Foto: Guliver/Getty Images
Mă tot împiedic pe grupuri de-ale noastre, de-ale profesorilor, de postări indignate referitoare la învățământul finlandez sau cel norvegian.
De obicei, relatările provin de la un văr, cumnat de-al doilea, care s-a întâlnit cu mătușa unui vecin de scară, bun amic cu tatăl unui tip care a făcut o escală în Finlanda, în drumul lui spre Cipru.
În aceste articole, imaginea învățământului din Europa de nord e una foarte proastă. Școlile sunt praf, profesorii de acolo sunt varză, elevii sunt niște nulități și, în general, cetățenii sunt deprimați până în măduva oaselor și au tendințe suicidare
Elevii slabi sunt favorizați iar cei buni sunt ținuți intentionat în urmă, ca să nu existe discriminare. Ba, să nu uităm depravarea care colcăie prin aceste instituții de învățământ, unde, de la o varstă fragedă, Sven cel mic învață că trebuie să vină în fustiță la școală altfel nu trece la matematică. Ca idee, acolo e spălare pe creier, sexomarxism pe pâine și o societate care se va duce dracului în curând. La propriu.
Am redat ideile principale.
Am două sugestii pentru autorii acestor postari :
1. Fraților, dacă stăpâniți o brumă de engleză, vă informez că puteți găsi programe educaționale, elemente de curriculum, politici publice și planificări calendaristice de-ale școlilor din Finlanda, Norvegia sau Suedia câte vreți. Nu e nici un secret de stat ce se întâmplă în școlile alea. Dimpotrivă. Pun finlandezii niște filmulețe pe youtube cu școlile lor de mai mare dragul. Lecții, strategii, dezbateri cu privire la cum e mai bine să asigurăm egalitatea de șanse, cum îi ajutam pe toți să-și descopere mai bine abilitățile, cum facem școala mai utilă și mai eficientă. Nu au nici o legătură cu ce se vehiculează printre profesorii din România. Cât despre educația sexuală de acolo, trebuie doar să căutați statisticile privind minorele însărcinate de la ei. Sunt glumițe pe lângă ce probleme sunt pe la noi. Aici, serios, mai bine ne căutăm de treabă, că nordicii sunt la ani lumină depărtare în fața noastră ca politici de prevenție și asistență socială. Iar faptul că elevii învață să accepte și să respecte diversitatea societății contemporane nu arată altceva decât un nivel ridicat de civilizație.
Dar, ca sa înțelegi acest lucru, revin la invitația de mai sus. Citiți-le programele de educație sexuală. Nu au nimic în comun cu aberațiile vehiculate pe la noi.
Google it și veți găsi o grămadă de chestii faine despre cum se face școală prin alte părți.. Mai știi? Poate ne inspiră si pe noi...
Stai așa! Finlandezii nu sunt cei mai buni din lume! Ultimele rezultate la PISA și la nu știu ce testări internaționale arată că...
Nu. Nu arată nimic. Când s-au apucat ei, finlandezii și vecinii lor, de reformă în educație, părerea românilor a fost ultima chestie de care le-a păsat. I-a interesat să-și rezolve propriile probleme și să dea educației din țara lor un sens. Un scop. O utilitate. Ce să vezi, le-a ieșit. Că sunt pe locul întâi sau pe locul cinci, le este indiferent. Nu au complexele noastre de inferioritate ca să sufere din cauza asta.
Da, dar noi suntem în România și avem specificul nostru! Nu se poate cu modelul lor de învățământ!
Să ne fie de bine! Reamintesc respectuos ce am spus mai devreme. Oamenii ăștia s-au gândit la copiii și educația din țara lor. Dacă găsim ceva bun în ce au făcut ei și putem împrumuta, foarte bine. Dacă nu, noi să fim sănătoși.
Păi, da! Dar n-au olimpici!...
Fraților, nu vă mai cramponați de olimpicii ăștia, că nu ei sunt cel mai bun indicator pentru un sistem de învățământ! În Finlanda, o școală din cel mai amărât sat de la ei e la fel de performantă ca una din centrul orașului Helsinki . Ăsta e, de departe, cel mai bun lucru legat de felul în care fac educație finlandezii! Să vă aduc aminte că la noi mor copii înecați prin weceurile din curtea școlii? Că batem toate recordurile la abandon școlar?
2. A doua sugestie ține de un efort minimal de gândire critică:
Imaginați-vă că mister Harald și miss Helga, un cuplu simpatic de finlandezi curioși, vin să viziteze (să zicem) un liceu tehnologic din Pașcani, judetul Iasi. Și, ce să vezi, acolo vor găsi profesori foarte buni, profesori buni și catastrofe didactice naturale. Unii (sa zicem) habar nu au ce e de făcut la catedră. Sunt agresivi cu copiii. Fac meditații cu elevii de la propriile clase. Nepregătiți. Fără vocație.
Helga si Harald (sunt convins) nu vor concluziona că așa sunt toate școlile din România . Pentru că sunt niște tipi deștepți si raționali, dacă vor dori să cunoască mai multe despre sistemul nostru de învățământ, vor vizita și alte școli, vor citi câte ceva despre cum se face educație în țara noastră, vor întâlni și oameni care fac lucruri minunate la catedră și abia după aia își vor forma o părere. Nici ca suntem cei mai buni, nici că suntem cei mai slabi ci așa cum trebuie făcută o analiză în mod profesionist. Cu puncte tari, puncte slabe, lucruri pe care le mai avem de îmbunătățit ș.a.m.d.
Cam asa, zic eu, ar trebui să procedăm și noi când ne dăm cu părerea în ceea ce privește educația finlandeză ....
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
(Pe vremea mea, era o ora de ... POVESTIT. In clasele primare. Fiecare elev trebuia sa spuna clasei o poveste citita de el. Poate ar trebui reintrodusa si amplificata: 2-3 ore pe saptamina.)
Deci, cand vorbiti de valoarea unui sistem sau altul, va rog sa faceti referire la produsul finit. (Unele tari au invatamintul modernizat de 20-30-50 de ani. Rezultatul? Lasati-ma cu examenul "X", cu evaluarea "Y". Noua generatie cum e?)
In ce ne priveste, invatamintul este un dezastru. Nu mai comparati nici o realitate din afara, cu ce avem noi. Va faceti de ras.
In acelasi timp, e de retinut faptul ca una e programa si calitatea profesorilor, alta baza materiala. Nu le mai confundati.(Poate va uitati si la salariile profesorilor, intre noi fie vorba. Si la numarul de suplinitori. Sau la numarul de elevi intr-o clasa. Ca veni vorba, ei au "definitivat"?)
In rest, asteptam un Spiru Haret, care sa reformeze invatamintul romanesc, Si un partid care sa guverneze in interesul cetatenilor (asta inseamna ca se ocupa in primul rind de invatamint, cultura si sanatate, in momentele de ragaz date de lupta anticoruptie), nu de averile lor personale si interesele de clan.
De 30 de ani ati tot "modernizat" invatamintul romanesc. Cu ce rezultate? Chiar voi sustineti ca invatamintul nostru este in colaps.
Fie modernizarile sunt stopate de functionari/politicieni rauvoitori, fie modernizarea mai trebuie gandita. Posibil ambele.
Eu zic sa incepeti cu intarirea bazei materiale si a conditiei economice a profesorului. Si vedeti cu profii aia care nu iau nici macar 5 la examene. Si poate reusiti demilitarizarea sistemului, abandonarea rolului inspectoratelor si trecerea scolilor in administrarea comunitatilor. Eventual, lasati piata libera in domeniu, si acceptati si universitari ce nu au urmat cursuri de pedagogie sau nu si-au dat definitivatul.
(Ati vazut filmul "Domnului profesor, cu dragoste!"?; revedeti, va rog, vechitura aia; si fiti atenti la conditia profesorului: un inginer chimist, somer, care isi gaseste un post la mica publicitate; normal, intr-o scoala mizera, de cartier; si care refuza un nou post in industrie -mai bine platit- pentru formarea elevilor...
Cand se va putea asa ceva in Romania? -Ba americanii au facut o replica, cu o profesoara; tot fara definitivat; ba chiar cu studii incomplete...-)
E bine sa nu mai discutati in general despre una sau alta. Faceti o lista cu obiective de atins si impuneti-o partidelor politice. Tuturor partidelor.
Dar aveti grija de ce va doriti; s-ar putea indeplini. Ar trebui sa va angajati si raspunderea personala. Daca rezultatul este nefasat, sa puteti plati pentru dorintele voastre. Asta se cam uita la noi. Responsabilitatea pentru cei ce vantura idei -noi sau vechi- e nula. Nici politicienii nu dau seama despre activitatile lor. -Sau vin cu minciuni gogonate despre cate au realizat ei...- O fi bine?
E ca un virus de sistem: nu îl parazitează, ci se şi leagă de el. Nu ai cum să-l cureţi, trebuie să reinstalezi totul, să porneşti de la zero.
Nu, nu este deloc corect, şi mirarea dvs. la capitolul analiză morfosintactică de la educaţie plastică demonstrează că nu puteţi susţine o asemenea analiză. Un sistem care nu produce nimic nu mi se pare un sistem prea bun.
3) Dacă nu aţi recunoscut tipul de analiză - deşi numele celui care a initiat-o apare tot acolo - îmi cam dau seama ce puteţi şi ce nu puteţi face. Îmi dau seama foarte bine.
E adevărat, dar lucrurile se schimbă atunci când cineva mănâncă DOAR fructe: creşte nivelul de glicemie, riscul de diabet devine ridicat, organismul nu-şi mai poate lua raţia de proteine etc.
Teorie se face şi în alte sisteme de învăţământ, însă într-o proporţie decentă. La noi întreg învăţământul este scăldat într-un sos negru, gros şi putred de teoretic, un teoretic care o ia pe arătură cu "incongruenţa fenomenologică a titlului conotativ cu valenţe denotativ-expresive lirico-constructive".
La clasa a IV-a!
Asta nu mai e teoretic, e boală, e suferinţă, un sistem cu două feţe, în care toţi ne facem că nu observăm balta putridă a teoreticului. Generaţii întregi care vorbesc păsăreşte în numele unei pretinse ascuţiri a simţului critic, care în realitate nici nu se mai produce. Totul se reduce la scheme obtuze, în care înlocuieşti liricul cu epicul şi-ţi mai ies încă 10 sutimi la evaluarea naţională. Culmea, dacă cel care te corectează ştie să o facă, dar uneori nu ştie nici el, dovadă discrepanţele imense care apar între corectură şi contestaţie!
Examene în păsăreşte, examene de titularizare pe păsăreşte, profesori tineri care intră cu greu într-un sistem împuţit, în care miroase de-ţi mută nasul.
Ăsta este învăţământul românesc.
https://www.youtube.com/watch?v=YkmXwByGmjc
Modelul acesta de educaţie se numeşte POSTMODERN şi are în centru teza francezului Jaques Derrida, expusă într-o lucrare intitulată Gramatologia.
Pe scurt, Derrida susţine că mesajul unei comunicări - literare, muzicale sau plastice - e imposibil de găsit din moment ce sensurile sunt relative. Singura soluţie pe care o avem e să disecăm textul, să-l desfacem în bucăţelele componente, să analizăm cu lupa fiecare cărămidă. Doar în acest fel putem spera să găsim un sens, sau pur şi simplu să nu găsim niciunul. Acest procedeu poartă numele de DECONSTRUCTIVISM. Totul - spune Derrida - înseamnă gramatică. Pictura are o gramatică. Muzica are o gramatică.
Educaţia literară, plastică şi muzicală au căzut pradă acestei concepţii mult prea intelecualiste, a acestei disecţii sterile, care transformă educaţia într-un fel de fabrică de cărămizi numerotate, înseriate etc.
În metodica de educaţie plastică găsim următoarea gogoriţă: "cunoaşterea limbajului plastico-vizual este o alfabetizare fără de care ne este imposibil să percepem opera de artă."
Serios? Dacă văd pictura unei vaze cu flori înseamnă că nu pot înţelege ce văd pentru că nu sunt alfabetizat vizual, pentru că nu cunosc ce înseamnă culoare impresivă exhaustiv cromatică? De ce? Pentru că aşa consideră Derrida, cel care proclamă sus şi tare că sensul a murit, că totul trebuie disecat şi atomizat?
Nu sunt un adept convins al lui Peterson - am multe să-i reproşez - dar ideea de poveste, de quest pe care o pune în locul gramatologiei lui Derrida mi se pare mult mai potrivită.
"În metodica de educaţie plastică găsim următoarea gogoriţă: "cunoaşterea limbajului plastico-vizual este o alfabetizare fără de care ne este imposibil să percepem opera de artă."" - imi place ca de la programa am trecut la metodica. Tot e ceva.
SIAM = Society for Industrial and Applied Mathematics
Învăţământul românesc e o glumă sinistră.
La Stiintele Pământului, o olimpiada fizica-chimie-biologie-geografie, la etapa internationala proba practica si proiectele practice din cadrul olimpiadei sunt foarte .interesante.
La mate, olimpiada nu are declarativ o proba de mate aplicată.
Pe scurt, despre ce este vorba: educaţia anterioară se baza pe studiul materiilor şi pe acumularea de cunoştinţe. Acest tip de educaţie se numea TEHNOCENTRISTĂ, adică bazată pe materie. Ea urmărea acumularea de cunoştinţe în domeniile programei.
Noua Educaţie a înlocuit INFORMAŢIILE cu COMPETENŢELE. Competenţa este o acumulare a trei elemente principale:
- informaţie
- abilitate
- atitudine
Vechea educaţie purta numele de tehnică sau tehnocentristă (axată pe materie), în timp ce noua educaţie pune în centru elevul şi nu materia (pedocentrism). Cu alte cuvinte nu ajunge ca un elev să înveţe geografia, ci trebuie să o şi înţeleagă în context social, să o folosească practic, ba chiar să deprindă anumite competenţe atitudinale (valori), care pot deriva de exemplu din studiul istoriei geografiei. Valabil şi pentru matematică sau fizică, unde putem vorbi de o istorie a matematicii sau o istorie a fizicii.
Era de la sine înţeles că din moment ce predarea s-a îmbogăţit cu încă două paliere, palierul informaţiilor a trebuit redus pentru a face loc celorlalte. Dacă în paradigma tehnocentristă informaţia era servită în procent de 100%, paradigma competenţelor reduce informaţia la 30%-45%, asigurând doar BAZELE.
Dacă cineva doreşte să aprofundeze materia respectivă, atunci şcoala îi pune la dispoziţie un modul separat, unde continuă cu restul de 70%-55%.
Dilema învăţământului românesc se poate ilustra prin zicala populară CU FUNDUL ÎN DOUĂ LUNTRI. Speriaţi de imposibilitatea de a-şi mai face norma de catedră, profesorii n-au privit cu ochi buni reducerea informaţiei din vechea programă analitică. Aşa se face că România a adoptat noua programă pedocentristă, dar a "uitat" să mai perie materiile şi examenele.
Cadrul programei este pedocentrist, însă programa în sine a rămas de un tehncentrism specific anilor 60. De exemplu, la clasa a V-a, elevii studiază la educaţie plastică despre: "morfosintaxa elementelor de limbaj plastic, elemente plastico-vizuale cu caracter constructiv prin expresivităţi plastice" (?) etc.
Vă mai amintiţi de scheciul cu Toma Caragiu în expoziţia de artă modernă? Ăla e. Nu stăm mai rău nici la literatură:
"... din punct de vedere morfologic, textul literar... structura... titlul - element paratextual, analitic şi denotativ" (clasa a V-a, pregătire pentru evaluarea naţională)
Credeţi că se face asemenea păsărească în sistemul finlandez? Este vorba de un specific românesc să te exprimi cu:
"Temitizarea exhaustivă şi relaţional caducă. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatică." (Toma Caragiu - Mefisto)
Nu ne place, dar asta e păsărească pe care trebuie să ţi-o însuşeşti ca să treci evaluarea naţională şi bacalaureatul, că după aia societatea urlă: "elevul român nu ştie ce e incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatică! Nu ştie ce e temitizarea exhaustivă şi relaţional caducă!"
Şi elevul îşi învaţă poezia, ia nota şi pa şi pusi, dragă societate adultă şi cu scaun la cap! Cu mult scaun la cap, care se mai şi miră: "vai, analfabetism funcţional!"
Păi dacă vorbeşti păsăreşte cum să nu apară analfabetismul funcţional? Şi ghici cine dă dovadă de analfabetism funcţional: copilul sau adultul?
Ăsta e specficul românesc? Eu l-aş numi brambureală şi intelectualism ieftin. Cam în asta ne scăldăm.
Educa%C8%9Bie%20plastic%C4%83%20cls%20V-%20VIII%2027.02.2017.pdf
In acel text, unde mai exact vedeti dvs. "morfosintaxa elementelor de limbaj plastic, elemente plastico-vizuale cu caracter constructiv prin expresivităţi plastice" ? Ca eu n-o vad.
Itten, acest Jaques Derrida al picturii. Bauhaus, Frankfurt... mda, postmodernism.
Derrida, "prietenul" de suflet a lui Jordan Peterson.
https://www.youtube.com/watch?v=YkmXwByGmjc
Ei bine, dominaţia gramatologiei se apropie de sfârşit. Gramatica limbajului vizual se prăbuşeşte, la fel cum se prăbuşeşte întreaga teză deconstructivistă.
Faptul că dvs. auziţi termeni ca "morfosintaxă" şi "expresivităţi ale elementelor plastice" pentru prima dată - deşi manualele anilor 2000, când probabil aţi făcut şcoala, abundă în asemenea termeni - mă face să mă întreb cât de alfabetizat sunteţi în domeniul educaţiei plastice. Nu mă îndoiesc că aţi împuşcat o notă maximă în şcoală, dar mă întreb cât de alfabetizat sunteţi acum în domeniu.
Dar nu vă temeţi, nu este vina dvs. Deconstructivismul şi postmodernismul au deseori ca urmare analfabetismul funcţional. Urmăriţi conferinţele lui Jordan Peterson, s-ar putea să aflaţi mai multe.
Termenii şi noţiunile de specialitate nu se găsesc în programele şcolare, nici la educaţie plastică, nici la programare etc. Programa face referire la tipul de discurs care trebuie predat, în cazul educaţiei plastice la cel al gramaticii limbajului vizual, unde întâlnim noţiuni ca morfosintaxă, semn plastic etc.
Mă bucur că le-aţi auzit şi că probabil le cunoaşteţi şi le stăpâniţi la perfecţie. Asta înseamnă că sunteţi perfect alfabetizat pe parte de educaţie vizuală şi puteţi ţine un discurs corect şi aprofundat.
"Termenii şi noţiunile de specialitate nu se găsesc în programele şcolare, nici la educaţie plastică, nici la programare etc." - unii/unele se gasesc.
"Terminologia vine la pachet." - nu intotdeauna, depinde de termeni.