Sari la continut
Prevenție

M-am dus cu frica mea de război la psiholog și am primit un kit de supraviețuire mintală. „Mintea e ca un radio care transmite neîncetat îngrijorări…” - interviu cu Emilia Vereșezan – psihoterapeut Clinica Oana Nicolau/ Regina Maria

Cu frica la psiholog

Foto: Getty Images

De câteva săptămâni încoace inima bate cu putere, pulsul a luat-o razna, somnul e tulburat, gândirea repetitivă, oboseală, senzație de sfârșeală și frică acută. De când a început războiul, acesta pare să fie peisajul interior colectiv; înotăm cu toții într-un ocean de anxietate în care s-au combinat realitățile imediate de la granița de est și traumele transgeneraționale. Poveștile bunicilor noștri despre ruși, imaginile sfâșietoare ale refugiaților și ale orașelor bombardate activează amigdala și revarsă în organismul nostru râuri de cortizol.

În momente ca acestea mintea ne poate fi cel mai bun aliat sau cel mai mare dușman.

În secțiunea Prevenție a habits by Republica, realizată cu susținerea Rețelei de Sănătate Regina Maria, vorbim despre cum să cultivăm obiceiurile sănătoase și cum să renunțăm sau cum să le gestionăm pe cele care ne fac rău. Vorbim astăzi cu psihoterapeuta Emilia Vereșezan despre impactul războiului asupra psihicului nostru, despre tehnici de „împământare” și de gestionare a stărilor de anxietate.

Antropologul american Richard Brian Ferguson, susține că „războiul nu face parte din natura umană”, mintea noastră nu a fost făcută pentru război. Dacă războiul este împotriva naturii noastre umane, mă întreb cum poate psihicul nostru să se confrunte cu realitatea războiul și ce impact are asupra noastră?

Dacă ne gândim la sechelele pe care le lasă războiul asupra veteranilor de război și la stresul post-traumatic de care suferă o bună parte dintre cei întorși din zone de conflict putem spune că mintea umană nu a fost făcută pentru război. 

Realitatea războiului este șocantă, iar, dacă ne expunem la prea multe imagini sau clipuri cu ceea ce se întâmplă peste graniță, poate fi de-a dreptul traumatizantă. Când ne confruntăm cu situații de criză, războaie, pandemii, catastrofe, evenimente care ne depășesc capacitățile de a face față, mecanismele noastre de supraviețuire intră în funcțiune. Ca reacție la pericol putem avea stări de anxietate, frică, panică, neliniște, furie sau stări aflate la polul opus, descurajare, neputință, copleșire totală. Ne putem mobiliza foarte intens, ca atunci când înfruntăm un pericol foarte mare cu toate resursele de care dispunem. De cealaltă parte a spectrului, se află comportamentele de retragere care vin cu sentimente de neajutorare. Ne ascundem de pericol fiindcă ne depășește capacitățile. Simțim că nu avem nici măcar puterea de a ne gândi la ceea ce se întâmplă și devenim blocați emoțional și comportamental. Ambele tipuri de reacții sunt normale și s-au dezvoltat pe parcursul evoluției noastre pentru a ne ajuta să supraviețuim.


În situații limită, frica atrage furia. În ultimele zile trăim stăpâniți de aceste două emoții.

Emilia mă liniștește și îmi spune că cele două emoții sunt firești în astfel de situații și că ele ne demonstrează că suntem încă oameni, că avem capacitatea de a empatiza cu suferința celorlalți. Și, în mod paradoxal, chiar putea beneficia de pe urma acestor emoții.

- Ce putem face e să luăm o parte din energia fricii și a furiei și să o canalizăm, să o folosim pentru a ajuta, pentru a oferi susținere celor care au nevoie. Când stăm mult timp cu stări intense de frică și furie acestea pot ajunge să ne epuizeze. Este important să învățăm să avem grijă de noi și să nu ne alimentăm propria suferință prin obiceiurile noastre. De aceea, e necesar să limităm timpul petrecut în fața știrilor și imaginilor din război. Este nevoie să păstrăm legătura cu cei apropiați, sa lăsăm loc în viața noastră și pentru activități plăcute. Pentru a putea avea grijă de ceilalți este nevoie să avem grijă și de noi înșine.

O ascult pe Emilia și încep să mă gândesc cu multă gentilețe la mine. Mă asigură că tot ce simt este normal și reușesc să îmi ofer permisiunea de reacționa integral în spectrul emoțional firesc al unor astfel de întâmplări, să accept frica și îngrijorarea. „Să rămân umană!”, dar să stau departe de o depresie adâncă și de lipsa de acțiune.

  • Ne putem închipui că mintea umană e ca un radio care difuzează neîncetat îngrijorări. Nu putem închide radioul, nu putem scăpa de zgomotul acesta de fundal, dar ne putem aminti ca e în natura postului de radio să emită îngrijorări. Când înțelegem acest lucru transmisiunea nu mai are același efect asupra emoțiilor și comportamentelor noastre.

Allan Watts spunea că „apa tulbure se curăță cel mai bine când e lăsată în pace... la fel și mintea”, iar acest concept confirmat de psihologi e foarte important în ecuația sănătății noastre mintale.

„Când suntem copleșiți de emoții tendința noastră naturală este de a ne lupta cu aceste stări. Studiile ne arată că atunci când vrem să ne controlăm emoțiile, în mod paradoxal, ele devin mai puternice” atrage atenția Emilia Vereșezan care îmi oferă un exercițiu de liniștire a minții în 6 pași:

  • De câte ori mă surprind că sunt prinsă de emoțiile mele fac următorii pași: îmi mut atenția asupra spațiului în care mă aflu.
  • Mă uit în jurul meu și caut 3 obiecte roșii pe care apoi le numesc. În cazul meu e vorba despre o carte cu copertă roșie, capacul unui pix și o eșarfă roșie.
  • Ascult sunetele ce se aud în cameră: mașina de spălat a vecinului, ploaia, respirația mea.
  • Găsesc 3 senzații tactile: mi-e frig la degetele de la picioare, simt textura mesei sub degetele de la mâna dreaptă, am o ușoară durere de cap.
  • Inspir și încerc să îmi dau seama ce mirosuri simt: mirosul ceaiului de fructe pe care tocmai mi l-am preparat.
  • Mă uit în jur și îmi aduc aminte că sunt aici, la mine acasă, în siguranță, nu sunt în pericol, așa cum îmi sugerează emoțiile și gândurile mele. 

Și un mic kit de supraviețuire mintală:

  • Să ne menținem rutinele de dinainte de război: să dormim, să mâncăm, să facem sport regulat.
  • Să păstrăm legătura cu cei apropiați. Este în regulă să discutăm și despre alte subiecte decât războiul și să ne planificăm și activități plăcute.
  • Să limităm consumul de știri. De exemplu, îmi pot propune să verific știrile de două ori pe zi, dimineața și seara.
  • Să limităm timpul de îngrijorare. Ne putem stabili perioade de îngrijorare. De exemplu, îmi dau voie să mă gândesc la scenarii negative 15 minute seara, în fiecare seară. Dacă pe parcursul zilei îmi apar în minte îngrijorări, le amân pe diseară și revin la activitatea pe care o făceam. În timpul intervalului de îngrijorare îmi notez gândurile.
  • Ne putem face o listă cu dovezi care ne ajută să vedem lucrurile realist și o putem reciti în fiecare zi.
  • Astăzi, mai mult ca oricând, e timpul să nu ne mai ne rușinăm de cele mai firești sentimente umane. E timpul să învățăm să fim buni cu noi, să ne acceptăm emoțiile și să contribuim la o lume mai bună având în primul rând grijă de noi, de cei apropiați și de cei în nevoie. Aceasta este singura forță a umanițății în fața acestui monstru numit război.

Proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase. Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Mă îneacă revolta că viaţa a milioane de oameni s-a făcut ţăndări din voinţa criminală a unui singur om..."
    • Like 1


Îți recomandăm