Foto: Profimedia
În ultima perioadă, disfuncțiile societății noastre parcă ies în evidență mai mult ca niciodată. De la impostură, incompetență, dezinteres și până la corupție, lipsă de umanitate și degradarea sistemelor de suport ale țării noastre.
Fie că vorbim despre Crevedia, Colectiv, 2 Mai sau continua joacă iresponsabilă cu modificarea Codului Fiscal – toate acestea reprezintă vârfuri de iceberg ale unor probleme structurale profunde cauzate de factorii decidenți ai ultimilor 30 de ani. Pare că nici măcar nu înțeleg răul pe care îl fac și consecințele dramatice care vor continua să apară. În școli, spitale, infrastructură, agricultură, mediu, economie – oriunde te uiți, sunt probleme grave care nu mai suportă amânare.
Ne găsim într-un punct de inflexiune majoră. Noi hotărâm dacă predăm armele sau strângem rândurile. Am trecut prin multe momente dificile în ultimii ani. Am văzut ce putem face dacă ne unim în jurul unei misiuni importante. Cum am văzut și ce se întâmplă când nimeni nu se implică.
Dacă acceptăm să ne resemnăm în fața tuturor acestor nedreptăți, ne predăm destinele celor care au cauzat toate aceste probleme. Dacă decidem că remedierea nu mai este posibilă, acceptăm că nu putem construi mai binele pe care ni-l dorim, de care avem nevoie și pe care îl merităm. Dacă alegem să ne izolăm fiecare în bulele noastre fără să ne mai investim energia în afara lor… va fi din ce în ce mai greu să respirăm chiar și în spațiile noastre private.
Însă problemele sunt atât de mari și complicate. De unde am putea începe? De la cel mai mic microunivers în care putem schimba ceva concret. De la comunitatea blocului în care locuim, de la strada noastră, de la cartierul nostru. De la comunitatea locului de muncă, sau cea a școlilor în care învață copiii noștri. Practic de oriunde putem găsi măcar o altă persoană cu care rezonăm pe soluția unei singure probleme.
Până la urmă asta facem în viață. Când ne confruntăm cu o situație dificilă, începem cu primul pas: n-o ignorăm, nu ne prefacem că nu există. Apoi luăm fiecare strat al problemei, îl analizăm, identificăm tratamentul și aplicăm remediul. Nu funcționează? Găsim o altă variantă și o punem în practică. Găsim noi aliați pe parcurs. Repetăm procesul până când rezultatele sunt cele de care avem nevoie și problema este rezolvată.
Sigur că ne-am dori ca fiecare să-și facă treaba bine și noi să ne putem vedea de ale noastre. Adică de slujbe, familie și responsabilitățile individuale de tot felul. Însă, dacă acest lucru nu se întâmplă, avem la dispoziție doar aceste două opțiuni: 1). să facem ceva în acea direcție și să ne dăm șansa la mai bine sau 2). să acceptăm consecințele degenerării acelei probleme. Acestea sunt opțiunile, fie că vorbim despre probleme în viața personală, profesională sau în comunitățile din care facem parte.
Nu există panaceu, nu există salvatorul providențial, nu există soluția miraculoasă, nu există scurtătura care va rezolva totul în câteva secunde. Iar probleme similare observăm în toată lumea. Sistemele care susțin societățile noastre sunt degradate și depășite.
Avem nevoie de noi strategii, tehnici și instrumente. Putem să fim pasivi, să le așteptăm de la ceilalți – vecini, colegi, șefi, guru sau oricine altcineva. Sau putem să ne asumăm responsabilitatea de a fi parte activ implicată în construirea viitorului pe care ni-l dorim.
Nu le putem rezolva pe toate. Dar putem rezolva fiecare câte o problemă pe rând. După fiecare remediere devenim mai bine echipați în a face transformări de succes și găsim aliați împreună cu care putem muta barometrul puțin câte puțin către o viață mai bună pentru noi toți. Cu cât reușim să strângem în jurul rezolvării de probleme echipe mai consistente, cu atât putem să ne asumăm rezolvări mai complexe. Pas cu pas, ne antrenăm și devenim performanți în a reversa cursul evenimentelor care în prezent ne fac rău.
Nu trebuie să fim toți de acord pe toate temele. Este suficient să găsim o singură problemă care ne motivează să găsim o soluție și s-o punem în aplicare până când o vedem rezolvată. Este suficient să găsim o singură altă persoană împreună cu care să luptăm pentru aceeași cauză.
Avem multe de făcut și este nevoie de implicarea fiecăruia. Însă totul începe cu decizia de a nu părăsi câmpul de luptă.
Articol publicat inițial pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Votul este singurul instrument. Nu văd alt mijloc pentru stoparea nenorocirilor.
Să mă aliez, cu cine, ca să închidă stațiile de metrou care nu au aviz IGSU? Sau ce ar trebui să fac, să îi determin pe aleșii poporului să circule cu transportul public, așa cum se întâmplă în țările nordice? Iar Poliția Locală să scrie caietele de sarcini astfel încât să fie bun și Loganul, nu doar Toyota?
Da, am identificat o problemă. Filiala Bibliotecii Mihail Sadoveanu din parcul Cișmigiu a fost transformată samavolnic în cârciumă, alimentată 24/7 de un grup electrogen. Îmi vreau înapoi biblioteca în aer liber și fără gălăgie. Hai! Cine se bagă?