învață 8 clase.
Eu nu sunt deloc pentru școala altfel, o consider pierdere de timp. Ba încă și grădinița altfel! Întreb o colegă ( demult, desigur) ce face copilul ei la grădi în astfel de perioadă. Unul din programe era numit " pușculița ", copiii urmând să învețe să economisească, să învețe valoarea banului. Am rămas plăcut surprinsă.
Cel mai bun articol în această privință era unul despre cum e bine de dat copiilor aceste cunoștințe. L-am întâlnit învățând pentru Goethe, puteți să vă întrebați copiii care urmează aceste cursuri. Ulterior mi-a fost confirmat: copiilor li se dau bani de buzunar, pe care aleg să-i cheltuie ori să-i economisească. Dacă vor ceva mai scump, pot împrumuta bani de la părinți pe care ii vor returna exact ca pe un împrumut real. Pare crunt, nu? Cum să nu-i dai odraslei tot ce vrea? Nu e. Crunt e să crească fără minime abilități de a-și chivernisi bugetul.
Deci domnilor, nu are rost să dați vina pe sărăcie, școală, etc. Dacă părinții cumpără o mașină scumpă să moară dujmanii de invidie, ce putem aștepta de la copii?
Nici nu ar trebui să vă simțiți prost din această cauză, aceste cunoștințe nu le-am primit cam nici unii. S-au descurcat mai bine cei ce au avut fler ori au învățat repede din experiență. Aici e mult de lucru și nu se rezolvă nicicum cu un articol...
Post-edit: corectez, doamnelor si domnilor. La vremea când am postat, erau doar domni la " cuvânt ".
Știu, pentru ei contează să fie "Schnäppchen ", consideră de invidiat și de dorit un raport cât mai bun calitate-preț, totul cât mai " optimal ", etc. Însă privesc foarte critic pe cei cu bani și fără stil. Continuitatea democrației și lipsa anilor de așa-zis socialism își spun cuvântul.
Pentru început, ar fi totuși un exemplu pentru romanașii care aruncă cu bani în câini, și vor să epateze cu averea pe care n-o au, că "dă bine"... să ajungem și noi să fim economi din aroganță, și să ne facem un titlu de glorie din asta, ar fi totuși răul cel mai mic...
Lucrurile ar trebui analizate pe categorii de persoane active și pe categorii de venituri.
Ce studii economico-financiare ar trebui să dețină cei cu venituri la limita existenței ? Aici ar trebui numai deținători de premii Nobel în domeniu pentru a-și asigura existența de pe o lună pe alta și să mai realizeze și economii „plasate în instrumente financiare moderne și inteligente”. Oricum aici sunt cu siguranță cei mai pregătiți oameni dacă reușesc să „învârtă” cu măiestrie munca prost plătită, extra munca, împrumuturi pe termen scurt, reușind să supraviețuiască și să nu intre în faliment.
Apoi sunt întreprinzătorii mici și medii care pleacă la drum cu entuziasm și speranța independenței financiare și fac un balet mai mult sau mai puțin grațios și inteligent printre toate cerințele sistemului de taxe și impozite, a sistemului bancar cu dobânzi și comisioane la limita suportabilității și a concurenței neloiale.
Despre clasa de mijloc, cei care sunt angajați în companii multinaționale și care oferă salarii apropiate de cele din țările Europei occidentale, se poate spune că educația financiară chiar contează și majoritatea dintre ei chiar dețin cunoștințele și deprinderile necesare de a-și economisi și securiza resursele financiare excedente.
Singura categorie de oameni care au venituri care le permit un trai fără griji și care nu dau doi bani pe pregătirea proprie în domeniul financiar-contabil o reprezintă bugetarii din funcții de demnitate publică, precum și „oamenii de afaceri” care s-a văzut în fruntea unor societăți comerciale importante fără să investească un leu și a cărei singură grijă o reprezintă plata „taxei de numire și protecție”. Nu există o explicație rațională și/sau credibilă cum de a fost posibil ca importanți oameni din domeniul financiar de stat să fie trași pe sfoară de brokerul Cristian Sima.
1."În legătură cu bugetul propriu, în România, cei mai mulți dintre cetățeni nu își gestionează cheltuielile astfel încât la finalul lunii să rezulte un sold pozitiv, adică veniturile să acopere cheltuielile lunare": E hilar să ceri să rămână cu sold pozitiv o familie de români ( cu un salariu net de 3-400 de euro/lună) în condițiile în care numai utilitățile îți consumă 3/4 din leafă iar hrana zilnică e una dintre cele mai scumpe din Europa. Spre comparație în Germania hrana e mai ieftină iar salariile de 4-5 ori mai mari. Asta în condițiile în care familia nu are copii pentru că până de curând alocația era de 84 de lei ( 20 de euro) în Germania sau Austria alocația e de 10 ori mai mare , oare de ce ?
2."În legătură cu creditele, este eronat a ne cheltui banii pe bunuri care ne vor aduce o satisfacție de moment, o mașină scumpă, de exemplu" : Păi sub 1 la mie din români își permit un autoturism cu plata integrală din venituri proprii având în vedere că acesta costă cam 30 de salarii medii/economie ( unul low level evident nu unul de lux cum exemplifică autorul) și asta în condițiile în care într-o economie de piață dinamică autoturismul e o necesitate ( de altfel in occident multe familii au câte 2 autoturisme) nu un moft. Nu mai trăim în comunism să se ocupe statul de transportul nostru la și de la serviciu iar majoritatea joburilor presupun deplasări dese chiar și la distanțe mari ( a calculat autorul cam cât din leafa aia mizerabilă a românilor e alocat taxiurilor ?) referitor la automobilele de lux alea nu sunt în general cumpărate de salariați ( poate de salariații de lux din politică).
3.„De unde veți avea bani pentru a mări pensiile?, politicienii răspund că de la buget. Nu, nu au fost bani în niciun moment pentru aceste fantasmagorii. Oamenii au fost mințiți și continuă să fie mințiți și exploatați electoral, iar unii dintre ei cred, foarte multi de altfel, aceste minciuni" Observ cu regret că domnul Vuță ori nu trăiește în România ori face parte din categoria celor care cu burta plină ne explică că nu e prea bine să mănânci la fel ca și politicienii care sub auspiciile austerității ne explică că un salariu de 3000 de lei e unul decent in timp ce ei își votează salarii de 20.000 de lei și pensii speciale nu de 40 % ci de 100 % din salariul pe ultima lună ( cumulat cu toate sporurile) la fel ca și la alte categorii de privilegiați și uite-așa de peste 10 ani văd că sunt la buget astfel de sume , doar pentru amărâți nu se găsesc sau pentru domenii omise la fiecare rectificare bugetară ( educație , sănătate, cultură) .
4. "Singurele fonduri de pensii sunt Pilonul 2 și Pilonul 3 de pensii, însă nu și Pilonul 1." Ce vorbești mon cher ? Păi în România pilonul 2 a fost acaparat de niște șmecheri care oferă câștiguri de 12,5 % pe 10 ani (1,25 % pe an ) în timp ce prețurile la alimente , euro sau utilități au crescut cu 100 % în zece ani ca să nu mai spun că ei nu fac nici o plată către deponenți decât peste 30 de ani dar își încasează cu sârg comisioanele de 2,5 - 5 % din totalul sumelor depuse ( nu din câștig cum ar fi normal, deh obrazul subțire cu cheltuială se ține ) pentru nivelul de trai occidental al board-urilor din conducerea acestor fonduri, restul e propagandă pentru proști fiindcă noi nu avem instituții adevărate.
5."Trebuie să avem grijă de bătrânii acestei țări, dar fiecare dintre noi trebuie să știe exact cu ce situație ne confruntăm." Păi taxați afacerile mai serios pentru că mașinile alea de lux nu sunt cumpărate de salariați ( pentru cei contrariați țin să exemplific că bugetul SUA e constituit în proporție de peste 55 % din impozit/profit) iar în Germania un venit sub 1000 de euro lunar nu este impozitat ( or fi proști nemții ? Nu cred. La noi peste 70 % din salariile din privat figurează în revisal cu minim/economie și ar fi cam greu ca statul să nu încaseze nimic , despre asta nu aveți nici o părere de modificare a legislației sau de educație financiară domnule Vuță?
O sa adaug niste corecturi:
1. la salariu de 300-400 euro sunt majoritatea prin provincie sau la tara, asa ca daca nu se descurca isi pot completa salariul mic cu o gradina+ animale, cum faceau bunicii si parintii nostri. Jumatate din romani sunt la tara, iar orasele mici iar au facilitati imediate, ba chiar si in orasele mai mari se pot gasi altenative (eu am inchiriat un teren mic pt o gradina de legume). Alimentatia le devine asa mult mai ieftina si mai sanatoasa. Cat despre germania cu mancare ieftina -m-as abtine, e ieftin doar la cea super industrializata, ca eu in continuare anumite alimente de calitate mi le aduc din Romania.
2. sunt peste 1 milion de credite de consum in romania, credite cu dobanda e de 10-15% . Adica un milion de oameni au fost evaluati de banca si au primit credit - deci nu sunt asa de saraci... Masina este un exmplu cu unu din cele mai proaste decizii financiare pt ca e o cheltuiala, nu pot economisi de masina e evident ca nu imi permit nici costuri sa o intretin si isi mai pierde valoarea in urmatorii ani. Aici, la acesti oameni e nevoie de educatie financiara. Si aprox un sfert din aceste credite au intarzieri si neplati!!!! . Nimic nou pe planeta, SUA sta la fel cu statisticile, germania sta ceva mai bine dar nu grozav.....Articolul asta se leaga fix de acest segment. Sa inteleaga ca se poate fara masina, ca se poate fara credit daca nu isi permit sa le economiseasca inainte...
3. politicienii in romania numai de ei le pasa, de sute de ani (nu s-a schimbat mult din perioada domniilor fanariote). Ba sunt convinsa ca romania s-ar descurca mai bine fara niciun politician.
4. pilonul 2 si 3 sunt si in Ro la fel ca in alte tari, nu perfecte - diferentza e ca administreaza niste bani relativ mai mai bine decat o face statul roman. Nu sunt perfecte dar deducerea din impozitul lunar conteaza. Si fiecare are nivelul lui de responsabilitate si intelegere: mai exact, pilonul 1 e mai bine decat muncit doar la negru toata viatza, pilonul 2 si 3 sunt mai bune decat stat doar cu pilon 1 toata viata, apart luat cu rata e mai bine decat platit chirie toata viata, al 2lea aprt.luat si inchiriat ca o sursa de venit la pensie e mai bine decat tinut banii in cont, investit in aur e mai bine decat tinut banii la saltea, investit in fonduri de investitii si shares e mai bine ca in aur etc.
5. taxarea afacerilor este o idee proasta, firmele mici si mijlocii sunt baza unei economii stabile (la romani nu este inca cazul dar speram sa devina). Taxarea luxului e altceva (masinile, casele peste o anumita valoare, barci, vicii, etc). Cat despre impozitul progresiv pe salariu, aduc aminte ca si in Romania a fost acum 15-20 ani parca si nu au fost in stare sa il aplice, asa ca astazi sunt niste deduceri de impozit la cei cu salarii mici (sub 3k lei si cu familie de intretinut) si care se aplica de catre angajator.
Toate astea inseamna educatie financiara. Nu sa asteptam de la stat/politicieni. Degeaba, au aratat ultimile 500 de ani ca degeaba asteptam de la ei....
Una e o mașină de 10000-12000 de euro, o necesitate iar nu un lux, alta e bolidul scump cu care nici n-ai ce căuta pe străzile patriei.
Statul să-și facă treaba lui, dar educația financiară este sarcina omului, parțial a școlii și a părinților, parte integrantă din cei 7 ani de acasă. Astfel oamenii informați nu mai pot fi manipulați de politicieni populiști care agită idei irealizabile, știind bine că nu-i posibil! N-ar mai fi atâția pensionari care votează psd pentru că ei dau, ăialți nu. N-ar mai fi revoltați cum să nu dea 40% la.pensii, ar înțelege singuri că nu-i de unde și mai bine cu 14% real, decât cu 40% și inflație până-n pod.
2. Sunt peste 1 milion de credite de consum in Romania, credite cu dobanda e de 10-15% ( 10-15 % bănuiesc că se referă la descoperitul de cont sau cardurile de credit ) , e simplu să le dai sfaturi celor săraci să nu mănânce dacă leafa luată la începutul lunii viitoare se termină brusc pe 7 sau 15 ale lunii după plata utilităților și rămâi fără mâncare sau rechizite pentru ăla micu. Autoturismul din clasa mică-mijlocie nu e un lux , e o necesitate , de altfel dacă urmăriți anunțurile de angajare o să observați că multe joburi presupun mașină ca să nu mai vorbesc de faptul că extrem de puțini români locuiesc lângă serviciu şi în România încă nu avem un sistem de transport public pus la punct.
3 Cu punctul 3 sunt total de acord.
4. pilonul 2 si 3 sunt si in Ro la fel ca in alte tari, nu perfecte - diferentza e ca administreaza niste bani relativ mai mai bine decat o face statul roman.
Aici suntem în totală divergenţă pentru că spre deosebire de pilonul 3 unde angajaţii chiar se bat pentru fiecare client şi îşi merită comisionul pentru osteneala depusă şi mai ales se pot negocia marjele de câştig , pilonul 2 e tot o afacere de stat unde nişte şmecheri şi-au impus comisionul maxim prin lobby la guvern şi parlament , le intră lunar banii prin lege fără nici un efort , şi-au stabilit salarii şi profituri babane pe spinarea prostimii prin comision asupra întregii sume depuse şi primele plăţi le vor face peste 30 de ani (dacă vor mai exista firmele atunci). Contribuabilii proşti au avut un câştig nominal de 12 % în perioada 2007-2017 în timp ce inflaţia şi preţurile principalelor bunuri ( alimente, benzină, gaze , curent electric, euro ) au crescut cu peste 100 % în aceeaşi perioadă. Deci nu ! pentru că dacă puneam eu banii viraţi lunar direct în euro sau dolari la buzunar eram mult mai câştigat şi fără comision.
5. taxarea afacerilor este o idee proasta, firmele mici si mijlocii sunt baza unei economii stabile (la romani nu este inca cazul dar speram sa devina). Nu văd de ce având în vedere că majoritatea bolizilor de lux sunt achiziţionaţi de patronii acestor firme nu de salariaţi , unii îşi trec pe firmă şi rata la vila din Pipera sau postările din Maldive şi Bali în timp ce la fisc declară profituri zero sau pierderi. Luxul de care vorbeşti e prea puţin prezent în România aşa că impozitul pe aur, iahturi sau alte aroganţe de felul ăsta nu vor aduce prea mulţi bani la buget. De aceea trebuie taxate afacerile şi excluse de la deduceri fiscale toate şmecheriile locative sau de transport şi sejururi trecute pe cheltuiala firmelor având în vedere că din România au emigrat 4,5 milioane de salariaţi şi nici un patron. După cum scriam mai sus bugetul SUA e constituit în proporţie de peste 55 % din impozit/profit dar ar fi greu de susţinut la fel în România de aceea se jupoaie salariaţii. Ţineţi cont că în Germania un venit sub 1000 de euro nu se impozitează , ăia îşi dau seama că nu poţi trăi sub un asemenea venit dar la noi se poate. Impozitul progresiv există în cele mai multe state europene şi în SUA pentru că e normal să contribui mai mult la buget pe măsura venitului ) la noi ar merge mai ales pentru cei cu funcţii la stat şi pensii speciale. În rest despre educaţie financiară aş zice să vorbim după rezolvarea punctelor anterioare.
"Problemele actuale ale României reprezintă un efect direct al lipsei de educație. Vorbim atât despre educația școlară, nivelul acesteia este unul aflat în neconcordanță cu realitatea zilelor noastre." - dupa cum ati formulat a doua fraza, pare ca mai era vorba de macar un alt tip de educatie. In sfarsit, legat de idee in sine iarasi nu sunt convins ca toate problemele sunt legate de educatie, mai ales daca e vorba doar de educatia primita in scoli. Pentru asta ma intorc la paragraful de mai sus :"Da ma, toti fura, da' sa ne dea si noua!" - lipsa de bun simt, de caracter, de etica, astea cred ca au legatura mai mult cu ce se invata in familie.
Acestea fiind spuse educatia financiara este evident o idee buna. Exista ore de economie in liceu, mie acelea mi s-ar parea ca includ sau ar trebui sa includa educatia financiara, dar poate o ora pe saptamana (la liceele care nu au o specializare pe economie) e prea putin si poate intr-adevar ar trebui inceput din gimnaziu.