M-a întrebat aseară un reporter în piață: „Ce ar trebui să facă PSD ca să fie văzut ca un partid bun, să nu mai plece oamenii din țară, să nu îl mai conteste lumea în stradă?” Primul răspuns care mi-a venit în minte a fost: să se autodizolve, să dispară, să se șteargă cu buretele pentru totdeauna. Apoi am nuanțat: să se reformeze, să se modernizeze. Ideea este aceeași: să nu mai fie ce este acum. Să nu mai fie ce a fost dintotdeauna, de la momentul apariției FSN-ului din '90. Revenit la căldura camerei, o să dezvolt puțin ce trăsături consider că i-au caracterizat dintotdeauna pe oamenii de la vârful PSD și care fac întreg partidul condamnabil. Am ales să le dau, cu bună intenție, 5 sfaturi, celor din PSD, pentru a se putea bucura vreodată de respectul meu.
1. Disprețul față de intelectuali
Moștenire directă de la comuniști, ambițioșii și slab educații conducători PSD-iști detestă elitele, intelectualii, oamenii cu școală, specialiștii, tehnocrații: oameni care, din idealism, din talent, din constrângere familială sau orice altă conjunctură au ajuns să studieze mai mult și să aibă o viziune asupra vieții care depășește valorile primitive: putere, interese, avere, distracție, gașcă, distrugerea dușmanilor. Scriitori, filosofi, profesori, ingineri, economiști, medici, arhitecți, oameni a căror valoare este recunoscută de colegii lor. În loc să-i folosească la ce sunt ei buni, adică să și-i pună consilieri, să-i lase să conducă departamente și organizații, să facă bani pentru economie sau renume pentru cultură, să facă analize și să producă strategii, politicienii PSD intră în conflict cu aceștia, mânați de o ură inoculată de zecile de ani de preamărire a clasei muncitoare și afișează o fudulie superioară complet inutilă. Drept urmare, cad mereu în penibil, pentru că nu știu să mânuiască nici măcar gramatica, cu atât mai puțin retorica sau referințele culturale.
Din timpul împăraților romani, conducătorii cu înțelepciune politică s-au înconjurat de oameni de valoare, iar alții și-au numit caii în funcții de stat. Consilierii pot face o analiza adâncă și pot oferi sfaturi valoroase, nu în scopul de se ridica și a-i distruge pe politicienii care i-au numit, ci din contră, în scopul de a le prelungi conducerea și de a le-o încununa cu succes. Profesioniștii acestei țări nu îi detestă pe politicieni, nu vor să le ia locul, nu sunt o amenințare pentru cei cu ambiții politice. Ei vor doar să aibă un mediu apolitic în care să-și desfășoare activitatea profesională la cel mai înalt nivel posibil.
Sfatul meu pentru PSD este: pentru binele tuturor, dar mai ales al dvs., înconjurați-vă de specialiști de valoare. Nu vă fie frică de ei, marea majoritate vor fi fericiți să vă ajute, dacă le oferiți șansa de a o face fără constrângeri politice. Învățați să le cereți sfatul și să acceptați un punct de vedere avizat, chiar dacă este contrar propriei opinii. Un consilier este obișnuit să discute în contradictoriu și va accepta să aibă un interlocutor cu care nu este de acord. Soluția nu este să-i dai afară pe toți cei care te contrazic, ci să ții cont de părerea lor în luarea deciziilor, care rămâne în mâinile tale.
2. Aroganța
Întrebat despre afacerile sale, Adrian Năstase ne-a invitat să-i numărăm ouăle. Întrebat de ce vor să pună oameni condamnați penal în guvernul României, Codrin Ștefănescu a răspuns: „pentru că putem". Umorul, mândria și perseverența sunt calități lăudabile în politică. De multe ori trebuie să te arăți de neclintit atunci când vrei să duci la bun sfârșit un proiect și să rămâi în același timp abil și agreabil în comunicare. Aroganța și infatuarea, pe de altă parte, sunt atribute ale inadecvării, ale incompetenței, ale lipsei de argumente și ale nepriceperii în comunicare.
Este tot o meteahnă comunistă. Orice șef din PSD crede că poate spune orice, doar pentru că este șef, iar ceilalți, de la subalterni la alegători, trebuie să asculte și să aplaude, doar pentru că nu sunt șefi. Aroganța în comunicare este echivalentul agresivității în trafic. Este o atitudine primitivă și păguboasă, pentru că naște și alimentează un conflict gratuit între părți care nu servește nimănui, ci doar dă satisfacție de moment celui care dă următoarea replică.
Sfatul meu pentru PSD este: respectați interlocutorul din fața dvs., cu răbdarea unui părinte care răspunde întrebărilor insistente ale copiilor, oricât de incomod ar fi. Chiar dacă vi se pare un nivel prea jos, acceptați să vă coborâți la nivelul necesar unui dialog și nu cedați tentației de a da un răspuns „la mișto” cu orice preț. Efortul în sine va fi simțit și apreciat de oameni. Umorul nu este pentru oricine. Dacă nu îl ai, mai bine nu îl arăți.
3. Lipsa transparenței
Indiferent cu ce se ocupă, politicianul PSD ajuns la putere vrea să fie „lăsat în pace să-și facă treaba". El nu vrea să fie urmărit, nu vrea să i se pună întrebări, nu vrea să dea socoteală, nu vrea să prezinte nimănui rezultatele muncii lui, nu vrea să dea declarații, nu vrea să fie tras la răspundere. În lumea obscură a comunismului, această atitudine era adecvată atât pentru un activist de partid, cât și pentru un medic primar. Cu cât se știa mai puțin despre tine, cu atât puteai sa-ți vezi mai bine de treabă, fie că treaba ta era legală sau ilegală, oficială sau sub acoperire. În lumea de astăzi, obscurizarea activității și refuzul de a comunica se mai aplică legal doar domeniilor secrete - informații, spionaj, armată. Orice altă activitate ascunsă, cu atât mai mult cea a autorităților publice, este ilegală.
Atât în mediul privat, cât și în politica marilor state, s-a produs de mulți ani un salt în privința transparenței. S-a investit enorm în comunicare și nimeni nu își mai permite să lucreze cu ușile închise, fără a răspunde întrebărilor presei, fără a publica rapoarte, fără a trata cu maximă seriozitate felul în care activitatea se vede din exterior. Asta nu înseamnă că în mediul privat sau în politica marilor state se lucrează cu maximă corectitudine și cu toate cărțile pe masă. În niciun caz. Înseamnă în schimb că oamenii puși în slujba statului trebuie să accepte că sunt monitorizați constant și să învețe să facă față acestei monitorizări.
Sfatul meu către PSD este: acceptați presiunea societății civile și a presei ca parte a fișei postului. Găsiți soluții să prezentați activitatea dvs., în detaliu, celor care o cer. Nu vă mai ascundeți primitiv, cu capul în pământ, pentru că nu faceți decât să alimentați suspiciunile și acuzațiile împotriva voastră. Publicați toate datele publice pe site-uri, în timp real. Învățați să vă faceți treaba sub privirile iscoditoare ale celor îndreptățiți să vă urmărească activitatea.
4. Ignorarea importanței comunicării
Când Iliescu zicea că „ză dacs cam from ză tracs", am zâmbit trist că nu știa engleza. Când Băsescu lega două cuvinte în engleză și de restul frazei râdea în hohote grobiene, intram în pământ de ciudă și de rușine că acest om ne reprezintă în fața șefilor de state. Când Eba citea cu noduri în Parlamentul European un text de o pagină, în engleză, din care nu reieșea nicio idee în afara luptei personale cu deslușirea acelui text, muream din nou de rușine că tot ce și-a dorit tatăl ei a fost să-i dea o funcție pentru care nu avea nicio pregătire. Când Viorica Dăncilă este numită prim-ministru în condițiile în care nu poate lega două fraze în nicio limbă, când Petre Daea vorbește fluviu două ore despre oaie ca și când ar citi dintr-un text dadaist sau dintr-un generator automat de texte fără sens, când Carmen Dan sau Liviu Pop fac greșeli de exprimare, de gramatică, de ortografie, fără a avea nici cea mai mică brumă de rușine, remușcare sau dorință de a evolua, mă cutremur. Marile personalități ajunse în funcții publice au întâmpinat dintotdeauna probleme în comunicare: bâlbâială, voce slabă, fizic respingător, nestăpânirea artei retoricii, lipsa de charismă... Reacția lor în fața acestei provocări a fost să se lupte să o învingă. Să își angajeze profesori care să îi ajute să își depășească slăbiciunile. A fost o oportunitate pentru ei de a deveni mai buni și lumea a apreciat asta, indiferent de rezultatul efortului lor.
Sfatul meu catre PSD este: numiți-vă în posturi de comunicatori numai pe acei oameni care stăpânesc și respectă limba română, limba engleză, limba franceză, limba germană. Nu trebuie ca toți membrii de partid să ia de mâine lecții de gramatică, deși cu siguranță nu le-ar strica. Însă trebuie să își înfrângă dorința de a se auzi mereu vorbind și să o facă numai prin oameni care știu să vorbească. Un mic preț pe ambiție pentru o mare victorie de imagine.
5. Ignorarea tehnologiei
Lumea s-a schimbat mult în ultimii 30 de ani. Camera de filmat ascunsă în pixul lui James Bond a ajuns realitate și chiar a fost depășită tehnologic. Realitatea augmentată, inteligența artificială, rețelele de socializare, accesul instantaneu la informație nu sunt niște curiozități din laboratoarele oamenilor de știință, ci sunt instrumente puternice, accesibile oricui, atribute ale unei lumi mult mai dinamice, mai transparente și mai democratizate decât era chiar și cu 5 ani în urmă. Să ceri unui om în 2018 să semneze cu pixul cereri pe hârtie, să întocmească dosare de sute de pagini, să stea ore întregi la cozi pentru a plăti facturi, să facă o nouă copie xerox după actul de identitate de câte ori are nevoie de ceva de la autorități este un barbarism anacronic. Site-urile instituțiilor de stat, realizate pe bani grei, sunt învechite, neîntreținute, lipsite de interactivitate și utilitate, pline de texte ce par preluări din cuvântările tovarășului de la plenara CC al PCR, fără a oferi în fapt nici un beneficiu concret celor care le consultă.
Ignorarea metodelor moderne de a interacționa cu cetățenii este expresia unei grave și fatale neînțelegeri a tehnologiei ca motor al interacțiunii sociale. Pentru membrul PSD, telefonul mobil este un televizor portabil pe care poate vedea filmulețe distractive pe Facebook și poate trimite bancuri pe WhatsApp. Tehnologia oferă cu mult mai mult de atât. Sfatul meu către PSD este: înconjurați-vă de oameni tehnici, care vă pot pune la dispoziție mijloace de comunicare și debirocratizare cu ajutorul tehnologiei. Încercați să înțelegeți ce a fost GovITHub și să reînviați proiectul. Este viitorul și vă va aduce multă putere în relația cu cetățenii. Încetați să priviți tehnologia ca pe un dușman mistic, instrument al statului paralel care vrea să vă distrugă. Dacă nu puteți îmbrățișa personal saltul tehnologiei, cel puțin nu-l ignorați, ci folosiți-l.
* * *
Până la lipsa de competență, lipsa de viziune, corupție, deturnarea investițiilor, distrugerea învățământului și a sănătății, trădarea cauzei europene, afundarea în datorii suverane și multe alte acuzații grave care li se pot aduce, conducătorii PSD ar trebui să se ocupe de urgență de felul cum sunt văzuți de către oamenii cultivați. Nu este nicio rușine, ba chiar este în firea lucrurilor ca un conducător să fie depășit în privința competenței profesionale în orice domeniu, de către specialiștii din acel domeniu. Arta conducerii constă tocmai în a relaționa cu acești profesioniști și a-i folosi în interesul său. În această fundamentală schimbare de atitudine, de la omul needucat, disprețuitor și arogant, care nu înțelege și refuză progresul, la omul poate la fel de needucat, dar care caută să evolueze, care folosește resursele intelectuale ale subordonaților și se transformă într-un conducător vizionar și respectat, stă șansa acestui partid de a se moderniza. Ori asta, ori, după cum spuneam, autodesființarea. Poate din resturile lui, eliberate de forțele actualei ierarhii, apare ceva de valoare.
Se poate argumenta ca toate aceste critici și sfaturi se aplică în mod egal tuturor partidelor care au fost sau vor veni la guvernare. Este adevărat. Dar întrebarea reporterului a fost: „ce poate face PSD acum" și am încercat să dau un răspuns concret, pe lângă cel persiflant care mi-a venit în minte în primă instanță. Se mai poate pune și întrebarea: de ce să dai sfaturi cuiva care nu ți le-a cerut niciodată? Răspunsul este: exact!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Problema e ca noi astia (3-4-5 milioane, cate om fi) avem nasuri prea subtiri, nu ne putem amesteca (nu numai metaforic vorbind) printre picioarele-mputite ale PSD-istilor pur sange - pentru ca va trebui sa suportam sedinte, autobuze catre adunari spontatne, etc... Noi suntem speciali nenica!
Ce propuneti dvs. se tot incerca de 'jde ani, nu va da roade nici intr-o suta de ani.
totusi, eu am vrut sa subliniez ca propunerile autoarei articolului - desi pertinente si bine-intentionate - nu au niciun sens cat timp "miezul PSD" = credintele, conceptiile, modul de actiune samd samd, nu se schimba