Călin Georgescu începe să fie tot mai clar. Până acum câteva zile, când mulți dintre români nici nu știau cine e personajul, acum vălurile încep să cadă. Și vedem un compozit de idei antagonice care ni se succced prin fața ochilor, transformând mirajul în profil uman clar. Încă din seara în care am aflat că Georgescu a fost votat, grație unei organizări subterane care se face de ani buni, primele lucruri pe care le-am spus despre el au fost că e rusofil și legionar. În sine, cele două atribute n-au niciun fel de compatibilitate. Legionarii urăsc comuniștii și comuniștii au ucis legionarii.
Cele două categorii ideologice se detestă într-un spațiu de gândire normal și nu pot coaliza. Cu toatea astea, Georgescu vorbește cu aceeași relaxare despre “înțelepciunea rusească”, dar și despre “modelul moral” reprezentat de Mareșalul Antonescu și de Corneliu Zelea Codreanu. În realitate, dacă Codreanu l-ar auzi pe Georgescu vorbind frumos despre înțelepciune rusească, ar scoate revolverul. Georgescu nu are vreo problemă punând în aceeași troacă două ideologii antagonice, pentru că, de fapt, nu crede în niciuna.
Georgescu sau, în fine, mințile din spatele lui Georgescu au scos din cele două ideologii (comunistă și nazistă) acele elemente care generează emoție și le-au pus împreună într-un sistem manipulator care adună agresivitatea ambelor tabere și o maximizează, pentru a lărgi bazinul său electoral. Astfel, și cei care îi urăsc pe comuniști pot găsi în discursul lui Georgescu conceptele extremei drepte, și cei care îi detestă pe legionari se regăsesc, totuși, în aprecierile pentru comunism din speech-ul politicianului care chiar provine din sistemul vechi comunist. Și, de fapt, dacă îl privești cu atenție, Georgescu seamănă fizic cu Iliescu și vorbește ca Mareșalul Antonescu.
Dar dacă îl privești și mai bine, Georgescu are mai degrabă forma și conținutul unui lider spiritual. Iar adepții lui au mai curând un comportament de sectă decât de susținători politici. Astfel s-a ajuns ca oameni de etnie să strige de bucurie la victoria lui Georgescu, deși modelul moral pe care el îl propune e Mareșalul care a ordonat genocidul romilor.
Astfel s-a ajuns ca Dumnezeu să stea pe buzele lui și ale adepților lui ca o pavăză care îi apără de orice blam și, în același timp, tot cu Dumnezeu în gură să arunce în dreapta și în stânga amenințări cu moartea. Astfel s-a ajuns ca adepții lui, care spun că vor o Românie diferită, în care infractorii să nu aibă un cuvânt de spus, una în care să fim mândri că suntem o țară luminoasă ca soarele sfânt de pe cer, să se uite în gura lui Sorin Ovidiu Vântu sau al unor membri din clanul Duduienilor, care s-au poziționat deja pe partea lui Georgescu. Ca atare, vrem să scăpăm de infractorii vechi ca să punem în locul lor alți infractori, tot vechi.
Mareșalul Georgescu e un caz special în istoria noastră. Și, fie că ne place, fie că nu, trebuie să recunoaștem că are niște consultanți din sfere obscure care au reușit să transforme România într-un experiment.
Și nu e despre oameni și nici despre două Românii care se urăsc. E despre o manipulare uriașă, care trezește în cei vulnerabili instinctele revanșarde și în cei stabili instinctele de protecție. În ambele situații frica joacă un rol esențial. Iar Mareșalul Georgescu știe, poziționându-se la răscrucea ideologiilor, să folosească această frică ca să dezbine și să cucerească. Pe modelul machiavellian care funcționează de când lumea, pentru că el se joacă nu cu interesele noastre reale, ci cu fricile noastre cele mai adânci.
De asta Georgescu se comportă ca un lider de sectă. Care nu iese oricând nu sufragerie, care nu vorbește cu oricine, care interacționează numai pe bază de emoție cu adepții lui. Pentru că știe să exploateze frici. Pentru că a fost antrenat în acest sens și, din păcate, își face treaba mai repede și mai eficient decât o face statul de drept. Georgescu e eșecul acestui stat. E imaginea lui cea mai clară. Dar partea bună e că măcar acum știm cu cine avem de-a face.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dispretul fata de furia progresista, minciunile gogonate servite de dansii, superioritatea morala etalata cu dispret fata de oricine nu se conformeaza lor, fals-educatia celor cu phd si masterate/msturbate in social-justice si transgender-etism, marxismul pe paine servit ca "progress", ura si intoleranta fata de cei ce nu inteleg DEI etc
SAU
Misticism anacronic, tendinte fascistoide, suveranism sinucigas, conspirationism de terasa, ocultism, si, ce e mai rau, simpatie fata de Rusia si imperialismul ei.
O, Doamne, de ce nu le putem avea pe toate ?
Cum?
Se poate???