Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mă tot împiedic de postări indignate referitoare la învățământul finlandez sau cel norvegian. Două sugestii pentru cei care le scriu

Foto: Guliver/Getty Images

Mă tot împiedic pe grupuri de-ale noastre, de-ale profesorilor, de postări indignate referitoare la învățământul finlandez sau cel norvegian.

De obicei, relatările provin de la un văr, cumnat de-al doilea, care s-a întâlnit cu mătușa unui vecin de scară, bun amic cu tatăl unui tip care a făcut o escală în Finlanda, în drumul lui spre Cipru.

În aceste articole, imaginea învățământului din Europa de nord e una foarte proastă. Școlile sunt praf, profesorii de acolo sunt varză, elevii sunt niște nulități și, în general, cetățenii sunt deprimați până în măduva oaselor și au tendințe suicidare

Școală finlandeză

Elevii slabi sunt favorizați iar cei buni sunt ținuți intentionat în urmă, ca să nu existe discriminare. Ba, să nu uităm depravarea care colcăie prin aceste instituții de învățământ, unde, de la o varstă fragedă, Sven cel mic învață că trebuie să vină în fustiță la școală altfel nu trece la matematică. Ca idee, acolo e spălare pe creier, sexomarxism pe pâine și o societate care se va duce dracului în curând. La propriu.

Am redat ideile principale.

Am două sugestii pentru autorii acestor postari :

1. Fraților, dacă stăpâniți o brumă de engleză, vă informez că puteți găsi programe educaționale, elemente de curriculum, politici publice și planificări calendaristice de-ale școlilor din Finlanda, Norvegia sau Suedia câte vreți. Nu e nici un secret de stat ce se întâmplă în școlile alea. Dimpotrivă. Pun finlandezii niște filmulețe pe youtube cu școlile lor de mai mare dragul. Lecții, strategii, dezbateri cu privire la cum e mai bine să asigurăm egalitatea de șanse, cum îi ajutam pe toți să-și descopere mai bine abilitățile, cum facem școala mai utilă și mai eficientă. Nu au nici o legătură cu ce se vehiculează printre profesorii din România. Cât despre educația sexuală de acolo, trebuie doar să căutați statisticile privind minorele însărcinate de la ei. Sunt glumițe pe lângă ce probleme sunt pe la noi. Aici, serios, mai bine ne căutăm de treabă, că nordicii sunt la ani lumină depărtare în fața noastră ca politici de prevenție și asistență socială. Iar faptul că elevii învață să accepte și să respecte diversitatea societății contemporane nu arată altceva decât un nivel ridicat de civilizație.

Dar, ca sa înțelegi acest lucru, revin la invitația de mai sus. Citiți-le programele de educație sexuală. Nu au nimic în comun cu aberațiile vehiculate pe la noi.

Google it și veți găsi o grămadă de chestii faine despre cum se face școală prin alte părți.. Mai știi? Poate ne inspiră si pe noi...

Stai așa! Finlandezii nu sunt cei mai buni din lume! Ultimele rezultate la PISA și la nu știu ce testări internaționale arată că...

Nu. Nu arată nimic. Când s-au apucat ei, finlandezii și vecinii lor, de reformă în educație, părerea românilor a fost ultima chestie de care le-a păsat. I-a interesat să-și rezolve propriile probleme și să dea educației din țara lor un sens. Un scop. O utilitate. Ce să vezi, le-a ieșit. Că sunt pe locul întâi sau pe locul cinci, le este indiferent. Nu au complexele noastre de inferioritate ca să sufere din cauza asta.

Da, dar noi suntem în România și avem specificul nostru! Nu se poate cu modelul lor de învățământ!

Să ne fie de bine! Reamintesc respectuos ce am spus mai devreme. Oamenii ăștia s-au gândit la copiii și educația din țara lor. Dacă găsim ceva bun în ce au făcut ei și putem împrumuta, foarte bine. Dacă nu, noi să fim sănătoși.

Păi, da! Dar n-au olimpici!...

Fraților, nu vă mai cramponați de olimpicii ăștia, că nu ei sunt cel mai bun indicator pentru un sistem de învățământ! În Finlanda, o școală din cel mai amărât sat de la ei e la fel de performantă ca una din centrul orașului Helsinki . Ăsta e, de departe, cel mai bun lucru legat de felul în care fac educație finlandezii! Să vă aduc aminte că la noi mor copii înecați prin weceurile din curtea școlii? Că batem toate recordurile la abandon școlar?

2. A doua sugestie ține de un efort minimal de gândire critică:

Imaginați-vă că mister Harald și miss Helga, un cuplu simpatic de finlandezi curioși, vin să viziteze (să zicem) un liceu tehnologic din Pașcani, judetul Iasi. Și, ce să vezi, acolo vor găsi profesori foarte buni, profesori buni și catastrofe didactice naturale. Unii (sa zicem) habar nu au ce e de făcut la catedră. Sunt agresivi cu copiii. Fac meditații cu elevii de la propriile clase. Nepregătiți. Fără vocație.

Helga si Harald (sunt convins) nu vor concluziona că așa sunt toate școlile din România . Pentru că sunt niște tipi deștepți si raționali, dacă vor dori să cunoască mai multe despre sistemul nostru de învățământ, vor vizita și alte școli, vor citi câte ceva despre cum se face educație în țara noastră, vor întâlni și oameni care fac lucruri minunate la catedră și abia după aia își vor forma o părere. Nici ca suntem cei mai buni, nici că suntem cei mai slabi ci așa cum trebuie făcută o analiză în mod profesionist. Cu puncte tari, puncte slabe, lucruri pe care le mai avem de îmbunătățit ș.a.m.d.

Cam asa, zic eu, ar trebui să procedăm și noi când ne dăm cu părerea în ceea ce privește educația finlandeză ....

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Problema noastră e că nu avem învăţământ, ci un crocofan între un sistem comunist greoi şi unul nou, pe care l-am adoptat doar de formă. La noi reforma s-a făcut prin adăugare, de ochii lumii. Ştim bine ce e de făcut, dar nu facem pentru că profesorii nu şi-ar mai bifa orele de catedră sau ar exista concedieri etc.
    E ca un virus de sistem: nu îl parazitează, ci se şi leagă de el. Nu ai cum să-l cureţi, trebuie să reinstalezi totul, să porneşti de la zero.
    • Like 3
    • @ Valentin
      Simplificarea programei nu ar duce la reducerea numarului de ore. Acelasi numar de ore poate fi mentinut foarte bine si pe o programa simplificata. Doar ca programa nu are de ce sa fie simplificata.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Aici vă dau dreptate 100%, dar se pare că alții nu înțeleg. Si programa are de ce să fie simplificată dacă se renunță la concepția postmodernă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu stiu cata legatura are postmodernismul cu programa scolara, legatura pe care ati facut-o dvs. cu Derrida e destul de vaga. Continutul programei a fost si este in regula. Multe comisii din '90 pana astazi l-au considerat OK, si pe buna dreptate. Cel mult s-ar putea renunta la clasa 0.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Multe comisii din anii 60 şi până acum au considerat postmodernismul foarte corect, şi nu doar la noi în ţară. Numai că sistemele de învăţământ încep să se cam lase de jocurile deconstructiviste. Al nostru rămâne blocat însă în paradigma jocurilor postmoderne de limbaj.
      Nu, nu este deloc corect, şi mirarea dvs. la capitolul analiză morfosintactică de la educaţie plastică demonstrează că nu puteţi susţine o asemenea analiză. Un sistem care nu produce nimic nu mi se pare un sistem prea bun.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Nu, nu este deloc corect, şi mirarea dvs. la capitolul analiză morfosintactică de la educaţie plastică demonstrează că nu puteţi susţine o asemenea analiză. " - 1) nu era vorba de mirare, era vorba de faptul ca dvs. ati spus ceva incorect: ati spus ca acel tip de analiza este specificat in programa, iar eu v-am demonstrat ca nu este asa, cu documentul in fata. 2) nu aveti de unde sa stiti ce pot sau nu pot eu face.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      1) Nu, eu am spus foarte corect, deoarece în corpul documentului apare şi apare atât tipul de analiză cât şi fondatorul acestei şcoli. Apare cu numele în clar.
      3) Dacă nu aţi recunoscut tipul de analiză - deşi numele celui care a initiat-o apare tot acolo - îmi cam dau seama ce puteţi şi ce nu puteţi face. Îmi dau seama foarte bine.
      • Like 0
  • Am mai fi oare romani, detinatori ai adevarului absolut, fiecare dintre noi, daca nu am da lectii tuturor? Dintr-o tara care se tareste la coada UE privind invatamantul, infrastructura, sistemul sanitar, gradul de civilizatie.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Tot auzim afirmaţii de genul "ce bine că se face analiză literară, de imagine plastică sau muzicală în învăţământul românesc, pentru că asta dezvoltă simţul critic!" E ca şi cum ai spune: "ce bine că cineva mănâncă fructe, pentru că fructele îl menţin sănătos."

    E adevărat, dar lucrurile se schimbă atunci când cineva mănâncă DOAR fructe: creşte nivelul de glicemie, riscul de diabet devine ridicat, organismul nu-şi mai poate lua raţia de proteine etc.

    Teorie se face şi în alte sisteme de învăţământ, însă într-o proporţie decentă. La noi întreg învăţământul este scăldat într-un sos negru, gros şi putred de teoretic, un teoretic care o ia pe arătură cu "incongruenţa fenomenologică a titlului conotativ cu valenţe denotativ-expresive lirico-constructive".

    La clasa a IV-a!

    Asta nu mai e teoretic, e boală, e suferinţă, un sistem cu două feţe, în care toţi ne facem că nu observăm balta putridă a teoreticului. Generaţii întregi care vorbesc păsăreşte în numele unei pretinse ascuţiri a simţului critic, care în realitate nici nu se mai produce. Totul se reduce la scheme obtuze, în care înlocuieşti liricul cu epicul şi-ţi mai ies încă 10 sutimi la evaluarea naţională. Culmea, dacă cel care te corectează ştie să o facă, dar uneori nu ştie nici el, dovadă discrepanţele imense care apar între corectură şi contestaţie!

    Examene în păsăreşte, examene de titularizare pe păsăreşte, profesori tineri care intră cu greu într-un sistem împuţit, în care miroase de-ţi mută nasul.

    Ăsta este învăţământul românesc.
    • Like 4
    • @ Valentin
      Bine atunci ca la scoala nu se face doar analiza literara, educatie muzicala sau plastica. Examenele nu sunt in pasareste. Examenele au ajuns penibil de usoare in ultimii ani, standardele sunt in scadere.
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Povestea cu păsăreasca e mult mai veche, şi sigur v-ar interesa, pentru că apare şi în conferinţele lui Jordan Peterson.
      https://www.youtube.com/watch?v=YkmXwByGmjc

      Modelul acesta de educaţie se numeşte POSTMODERN şi are în centru teza francezului Jaques Derrida, expusă într-o lucrare intitulată Gramatologia.
      Pe scurt, Derrida susţine că mesajul unei comunicări - literare, muzicale sau plastice - e imposibil de găsit din moment ce sensurile sunt relative. Singura soluţie pe care o avem e să disecăm textul, să-l desfacem în bucăţelele componente, să analizăm cu lupa fiecare cărămidă. Doar în acest fel putem spera să găsim un sens, sau pur şi simplu să nu găsim niciunul. Acest procedeu poartă numele de DECONSTRUCTIVISM. Totul - spune Derrida - înseamnă gramatică. Pictura are o gramatică. Muzica are o gramatică.

      Educaţia literară, plastică şi muzicală au căzut pradă acestei concepţii mult prea intelecualiste, a acestei disecţii sterile, care transformă educaţia într-un fel de fabrică de cărămizi numerotate, înseriate etc.
      În metodica de educaţie plastică găsim următoarea gogoriţă: "cunoaşterea limbajului plastico-vizual este o alfabetizare fără de care ne este imposibil să percepem opera de artă."

      Serios? Dacă văd pictura unei vaze cu flori înseamnă că nu pot înţelege ce văd pentru că nu sunt alfabetizat vizual, pentru că nu cunosc ce înseamnă culoare impresivă exhaustiv cromatică? De ce? Pentru că aşa consideră Derrida, cel care proclamă sus şi tare că sensul a murit, că totul trebuie disecat şi atomizat?

      Nu sunt un adept convins al lui Peterson - am multe să-i reproşez - dar ideea de poveste, de quest pe care o pune în locul gramatologiei lui Derrida mi se pare mult mai potrivită.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Da, analiza literara te invata sa, ei bine, analizezi un text, atat cat se poate, evident. Ceea ce nu e rau, e un exercitiu bun in formularea si sustinerea de argumente.

      "În metodica de educaţie plastică găsim următoarea gogoriţă: "cunoaşterea limbajului plastico-vizual este o alfabetizare fără de care ne este imposibil să percepem opera de artă."" - imi place ca de la programa am trecut la metodica. Tot e ceva.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Deconstructivismul are o altă idee despre analiză. La educație plastică sunt multe elemente care pot fi eliminate dacă se renunță la concepția postmodernă. Dar nu se renunță. Jordan Peterson arată în multe rânduri că cei care mențin această concepție nici nu-si dau seama că o fac. La fel ca J. Peterson nu sunt un mare admirator al postmodernismului.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Peterson are o problema cu implicatiile sociale ale postmodernismului, cu ce fac cei de stanga din vest cu ideile postmodernismului, cu ipocrizia lor. Si acolo are dreptate. Pana la educatie si ce se intampla cu programa noastra scolara insa e cale lunga.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu, Peterson are o problemă clară cu natura deconstructivismului şi cu inutilitatea acestuia. O spune clar în nenumărate rânduri, cu argumente solide, că deconstructivismul nu duce la nimic bun. Înclusiv în programa şcolară. Peterson are şi câteva luări de poziţie privind educaţiile estetice (plastică şi muzicală), în care arată clar că nu agreează metodele deconstructivist-postmoderne.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Nu, Peterson are o problemă clară cu natura deconstructivismului şi cu inutilitatea acestuia. " - nu asta reiese din clipul acela. Si cum am mai spus si cu alta ocazie, nu toate luarile de pozitie ale lui Peterson sunt si corecte.
      • Like 0
  • Au si nordicii olimpici, dar la fizica APLICATA, matematica APLICATA, chimie APLICATA. Noi avem la fizica TEORETICA, matematica TEORETICA, chimie TEORETICA.
    • Like 4
    • @ Andreea Palici
      Valentin check icon
      Bună observaţie! Ce nu e la noi teoretic? Până şi să respiri te învaţă şcoala românească, sau să pui un pas înaintea celuilalt şi să mergi, că e ştiinţă mare mersul ăsta! Nu se face oricum.
      • Like 1
    • @ Andreea Palici
      Unde s-a organizat ultima data olimpiada internationala de matematica aplicata?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      https://www.siam.org/Prizes-Recognition/Fellows-Program/All-SIAM-Fellows/Class-of-2015

      SIAM = Society for Industrial and Applied Mathematics
      • Like 1
    • @ Andreea Palici
      Valentin check icon
      Aha, românul tot cu teoreticul, cu practica mai puţin. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.
      Învăţământul românesc e o glumă sinistră.
      • Like 2
    • @ Andreea Palici
      Este vorba de sistemul de invatamant preuniversitar. Olimpiadele sunt concursuri pentru elevi de cel mult 18 ani. Ceea ce prezentati dvs, sunt premii acordate unor adulti pentru munca depusa in cercetare, e cu totul altceva. Olimpiada internationala de matematica aplicata, la care sa participe elevi de gimnaziu sau liceu din cate vad nu exista.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dar românii sunt? Că la teorie stăm grozav.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Dar romanii sunt... ce? Cercetatori in matematica aplicata? Unii sunt. Unii sunt la universitati in afara, si sunt foarte buni.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Mă refream la clasamentele oferite ca exemplu de Andreea Palici. Nu prea văd români pe-acolo... Nu spun că nu activează, dar nu ne putem mândri cu astfel de clasamente, pentru că nu prea sunt români în ele.
      • Like 0
    • @ Andreea Palici
      Ana check icon
      Dacă prin fizica/chimie teoretică va referiți la Olimpiadele de fizică sau chimie si la copiii de liceu, va spun ca la etapele nationale si internationale ale acestora, la fel ca si la biologie, geografie, astronomie si astrofizica, stiinte pentru juniori sau stiintele pamantului, exista proba practica obligatorie. Iar pregatirea practica este importanta, fara ea ajungi sigur in cei 40% care nu iau nimic la internationala. Iar, ca sa ajungi in lotul restrans, iar dai si probe practice.b
      La Stiintele Pământului, o olimpiada fizica-chimie-biologie-geografie, la etapa internationala proba practica si proiectele practice din cadrul olimpiadei sunt foarte .interesante.
      La mate, olimpiada nu are declarativ o proba de mate aplicată.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Sunt romani plecati in afara care obtin felurite premii in cercetare, da. Despre sistemul de invatamant universitar romanesc nu cunosc prea multe, incerc sa ma abtin a comenta asupra lui. In articol insa este vorba de invatamantul preuniversitar.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Nu ştiu dacă suportul e cu adevărat problema. Noi am scos şi o serie de manuale digitale (format PDF), dar care nu ajută cu nimic, pentru că au un conţinut la fel de indigest ca şi cele pe hârtie. Nu aduc un plus de valoare pentru examenele de stat. Tot după formule din anii 60 se învaţă ca să treci examinarea. Chestia asta cu "şi noi avem manuale digitale" e frecţie la piciorul de lemn.
    • Like 2
  • mike mike check icon
    Nici dupa 2000 de ani de trait prin Finlanda nu s-ar destepta unii romanasi. Sila mi se face de astfel de concetateni care critica avand in creierele lor mici niste modele comuniste prestabilite, la care se raporteaza by default indiferent de mediul in care traiesc (fie ca sunt la Pascani, fie la Helsinky). Ma uit la poza de la inceputul acestui articol in care o educatoare lucreaza cu o fetita pe un laptop si realizez ca pixul si hartia vor fi istorie in curand. Deja in Finlanda copiii nu mai folosesc pixul si scriu direct pe tablete. Cineva imi spunea ieri ca la o scoala din vest, copiilor li s-a spus sa nu mai vina cu tableta la scoala (tableta de lucru la ore, oferita oficial de scoala!) deoarece au inceput sa instaleze jocuri si primul lucru pe care-l fac dimineata este sa intre in clasa si sa stea cu ochii in tableta. Ma gandesc ca jocul pe astfel de terminale este ceva firesc pana la urma si inevitabil, iar noi ca adulti avem ca "task" major informarea copiilor despre toate riscurile care pot aparea folosind internetul.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    În 70, învăţământul - ca şi întreaga societate - întră în impas. Învăţământul era centrat pe materie şi influenţa IQ-ului asupra pieţei muncii. Semnalul de alarmă este tras de un sociolog american - Alvin Toffler - care în în 1972 va scrie un adevărat best seller-program: ŞOCUL VIITORULUI. Toffler dedică un capitol întreg crizei învăţământului, capitol care va acţiona ca un tsunami. Finlanda şi China se află printre primele ţări care înţeleg că învăţământul trebuie să se reformeze. Iniţial, conducerea chineză consideră cartea lui Toffler o ameninţare, pentru ca mai apoi, după un studiu amănunţit, să o ridice la rang de program naţional. Însuşi Toffler va lucra în strânsă legătură cu UNESCO, elaborând la începutul anilor 70 Noua Educaţie.

    Pe scurt, despre ce este vorba: educaţia anterioară se baza pe studiul materiilor şi pe acumularea de cunoştinţe. Acest tip de educaţie se numea TEHNOCENTRISTĂ, adică bazată pe materie. Ea urmărea acumularea de cunoştinţe în domeniile programei.

    Noua Educaţie a înlocuit INFORMAŢIILE cu COMPETENŢELE. Competenţa este o acumulare a trei elemente principale:

    - informaţie
    - abilitate
    - atitudine

    Vechea educaţie purta numele de tehnică sau tehnocentristă (axată pe materie), în timp ce noua educaţie pune în centru elevul şi nu materia (pedocentrism). Cu alte cuvinte nu ajunge ca un elev să înveţe geografia, ci trebuie să o şi înţeleagă în context social, să o folosească practic, ba chiar să deprindă anumite competenţe atitudinale (valori), care pot deriva de exemplu din studiul istoriei geografiei. Valabil şi pentru matematică sau fizică, unde putem vorbi de o istorie a matematicii sau o istorie a fizicii.

    Era de la sine înţeles că din moment ce predarea s-a îmbogăţit cu încă două paliere, palierul informaţiilor a trebuit redus pentru a face loc celorlalte. Dacă în paradigma tehnocentristă informaţia era servită în procent de 100%, paradigma competenţelor reduce informaţia la 30%-45%, asigurând doar BAZELE.

    Dacă cineva doreşte să aprofundeze materia respectivă, atunci şcoala îi pune la dispoziţie un modul separat, unde continuă cu restul de 70%-55%.

    Dilema învăţământului românesc se poate ilustra prin zicala populară CU FUNDUL ÎN DOUĂ LUNTRI. Speriaţi de imposibilitatea de a-şi mai face norma de catedră, profesorii n-au privit cu ochi buni reducerea informaţiei din vechea programă analitică. Aşa se face că România a adoptat noua programă pedocentristă, dar a "uitat" să mai perie materiile şi examenele.

    Cadrul programei este pedocentrist, însă programa în sine a rămas de un tehncentrism specific anilor 60. De exemplu, la clasa a V-a, elevii studiază la educaţie plastică despre: "morfosintaxa elementelor de limbaj plastic, elemente plastico-vizuale cu caracter constructiv prin expresivităţi plastice" (?) etc.

    Vă mai amintiţi de scheciul cu Toma Caragiu în expoziţia de artă modernă? Ăla e. Nu stăm mai rău nici la literatură:

    "... din punct de vedere morfologic, textul literar... structura... titlul - element paratextual, analitic şi denotativ" (clasa a V-a, pregătire pentru evaluarea naţională)

    Credeţi că se face asemenea păsărească în sistemul finlandez? Este vorba de un specific românesc să te exprimi cu:

    "Temitizarea exhaustivă şi relaţional caducă. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatică." (Toma Caragiu - Mefisto)

    Nu ne place, dar asta e păsărească pe care trebuie să ţi-o însuşeşti ca să treci evaluarea naţională şi bacalaureatul, că după aia societatea urlă: "elevul român nu ştie ce e incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatică! Nu ştie ce e temitizarea exhaustivă şi relaţional caducă!"

    Şi elevul îşi învaţă poezia, ia nota şi pa şi pusi, dragă societate adultă şi cu scaun la cap! Cu mult scaun la cap, care se mai şi miră: "vai, analfabetism funcţional!"

    Păi dacă vorbeşti păsăreşte cum să nu apară analfabetismul funcţional? Şi ghici cine dă dovadă de analfabetism funcţional: copilul sau adultul?

    Ăsta e specficul românesc? Eu l-aş numi brambureală şi intelectualism ieftin. Cam în asta ne scăldăm.
    • Like 6
    • @ Valentin
      check icon
      Un comentariu mai bun decît articolul!
      • Like 0
    • @ Valentin
      Aveti aici programa de educatie plastica pentru gimnaziu (daca linkul nu apare complet, o gasiti pe programe.ise.ro): http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/62-
      Educa%C8%9Bie%20plastic%C4%83%20cls%20V-%20VIII%2027.02.2017.pdf

      In acel text, unde mai exact vedeti dvs. "morfosintaxa elementelor de limbaj plastic, elemente plastico-vizuale cu caracter constructiv prin expresivităţi plastice" ? Ca eu n-o vad.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      O ştiu pe de rost, după cum o ştiu şi pe cea de literatură. Teoria culorii constructive după Itten. La şcoala generală. Scrie în programă. Super!
      Itten, acest Jaques Derrida al picturii. Bauhaus, Frankfurt... mda, postmodernism.

      Derrida, "prietenul" de suflet a lui Jordan Peterson.
      https://www.youtube.com/watch?v=YkmXwByGmjc

      Ei bine, dominaţia gramatologiei se apropie de sfârşit. Gramatica limbajului vizual se prăbuşeşte, la fel cum se prăbuşeşte întreaga teză deconstructivistă.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Nu e necesar sa o stiti pe de rost. Eu v-am intrebat punctual, cu documentul in fata, unde in documentul progrmei de educatie plastica pentru clasele V-VIII se gaseste "morfosintaxa elementelor de limbaj plastic, elemente plastico-vizuale cu caracter constructiv prin expresivităţi plastice" ? La ce pagina? Ca ne uitam amandoi pe acelasi document, il gasiti la acel link.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Programa şi metodica sunt gândite pe baza teoriilor şcolii germane deconstructiviste. Ca în orice teorie, există şi termeni specifici. Intemeietorul şcolii apare chiar în corpul programei. Nu toţi termenii de specialitate apar în programă, după cum în programa de logică nu apar toţi termenii care se predau la ore, în manuale sau în literatura de specialitate.
      Faptul că dvs. auziţi termeni ca "morfosintaxă" şi "expresivităţi ale elementelor plastice" pentru prima dată - deşi manualele anilor 2000, când probabil aţi făcut şcoala, abundă în asemenea termeni - mă face să mă întreb cât de alfabetizat sunteţi în domeniul educaţiei plastice. Nu mă îndoiesc că aţi împuşcat o notă maximă în şcoală, dar mă întreb cât de alfabetizat sunteţi acum în domeniu.
      Dar nu vă temeţi, nu este vina dvs. Deconstructivismul şi postmodernismul au deseori ca urmare analfabetismul funcţional. Urmăriţi conferinţele lui Jordan Peterson, s-ar putea să aflaţi mai multe.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Faptul că dvs. auziţi termeni ca "morfosintaxă" şi "expresivităţi ale elementelor plastice" pentru prima dată - deşi manualele anilor 2000, când probabil aţi făcut şcoala, abundă în asemenea termeni - mă face să mă întreb cât de alfabetizat sunteţi în domeniul educaţiei plastice." - nu le aud pentru prima data, in nici un caz, doar ca nu sunt in PROGRAMA, asa cum ati spus dvs. si v-am demonstrat asta cu documentul in fata. Metodica, manualele, acelea sunt alte probleme. Cat despre cum am luat eu notele, le-am luat pe merit de fiecare data, si asta s-a vazut dupa ce am terminat scoala si se vede in continuare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Hahaaa, acum înţeleg! Câţi termeni de specialitate găsim în programare, într-un manual de C++? Sunt toţi trecuţi în programă? Evident că nu. Ar trebui să avem o programă cu peste 300 de pagini. Ar fi un dicţionar, nu o programă. Programa indică doar că se predă C++. Atât. Terminologia vine la pachet.

      Termenii şi noţiunile de specialitate nu se găsesc în programele şcolare, nici la educaţie plastică, nici la programare etc. Programa face referire la tipul de discurs care trebuie predat, în cazul educaţiei plastice la cel al gramaticii limbajului vizual, unde întâlnim noţiuni ca morfosintaxă, semn plastic etc.
      Mă bucur că le-aţi auzit şi că probabil le cunoaşteţi şi le stăpâniţi la perfecţie. Asta înseamnă că sunteţi perfect alfabetizat pe parte de educaţie vizuală şi puteţi ţine un discurs corect şi aprofundat.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Programa indică doar că se predă C++. Atât." - nu, indica mai mult de atat. Indica lucruri care se predau indiferent de limbajul de programare, care se pot face si in Pascal, de exemplu.

      "Termenii şi noţiunile de specialitate nu se găsesc în programele şcolare, nici la educaţie plastică, nici la programare etc." - unii/unele se gasesc.

      "Terminologia vine la pachet." - nu intotdeauna, depinde de termeni.
      • Like 0
  • Pierdeti vremea domnule contributor, o parere romaneasca formata ad-hoc si in dauna unui minim de cunostinta intru ale subiectului nu se schimba decat odata cu moartea fizica a posesorului parerii. Unde mai puneti ca invitati sa lectureze informatia basca si in ingleza.
    • Like 2
  • "Stai așa! Finlandezii nu sunt cei mai buni din lume! Ultimele rezultate la PISA și la nu știu ce testări internaționale arată că...

    Nu. Nu arată nimic." - aha, rezultatele PISA sau ale altor teste sunt importante cand ne convin noua. Cand nu mai arata ce vrem noi nu mai arata nimic.

    "Păi, da! Dar n-au olimpici!...

    Fraților, nu vă mai cramponați de olimpicii ăștia, că nu ei sunt cel mai bun indicator pentru un sistem de învățământ! " - nu, dar sunt un indicator bun a ceea ce se poate realiza in esalonul superior. Un indicator care se doreste ignorat in mod constant pentru ca nu corespunde imaginii sistemului care se doreste transmisa astazi pubilcului, si anume ca TOT e prost si TOT trebuie inlocuit/ reconstruit de la 0.

    "Google it"- cute. Maybe stop being a condescending a$$. Pe google se mai gaseste si asa ceva: https://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/PisaEng.html
    • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Asta cu olimpicii e ca si cum ai spune ca numarul de medalii la olimpiade e un indicator despre cat e de sanatoasa si de in forma fizic populatia unei tari. Daca Nadia Comaneci atunci romancele au spagatu-n sange si fac 15 salto-uri mortale inainte de micul dejun.
      Nu nene, comunistii nu ne-au facut o natie de sportivi la fel cum nici democratia n-a ridicat prea tare nivelul de cultura si civilizatie. Comunistii au pus la punct o retea de selectie si ultraperformanta pentru a produce medalii din motive de propaganda in timp ce in scoli se sareau orele de sport, se facea foamea si se traia cu 10 ani mai putin decat in occident. Unii fac sport regulat, iar noi stam cu nasul in televizor sa vedem cu le-a tras-o Nadia sau Halep americanilor.
      Cam la fel e si cu olimpicii la matematica. Avem cativa performeri (din ce in ce mai putini, la fel cu nici Nadii nu prea mai producem) care si aia pleaca de bun ce e mediul academic la noi si restul care sunt incapabili sa faca cel mai simplu rationament.
      Si apropo, sa spui ca olimpiadele scolare e "esalonul superior" e un pic cam mult. Un indicator la fel de fiabil ar fi varsta la care primul bebelus merge singur la olita la gradinita. Primul, nu media, ca pe noi ne intereseaza doar "performanta".
      Esalonul superior pentru mine inseamna nivel academic. Scoli doctorale cu renume, publicatii cu impact, medalii fields, nobele, brevetele, science parks mustind de startupuri in jurul universitatilor, etc. Imi pare rau sa o zic, insa in materie de succes avem inca ambitii modeste. Sa te lauzi cu ca ai produs hamsterii care lucreaza la feisbuc (zuckerberg probabil e de origini dacice) e patetic.
      • Like 1
    • @ Alien
      Valentin check icon
      Celebrul test PISA e setat pe medie, nu pe vârfuri. Când se vorbeşte de învăţământul finlandez ca performant nu se face referinţă la olimpici, ci la rata de analfabetism funcţional, la cultura generală, la anumite abilităţi etc.
      Educaţia de masă - sistemul de învăţământ - înseamnă media. Performanţele sunt greu de atribuit unui sistem.
      • Like 1
    • @ Alien
      Rezultatele la olimpiade arata ca se poate face performanta in sistemul actual, si chiar se face, destul de consistent. In fiecare an avem rezultate la inter-uri si da, avem mai multe si mai bune fata de alte tari. Asta inseamna ca toti elevii sunt olimpici? Evident ca nu, dar spune ca exista clar potential pentru asa ceva si ca poti ca elev sa faci treaba asta daca vrei, pentru ca nu pornesti de la 0.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Si se pare ca celebrul test PISA nu spune suficient, nici chiar despre medie. Performantele se datoreaza SI sistemului, pentru ca olimpicii nu se antreneaza intr-o bula separata de sistem. Pornesc cu ce se face la clasa in primul rand, si apoi folosindu-se de asta ajung la un nou nivel.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Da sau nu. Meditatorii repară deseori nişte temelii crescute strâmb de învăţători grăbiţi, care ard etape pentru diplome. Şi da, există olimpici şi în sistemul de homeschooling.
      Olimpicii SE ANTRENEAZĂ într-o bulă separată de sistem. Meditaţiile sau pregătirile de olmipiadă sunt extraşcolare. Faptul că un profesor face pregătire pentru olimpiadă într-o sală de clasă nu înseamnă sistem.
      Cunosc pregătiri pentru campionatele de şah care sunt găzduite de instituţii de învăţământ, cluburi de şahişti care fac pregătiri în săli de clasă prin contract cu instituţia pentru că nu au locaţie proprie.
      Asta nu înseamnă sistem.
      Bazele matematicii nu aparţin sistemului, aparţin matematicii. De multe ori sistemul le poate încurca. Există numeroşi olimpici care au fost depananţi serios de meditatori înainte de a ajunge la nivelul respectiv. Cunosc atât de multe cazuri încât le-am pierdut şirul.
      • Like 1
    • @ Valentin
      "Şi da, există olimpici şi în sistemul de homeschooling." - cati? Vorbim de un procent relevant?

      "Olimpicii SE ANTRENEAZĂ într-o bulă separată de sistem. " = fals, olimpicii se antreneaza pornind de la ceaa ce se preda la clasa.

      "Bazele matematicii nu aparţin sistemului, aparţin matematicii." - dar sunt predate in sistem, si de acolo se porneste pregatirea pentru materia de olimpiada.

      "Derrida, "prietenul" de suflet a lui Jordan Peterson.
      https://www.youtube.com/watch?v=YkmXwByGmjc" - clipul acesta nu constituie un contraargument valid la predarea analizei literare in scoli. Derrida nu avea dreptate in cand sustinea marxismul, daca intr-adevar l-a sustinut. Postmodernistii nu au dreptate cand sustin ca lumea poate fi interpretata oricum, deci orice interpretare e o consecinta a unui joc de putere (si de fapt asta e o conceptie ipocrita, pentru ca spunand asta, ei singuri se agata de o anume interpretare, contrazicandu-se astfel singuri).
      A spune insa ca pentru un text literar nu exista o unica interpretare corecta ramane insa corect. A analiza un text, a-i gasi una sau mai multe interpretari posibile care sa aiba sens ramane un exercitiu bun.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      E greu să vorbim de un procent relevant din moment ce fenomenul este destul de restrâns datorită costurilor. Însă homeschooling-ul produce şi olimpici sau orice alt tip de performanţă.

      Olimpicii se antrenează în mare parte fie cu meditator, fie audotidact.

      Jordan Peterson nu respinge analiza, ci doar analiza de tip deconstructivist. E o mare diferenţă. Nu confundaţi latura socială a postmodernimului cu implicaţiile sale în metodică, filozofie, artă etc. Din păcate defectele de care vorbeşte Peterson s-au extins şi în afara socialului.
      Analiză exista şi înainte de postmodernism, însă mergea pe cu totul alte repere. Se pare că nu aţi urmărit cu atenţie videoclipul.

      Peterson are un sistem mult mai clar şi mai natural decât ciopârţeala deconstructivistă. Nu-i aparţine - deşi mi se pare că-l explică cel mai bine - dar este un sistem care începe să fie adoptat de majoritatea sistemelor de educaţie care se desprind - încet, dar sigur - de lanţurile postmoderne ale marxismului cultural.

      Derrida nu spune că ar exista o unică interpretare, ci că nu există şi nici n-ar trebui să existe vreo interpretare. Mai mult, o intrepretare înseamnă automat un joc de putere (Derrida îl numeşte LOGOCENTRISM). Pentru Derrida nu există mozaicul, există doar piesele care-l compun. A discuta despre mozaic este - în linia marxismului cultural - un joc de putere care trebuie evitat.
      Din nou, citiţi Derrida şi urmăriţi cu atenţie discursul lui Jordan Peterson. Există interpretări, dar într-un cadru pe care Peterson îl explică foarte bine. Deconstructivismul nici nu-şi pune problema sensului, ci doar a disecţiei şi a nivelării, a dispariţiei valorilor.

      Discursul lui Peterson şi tendinţa actuală a educaţiei, dar şi a societăţii merg pe un re-constructivism - o formă modernă de Renaştere -, un curent care poartă nume diverse (ex. remodernism în opoziţie cu modernism şi postmodernism), şi care renunţă la disecţia stupidă şi ridicolă impusă de Derrida şi de întreaga arie postmodernă. În mode evident, nu şi la noi, unde lucrurile se păstrează osificate încă din anii 60.

      Din nou, urmăriţi CU ATENŢIE discursurile prof. Peterson.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "E greu să vorbim de un procent relevant din moment ce fenomenul este destul de restrâns datorită costurilor. " - OK, vorbim asadar de cateva cazuri izolate, irelevante din punct de vedere statistic.

      "Olimpicii se antrenează în mare parte fie cu meditator, fie audotidact." - pornind insa cu materia normala care se preda la clasa, materia din programa.

      "Derrida nu spune că ar exista o unică interpretare, ci că nu există şi nici n-ar trebui să existe vreo interpretare." - daca e vorba de literatura atunci Derrida are dreptate in ceea ce priveste faptul ca o interpretare unica nu exista. Legat de faptul ca nu ar trebui sa existe nici un fel de interpretare, aspectul asta nu se regaseste in modul in care e tratata literatura romana in scoli, deci din nou nu vad ce treaba are Derrida cu scoala romaneasca.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Avem 16 mere şi 1800 de pere. Din cele 16 mere 6 nu se încadrează în standardele de vandabilitate. Din cele 1800 de pere nu se încadrează 1600. E adevărat că 200 de pere bune sunt mai multe decât 10 mere, dar procentul spune altceva. Se calculează pe procent, nu pe bucată. Pe de altă parte chiar dvs. sugeraţi că acest lucru este foarte posibil. Discutam la un moment dat ce se întâmplă dacă un profesor nu predă bine - fiind vorba de liceele slabe - şi ce efect are asupra elevului. Mi-aţi replicat că elevul are la dispoziţie o mulţime de mijloace de informare: clipuri educaţionale pe Youtube sau pe alte siteuri de specialitate etc.

      Asta tot homeschooling se numeşte. Elevii primesc materia pe DVD sau pe siteuri de profil puse la dispoziţie de instituţia respectivă. Deci se poate.

      Povestea cu olimpicii tot n-aţi înţeles-o. Se bazează performanţele olimpicilor pe programa şcolară? În mod evident da, dar şi performanţele olimpicilor din alte ţări se bazează tot pe programa şcolară.
      Pare un pic ilogic, dar nu este. Urmăriţi cu atenţie: elevii din alte ţări nu au o singură programă, ci... două. Basic şi avansat. Cea avansată este asemănătoare cu ce avem noi. Nu ştiu dacă la milimetru, dar e cam acelaşi lucru. Cea basic este jumătate din programa de avansaţi. Olimpicul britanic sau finlandez îşi alege liber la ce modul participă. Evident, dacă va rămâne pe basic nu se poate pune problema de olimpiadă, dar dacă te pasionează matematica intri la modulul avansat. E vorba aici de o problemă de optică. Pentru cei din afară, învăţământul este o şansă pentru fiecare. Pentru dvs. învăţământul este un storcător de fructe: iei 30 de elevi, storci un suc de 5 bucăţi şi restul arunci la gunoi. Aici e diferenţa şi punctul nodal din cauza căruia nu înţelegeţi toată problema.

      Derrida nu vorbeşte de literatură. Conceptul lui este universal valabil, pentru filozofie, istorie, literatură, artă etc. În ceea ce priveşte sensul, dvs. confundaţi sensurile cu nuanţele. E o discuţie destul de lungă şi nu cred că o putem purta aici.
      Să discutăm mai bine despre deconstructivism şi despre cum se manifestă el în educaţie (dar şi în filozofie, literatură etc.)

      Decostructivismul se concentrează exclusiv pe detaliu în detrimentul întregului. Dacă luăm ca exemplu un mozaic, deconstructivismul ia în discuţie fiecare piesă, compoziţia ei, o măsoară, o analizează în amănunt, mecanic.
      Ce reprezintă însă întregul mozaic, ce sensuri şi reguli guvernează întregul, nu prezintă scopul postmodernismului. Mai mult, deconstructivismul nu consideră important întregul.
      Istoria, arta, filozofia au murit (Vattimo, Lyotard) şi este irelevant să le mai aflăm sensul. Le putem analiza doar componentele, cum e analizat un corp pe masa de autopsie. Viaţa nu este importantă, doar analiza.

      Analiza literară de pe meleagurile mioritice este pur deconstructivistă, adică se concentrează strict pe metodele de fabricaţie şi etichetare. Se dau şabloane, se înlocuiesc cantităţi şi se obţine notă. Atât şi nimic mai mult. Evaluările sunt mecanice şi poţi obţine note excelente fără să fi citit vreo carte în viata ta, dar respectând nişte reţete.

      Există asemenea procedee şi în învăţământul din afară? Termenii tehnici, schemele şi procedeele literare sunt mai puţin uzitate în afară. Proporţional, etichetarea şi decorticarea literaturii se face cam 10%. Restul e ocupat de SENS.

      Jordan Peterson vorbeşte de un sens unic, ancestral, care se ascunde în absolut tot ce face fiinţa umană. Studiul acestui arhetip începe cu Platon, apare în religie (Peterson se consideră un elev modest al lui Mircea Eliade), este reluat de V. Propp şi J. Champbell. Peterson a dezvoltat un sistem propriu şi strălucit în lucrarea sa "Douăsprezece reguli pentru viaţă". Arhetipul este baza oricărui film, a oricărui roman - fie că vorbim de Cei 100 sau de Război şi pace - şi este o bază de studiu solidă a literaturii, psihologiei, managementului etc. Există lucrări de specialitate, de dezvoltare personală, de management care au la bază - mai voalat sau direct - aceast lanţ care străbate istoria. Veţi găsi clipuri, scheme, bloguri care au la bază arhetipul universal, pentru arhetipul înseamnă SENS.

      Postmodernismul a luptat de la bun început împotriva sensului, deturnând analiza către cioburi şi nu către întreg.

      În programa noastră veţi vedea la educaţie plastică studiul... punctului!!! Adică să studiezi cum arată un punct!!!! Nu e de mirare că o lucrare postmodernistă - cu un preţ de vreo şase zeroruri - înfăţişează o pânză albă în mijlocul căreia tronează, glorios, un... punct. Iar Jordan Peterson discută despre asemenea jocuri postmoderne.

      Jocuri aduse Derrida şi şcoala lui Itten. Să ne trăiască! Postmodernism la max!

      Nu e de de mirare că elevii se revoltă atunci când profesorul le explică, doct, cum se obţine şi ce valoare are un biet punct.

      Da, e adevărat că asemenea delicatese infectaseră şi învăţământul din afară al anilor 60-70, că doar postmodernismul s-a tot întins. Însă dominaţia Măriei Sale Punctul a cam început să apună.

      Revenind la literatură, sensul e absent în pedagogia noastră. Arhtipul Aristotel-Jung-Peterson-Propp-Chambel-Eliade etc. e alfabetizare pentru orice elev, care poate face oricând un proiect de roman sau nuvelă. Desigur, de mâzgălit hârtia poate şi al nostru, dar atomizat şi neclar, pentru că deconstructivismul l-a obişnuit cu cioburi şi puncte. Sigur, poate recunoaşte - deşi nu prea - ce-i ăla titlu denotativ şi conotativ (trăiască postmodernismul pentru abundenţa de etichete!), dar cam atât. Elevul român e un căţel dresat, care poate schimba datele unei scheme. Dar cam atât.

      Nu, postmodernismul n-a dat niciodată ceva bun. Din nou, citiţi cu MARE atenţie cărţile lui J. Peterson şi urmăriţi-l. Veţi învăţa multe.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Se calculează pe procent, nu pe bucată." - care sunt procentele in cazul despre care discutam noi, legat de homeschooling vs. sistem de stat, mai exact?

      "Jordan Peterson vorbeşte de un sens unic, ancestral, care se ascunde în absolut tot ce face fiinţa umană." - si asa ceva nu poate fi demonstrat a exista. Jordan Peterson lucreaza foarte bine pe psihologie, pe stiinta, pe date. Cand incepe sa vorbeasca despre religie de exemplu (si asta se leaga de ce spuneti dvs. cu sensul unic, ancestral) mananca bors cu polonicul. Si asta a demonstrat-o Sam Harris destul de bine.

      "Mi-aţi replicat că elevul are la dispoziţie o mulţime de mijloace de informare: clipuri educaţionale pe Youtube sau pe alte siteuri de specialitate etc.

      Asta tot homeschooling se numeşte.." - nu. Se cheama ca lucrezi SI acasa, scoala tot la scoala se face.

      "Cea avansată este asemănătoare cu ce avem noi." - nu. Chiar si aceea e mai slaba decat ce facem noi.

      "Evident, dacă va rămâne pe basic nu se poate pune problema de olimpiadă, dar dacă te pasionează matematica intri la modulul avansat." - iar la noi daca esti pasionat de matematica te duci la un liceu de profil real, unde ai parte si de matematica si de suficient si din celelalte materii. Ceea ce e absolut OK.

      "Atât şi nimic mai mult. Evaluările sunt mecanice şi poţi obţine note excelente fără să fi citit vreo carte în viata ta, dar respectând nişte reţete." - nu neaparat, asta tine de profesor. Se poate face analiza literara intr-un mod mult mai interesant de atat, si intr-un fel in care chiar sa conteze faptul ca ai citit lucrarea pe care urmeaza sa o analizezi.

      "Postmodernism la max!" - v-am mai spus cu alta ocazie de ce NU are postmodernismul cine stie ce legatura cu scoala romaneasca. Va legati de niste conexiuni slabe spre inexistente.

      " Desigur, de mâzgălit hârtia poate şi al nostru, dar atomizat şi neclar, pentru că deconstructivismul l-a obişnuit cu cioburi şi puncte. " - nu neaparat, se fac niste compuneri libere si analize literare foarte bune pe la olimpiade, doar ca exemplu. V-am mai spus, depinde de profesor.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ok, înţeleg, aveţi o problemă cu Peterson. Se explică atunci. E interesant că un eminent psiholog mănâncă borş cu polonicul, alături de nume ca Eliade, Campbell, Jung, Propp etc.

      @ Jonn Jonzz: Se cheama ca lucrezi SI acasa (...)

      N-aţi înţeles subiectul: există şi profesori praf. Nu generalizez, dar există. Atunci când profesorul e atât de praf încât nu înţelege nici el ce spune se face homeschooling. Adică elevul apelează la alte mijloace, pentru că cele de la şcoală nu funcţionează.

      Din nou, nu generalizez, dar există şi profesori slab pregătiţi.

      @ Jonn Jonzz: scoala tot la scoala se face.

      În sistemul homeschooling şcoala se face acasă, nu la şcoală. Se fac prin cursuri oferite tot de o instituţie şcolară, dar la care nu te duci. Nu sunt lucruri atât de greu de înţeles. Homeschooling-ul este totuşi o educaţie GHIDATĂ, cu un program clar şi cu examinări. A nu se confunda cu educaţia autodidactă, care nu este ghidată.

      @ Jonn Jonzz: Se poate face analiza literara intr-un mod mult mai interesant de atat, si intr-un fel in care chiar sa conteze faptul ca ai citit lucrarea pe care urmeaza sa o analizezi.

      Este adevărat, dar profesorii care au făcut acest lucru au obţinut rezultate dezastruoase la examenele de stat, pentru că elevul nu a învăţat schema care îl interesa pe examinator. La noi examinarea se face după un tipic clar, iar dacă nu apare ce e pe barem sau dacă nu apar stereotipurile care plutesc prin aer - ca un fel de tradiţie nocivă - eşti depunctat.

      Sigur, poţi învăţa şi pentru sufleţelul tău, dar ai un examen de dat.

      Admir profesorii pe care îi daţi ca exemplu, dar elevii lor sunt nevoiţi să urmeze meditaţii care să-i familiarizeze cu ticurile examenului.

      Conexiunile între postmodernism-deconstructivism-educaţie nu le fac eu, ci domnul despre care spuneţi că mănâncă borş cu polonicul. El mi-a deschis ochii.

      @ Jonn Jonzz: se fac niste compuneri libere si analize literare foarte bune pe la olimpiade

      Noi vorbim de examenul de stat, nu de olimpiade. La olimpiade poţi să faci orice. Le poţi şi pierde, că le dai data viitoare. La evaluare nu poţi juca tontoroiul pentru că te trezeşti în licee de bazaţi, de băieţi de băiţi. Te trezeşti într-o belea de liceu, o frumuşată de nu-ţi mai poţi ţine dinţii în gură!
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu am o problema cu Peterson, nici nu-i sunt vreun fan infocat. Cateodata are dreptate, cateodata nu.

      "|interesant că un eminent psiholog mănâncă borş cu polonicul" - cand vine vorba de anumite subiecte, nu tot timpul.

      "Este adevărat, dar profesorii care au făcut acest lucru au obţinut rezultate dezastruoase la examenele de stat" - cati mai exact au avut problema asta? Toti? Profa mea de romana din generala nu a avut in nici un caz rezultate dezastruoase.

      "Admir profesorii pe care îi daţi ca exemplu, dar elevii lor sunt nevoiţi să urmeze meditaţii care să-i familiarizeze cu ticurile examenului." - nu. Eu am avut astfel de profesori si tocmai de aceea nu am avut nevoie de meditatii.

      "Conexiunile între postmodernism-deconstructivism-educaţie nu le fac eu" - ba da, trageti niste concluzii care nu reies din ce spune Peterson.

      "Noi vorbim de examenul de stat, nu de olimpiade." - olimpiadele erau doar un exemplu. Compuneri libere se cer si se fac si la examenele de stat.

      "Te trezeşti într-o belea de liceu, o frumuşată de nu-ţi mai poţi ţine dinţii în gură!" - bun, pai hai sa rezolvam problema liceelor-problema, in loc sa ne concentram pe scaderea standardelor.
      • Like 0
  • La așa titlu, așa comentariu: dacă te tot împiedici, nu mai continua să umbli prin hârtoape! Sau, verifică la un neurolog că totul este în regulă cu motricitatea, coordonarea și echilibrul. :P
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult
sound-bars icon