Foto Guliver/Getty Images
Demarată de PSD, în ajunul venirii acestui partid la guvernare, a început o discuție absolut aberantă despre taxa pe lux. Dacă inițial era vorba despre milionari, iahturi, mașini scumpe etc acum s-a ajuns la discuții despre un salariu de 2.500 de euro sau active în valoare de 200.000 de euro. Din punctul lor de vedere, asta înseamnă să trăieșți în lux. În occident, un salariu de 2.500 de euro e un salariu mic, de începător. Cu 200.000 de euro nu poți să-ți cumperi un apartament în nicio capitală europeană.
Se aplică o haiducie, un terorism asupra oamenilor onești din țara asta, care au muncit toată viața lor să-și facă o situație decentă, care și-au plătit taxele și impozitele, cei care de fapt au susținut în toată această perioadă bugetul de stat. Oricum oamenii care câștigau 2.500 de euro și peste, plăteau taxe mai mari la stat, oricum cei care aveau active de 200.000 de euro și peste, plăteau impozite mai mari. Este o măsură care descurajează munca, este o măsură care-i pedepsește pe cei care au muncit și au fost cinstiți cu statul român. Clasa de mijloc a acestei țări este motorul dezvoltării, prin asemenea inițiative este descurajată, lichidată, eliminată. Se urmărește să se generalizeze o sărăcie în masă. O țară devine prosperă prin cetățenii ei prosperi, o țară de asistați sociali va fi o țară săracă, bananieră, marginală, primitivă. Este încă o lovitură dură dată sectorului privat, nimeni nu se gândește în conducere că bugetul de stat nu se poate realiza prin acțiuni de genul ăsta, jefuire pe față. O să rămânem o țară de bugetari, pensionari și asistați sociali. Cine o să le mai plătescă acestora veniturile?
Orice om cumsecade care dorește să-și facă o viață se gândește pe termen lung să-și asigure un trai decent. Foarte mulți oameni și-au luat credite pe termen lung să-și achiziționeze o casă, au căutat să muncească mai mult și mai bine să-și poată asigura un trăi decent, iar acum li se spune că trăiesc în lux și trebuie să plătescă pentru asta.
Pentru toți aceia care au furat există legi, există instrumente, există instituții care să-i pedepsească, numai că nu există voință. Toate legile aberante cu pensii speciale, privilegii, avantaje, nu au fost abrogate, problemele astea nu au fost rezolvate.
Nimeni nu a vorbit despre o asemenea măsură în campania electorală, au apărut acum ca niște tâlhari la drumul mare, încearcă să-și acopere nepriceperea pe spatele unei clase sociale și așa foarte epuizate, clasa de mijloc.
Un privat muncește enorm, între 10 și 12 ore pe zi, de multe ori fără sâmbătă și duminică, fără concedii, fără zile libere. Evident că o face în speranța unui câștig, are o motivație în spatele acestui efort/sacrificiu. De multe ori se îmbolnăvește la serviciu, nici nu știe pentru că nu are timp să meargă la doctori, și oricum acolo tot timpul e plin de cei care au timp liber de așteptat, el nu are. Din punctul de vedere al acestor comuniști, omul acesta trebuie pus să plătescă în plus, pentru că muncește în plus, el este considerat un cetățean care trăiește în lux. Nu domnilor, cetățeanul care trăiește în lux este acela care nu face nimic, care taie frunză la câini de dimineața până seara, care nu are nicio grijă, nicio responsabilitate, și care primește în schimb un venit de la stat. Acela este cetățeanul din România care trăiește în lux, omul fără ocupație sprijinit de voi. Așa că dacă doriți să rezolvați problema, ați face bine să creați locuri de muncă pentru cei care nu au, asta e politica economică corectă, nu să luați de la unii să dați la alții, că nu au muncit împreună. Să nu mai creșteți pensiile și salariile în mod nejustificat atunci când economia nu a crescut în același ritm. Vreți să omorâți „găină cu ouă de aur’’ a economiei ca să vă cumpărați în mod populist niște voturi ieftine.
Dacă se aplică această taxă de lux în forma asta, prevăd un exod puternic în străinătate al celor afectați. Și nu e vorba de oameni fără nicio șansă aici, de oameni care nu s-au descurcat aici, e vorba de oameni activi, ingenioși, muncitori, care vor pleca să contribuie la bunăstarea altor țări, aici nu e loc pentru ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Exact, din păcate asta se întâmplă în România capitalistă postdecembristă, chiar și acum, după ce au trecut deja mai mult de trei decenii de capitalism exploatator.
Acest lucru nu numai că nu este normal, ci, mai mult decât atât, nu este nici legal!
Conform art. 41 alin. 3 din Constituția României, "Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore."
Și, potrivit art. 41 alin. 2 din Constituția României, "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țara, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."
Prin urmare, orice depășeste cele cel mult 8 (OPT!) ore pe zi constituționale, precum și orice muncă în weekend, care încalcă dreptul omului muncii la repaos săptămânal și de asemenea cu neacordarea concediului de odihnă plătit, asta clar nu e muncă, asta e exploatarea omului de către om!
În Germania și alte țări europene normale, așa ceva nu există! Mizeria asta există numai în țările codașe ale Uniunii Europene, respectiv în Bulgaria și în România postdecembristă, care, din stat al oamenilor muncii de la orașe și sate, cum era înainte, în orânduirea socialistă, în urma evenimentelor contrarevoluționare din decembrie 89 a devenit stat de clasă burghezo-moșieresc! Adică un stat mafiot corporatist în care corporația face legislația și în care guvernările dreptei reacționare au susținut și aplicat politica salariilor mici, în detrimentul Statului și al oamenilor muncii și în folosul burgheziei exploatatoare private, care s-a îmbogățit și se tot îmbogățește pe zi ce trece.
Nu am nimic contra îmbogățirii prin muncă, prin moștenire sau pe orice altă cale legală. Însă în România, în cele mai multe cazuri, patronii se îmbogățesc nu prin muncă, sau în orice caz nu din munca proprie, ci, pe de o parte, prin exploatarea omului de către om, adică furt de la omul muncii prin neplata unor salarii decente și privarea omului muncii de alte drepturi care i se cuvin și, pe de altă parte, nu de puține ori, prin tot felul de mânării financiar-contabile, adică mai pe românește prin evaziune fiscală, adică furt de la Stat.
De asemenea, prin plata unor salarii mici, burghezia exploatatoare nu numai că fură direct, de la omul muncii, ci fură și indirect, respectiv de la Stat, fiindcă la salarii mici și dările la Stat aferente, calculate procentual, sunt de asemenea mici. Astfel, Statul nu colectează suficient, adică atât cât ar putea și ar trebui, cum se întâmplă în Germania și alte țări europene normale, ci de câteva ori mai puțin. Rezultatele le vedem în subfinanțarea sectoarelor finanțate de la bugetul de Stat, cum ar fi sănătatea, educația și cercetarea științifică.
Și, cel mai revoltător, deși se îmbogățesc, asemenea patroni tot nu majorează salariile angajaților și nu le îmbunătățesc condițiile de muncă, nu le reduc timpul de lucru etc. etc. Și nu pentru că nu ar avea de unde, ci fiindcă nu vor să dea mai mult!
De asta a plecat atâta lume din România și încă există atâta lume care vrea să plece: fiindcă în România burghezia exploatatoare română plătește cele mai mici salarii din Europa, de câteva ori mai mici decât în Germania și alte țări europene normale!
Și, ca de obicei, imediat ce PSD anunță fie o majorare a salariilor, fie alte măsuri benefice atât pentru Stat, cât și pentru omul muncii, cum ar fi și aceasta de față, burghezia exploatatoare română este prima care se plânge.
Impozitare progresivă există și în Germania și alte țări europene normale. Cum de acolo nu se plânge nimeni și cum de patronii de acolo nu numai că plătesc dări la Stat cât la noi sau mai mult, ci plătesc salarii decente și la timp, respectă drepturile oamenilor muncii, ba în plus mai și acordă oamenilor muncii tot felul de alte beneficii, încât muncitorul merge cu drag la muncă, își iubește angajatorul, nu îl consideră exploatator, ba încă este și mândru că lucrează la firma lui? Cum de în România nu am ajuns la această normalitate europeană nici după mai mult de trei decenii de capitalism???
Au DREPTUL, nu obligația. La un drept poți renunța benevol, nu e nimic ilegal în asta.
Din pacate, limita pentru trecerea la impozitul mai mare este cam arbitrar. 1500 euro? 2500? 5000? E greu de spus de ce ar trebui sa fie una sau alta, iar cei care depasesc limita vor fi foarte vocali. Intre paranteze: nu inseamna ca platesti tariful mare pe tot venitul, ci doar pe partea care depaseste limita.
Cred ca oamenii ar fi si dispusi sa plateasca mai mult, sa zicem 4% mai mult (deci 20% in loc de 16%) ce ar insemna 20 euro in plus pe luna daca castigi 2000 euro si limita se afla la 1500 euro.
Insa conditia ar fi sa stie contribuabilul destul de sigur ca impozitul merge unde trebuie, adica la imbunatatirea serviciilor publice (scoli, spitale, drumuri), si o alta conditie ar fi ca impozitul se incaseaza la fel de riguros de la toate lumea, fara exceptii si fara optiuni usoare de evaziune.