Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

M. Munteanu – o emanație a incendiului din Colectiv?

După Colectiv, scriam că singurul mod în care moartea celor uciși de corupție poate căpăta o noimă este trimiterea în alegerile din 2016, de către societatea civilă, a unor oameni noi și curați, care să lupte cu ștablișmentul etern al Parlamentului și primăriilor.

Mai sunt câteva săptămâni până la alegerile locale și „oamenii noi și curați” rămân o ficțiune din mintea mea obosită. Aceleași șulfe unsuroase sunt scoase în față, în vreme ce zisa societate civilă tace și nu face, în manieră Iohannis.

În schimb, PNL lucrează. După ce dna coprezidentă Gorghiu a întâmpinat retragerea lui Ludovic Orban, acuzat de corupție, din poziția de candidat PNL pentru primăria Capitalei ca pe venirea primăverii și renașterea naturii, toată numai zâmbet și floare, coprezidentul Blaga vestește că, în mai puțin de 24 de ore, PNL are soluția. Păi, dacă-i așa, dacă Orban era schimbabil pe loc, de ce l-ați mai pus? – m-am întrebat și eu.

Dar vin alte întrebări după ce l-am văzut pe fulgerătorul înlocuitor anunțat de dna Capră și dl Căprar, extras din nelimitatele „resurse umane” ale PNL, evocate cu mândrie de dna Capră.

La început de ianuarie 1990, un individ cu barbă, tânăr, alură de barbudos cubanos, vorbea studenților din Institutul Politehnic în calitate de reprezentant al FSN, emanația Revoluției, cum zicea dl Ion Iliescu. În primă fază, M. Munteanu a încercat ralierea studenților IPB sub sigla FSN. Zbiera dintr-un balcon interior pe care-l cunosc bine ca absolvent al Automaticii. Tentativa lui a fost sancționată de studenți cu strigăte hotărâte de Huo FSN!. Caricatura de Fidel Castro s-a repliat instant: „Asta înseamnă că voi nu recunoașteți autoritatea Frontului! E-n regulă!”. Tinerii au început să aplaude.

Așa că nu m-am mirat prea mult să-l văd pe revoluționar devenind un dubios și prosper biznismen. Îngemănarea lui politică cu fostul turnător la Securitate Virgil Măgureanu, șef SRI după `90, mi s-a părut în firea omului. Ca și apariția la serbările de la Putna, în precampania electorală din 2004, a unui M. Munteanu, împreună cu niște ciraci, în cămeșoaie, afișând un crucioi în stil neolegionar.

În clipa de față, dl Miron Cozma, și el revoluționar anti Iliescu din Piața Universității, după cum se autodeclară, face pereche ca disident anticomunist cu dl Munteanu...

Deci, să ne mire vocația de primar al Capitalei pe care și-a descoperit-o ieri dl Munteanu? Nicidecum, toată viața omul s-a ocupat cu binele urbei, apă-canal, transport public, fluidizare trafic, termocentrale, curățenia orașului, dat zăpada, după cum v-am spus.

Interesante sunt procesele biochimice din encefalul dnei Capră și dlui Căprar, interconectate cu cel al dlui Iohannis, care au dus la această alegere a PNL – Orban măcar, cu hibele și bâlcismele lui, era bun tehnic în postura de candidat, chiar pricepându-se la administrarea Bucureștiului, cum a demonstrat în campania pentru Primărie din 2008.

M. Munteanu la ce-o fi bun? Acesta e omul nou și curat al liberalilor? Cine votează corcitura asta revoluționaro-securistoido-legionaroido-șmenară? Piața Universității, minerii sau pensionarii organelor?

Că PNL și-a propus ca obiectiv pierderea alegerilor pentru Capitală, am înțeles de mult. Dar de ce țin liberalii ca PNL să devină acronimul lui PeNibiL, nu știu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult