Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Lista mea de dorințe pentru Noul An: Îmi doresc să circul pe autostradă din Timișoara până în București în următorii 5 ani, nu peste 20

Nu știu ce își doresc românii pentru noul an, deși intuiția îmi spune că lista lor, în afara unor particularități individuale, seamănă cu lista mea.

Pentru prima dată în acest an am avut sentimentul că societatea româneacă s-a maturizat și că, tot pentru prima dată, mai ales în luna februarie, am asistat la o frumoasă exprimare a sentimentului patriotic de cea mai bună calitate, am descoperit că, vorba lui Gabriel Liiceanu, românii au devenit conștienți de meseria lor de cetățeni. 

Iată, așadar, ce îmi doresc cu adevărat de la noul an:

* Nu vreau să fiu reprezentat politic de figuri penale care își croiesc legea pe măsura dimensiunii lor, ignorându-și cetătenii onești.

* Nu vreau să trăiesc într-o continuă stare de alertă, având în permanență temerea că sunt furat de cei care, altminteri, ar trebui să îmi reprezinte interesele.

* Nu vreau ca avuția mică sau mare a statului să fie administrată de oameni inculți, mizeri și certați cu legea.

* Vreau să am sentimentul că banii pe care-i cedez statului sub formă de impozite se întorc la mine sub forma serviciilor publice de calitate rezonabilă, nu pot aștepta perfecțiune.

* Cea mai mare ispravă a României moderne este, dincolo de orice indoială, apartenența la blocul comunitar UE. Îmi doresc și susțin fără ezitare această apartenență.

* Mi-aș dori un mediu politic și social oxigenat, cu oameni care polemizează civilizat și argumentat, oameni care dețin proprietatea termenilor.

* Mi-aș dori ca sistemele publice de învățământ și sănătate să nu producă peste două generații o societate dereglată și bolnavă.

* Îmi doresc să fiu tratat civilizat și profesionist ori de câte ori apelez la instituții ale statului. Nu vreau să am de a face cu funcționari gregari și anesteziați valoric.

* Îmi doresc să circul pe autostradă din Timișoara până în București, dar dacă se poate în următorii 5 ani, nu peste 20.

* Îmi doresc ca atunci când merg prin satele românești să nu am sentimentul demoralizant de întoarcere în Evul Mediu.

* Îmi doresc un spital decent de însănătoșire a individului și abia apoi, ca prioritate secundă, o Catedrală a mântuirii unui întreg neam. Dacă am de ales între a nu muri cu zile și a mă mântui colectiv, aleg să nu mor cu zile. Mântuirea, așa cred, este o chestiune individuală.

* Nu aștept pomană de la stat, vreau, în schimb, ca statul să îmi ofere un set de reglementări legale care să mă ajute să dezvolt idei și afaceri nu planuri de emigrare din țară.

În anul 2017, într-un stat membru al UE, asemenea dorințe sunt legitime. Din păcate însă mă tem că în țara care întruchipează perfect blestemul adamic al eternului început, aceste așteptări au un iz de utopie pură.

Ceea ce ne dorim vorbește (de)spre noi și despre locul în care trăim, despre cât de maturi suntem ca oameni și cetățeni.

Eu mă plasez psiho-mental la jumătatea distanței între mândria și mânia de a fi român.

Să ne ajute Dumnezeu! La mulți ani!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • VARLY VARLY check icon
    Imi doresc.....imi doresc......imi doresc, este foarte frumos si adevarat ceea ce spuneti aici si ceea ce cereti, DAR oare cei ce ne conduc isi doresc la fel aceste lucruri ?
    • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult