Azi am redobândit brusc impulsul de a scrie, nu și plăcerea. Mă număr printre cei care ar fi votat cu Hillary dacă aș fi fost american, fiindcă mi se părea o bună ocazie ca una dintre cele mai belicoase puteri ale lumii să fie condusă de un homo sapiens sapiens cu mai puțin testosteron, deși unii s-ar grăbi să-mi aducă aminte că uneori femeile sunt la fel de sângeroase ca bărbații, poate mai abitir, cum știm din vremea reginei Elisabeth I, a Cleopatrei, ba chiar a neprihănitei Jeanne D’Arc.
Mă gândeam că după ce un american cu origini africane inteligent, stilat si vizionar a putut răpune tarele trecutului segregaționist, America ar putea continua în a fi „ultima cea mai bună speranță a umanității”.
M-am înșelat, dar nu e prima oară, așa că din asta nu fac o dramă. Cred că în fond nimeni n-ar trebui să mergă dincolo de a da ochii peste cap și de a ofta cu obidă dacă rezultatul nu place și inspiră teamă.
Amicii mei contrarieni mă consolează explicând că nimic din politica agresivă a lui Trump nu e altceva decât retorică goală menită să seducă masele republicane. Acești Gică-Contra din viața mea, pentru care sunt recunoscător, cred sincer că Trump nu va construi un zid la granița cu Mexic, că nu va deporta milioane de imigranți, că nu va căuta să o bage în închisoare pe Hillary și că, mai ales, va dezamorsa situația cu Rusia și că, prin urmare, nu vor mai exista riscuri majore de confruntare globală. Ei sunt siguri că dacă Hoașca ar fi fost aleasă, situația globală s-ar fi deteriorat.
Sper că ei știu mai bine. Deși cred că nici ei nu au, în mod real, cea mai mică idee de ce va urma. Mi se pare că incertitudinea este în mod fundamental în lume singurul lucru cert. Încercările noastre de a prezice sau/și a divina viitorul sunt găunoase pentru că poate încă nu înțelegem încă știința care ar putea să ne arate viitorul realității sociale, așa cum astrofizica, de exemplu, ne permite să anticipăm cu siguranță zdrobitoare datele eclipselor sau traiectoria exactă a sondei New Horizons până la marginea cartierului nostru cosmic.
Deși nu sunt specialist, am senzația că statistica tinde să-ți spună de multe ori ce vrei să auzi și că vom trage mereu ponoasele defectului din fabricație a întregii umanități și anume eroarea sistemică de confirmare a propriilor credințe, oricare ar fie ele. Vrei să crezi că un misogin rasist nu poate fi alegerea celor mai mulți dintre conaționali? Vei găsi mereu, chiar și cu cea mai bună credință, căi subtile de a schimba realitatea, încât să-ți spună ce vrei să auzi. Oamenii cei mai inteligenți au uneori capacitatea de a se minți singuri la fel de mare ca a celor care nu s-au trezit din noaptea ignoranței și a fricii.
Evident, scuza șoptită a negustorilor de iluzii despre viitor că sondajele sunt orientative și dacă ajung în marja de eroare, ele pot da greș, este foarte greu de înghițit. Poate că rațional ar fi să nu fie anunțate dacă tot nu au valoare informativă; dar când democrația a funcționat în limitele raționalității? Din păcate, cu toți vrem să știm ceva, orice, aproape că nu contează ce. Nu putem funcționa cu incertitudine, ceea ce cred ne face inadaptați la chiar natura aparentă a lumii în care trăim.
Pe zi ce trece, încerc că învăț singura lecție care merită pare-se învățată, que sera, sera, whatever will be, will be. Platitudinea asta spusă așa pe un ton de Dem Rădulescu în B.D. la munte și la mare cred că e singurul lucru stoic de care mă simt în stare azi.
Sunt dezamăgit? Firește. Vreau să mă cert cu resentimentarii, credulii și orbii care vor să-și apere moșia și țara de dușmani închipuiți? Nu. Cred în continuare că democrația este acel sistem politic care comportă cel mai puțin rău. Asta nu înseamnă că din când în când nu dă rateuri odioase. Hitler a fost ales de popor, sârbii și-au dus țara de râpă votând vesel un regim fratricid crezându-se virtuoși patrioți, românii au votat de trei ori în condiții de libertate desăvârșită un comunist perfid precar reșapat. De ce americanii ar fi scutiți de consecințele orbirii?
Citez un refren în traducere aproximativă din H.L. Mencken, un ziarist american de demult: „Democrația este teoria conform căreia oamenii de rând știu ceea ce vor și prin urmare merită ceea ce primesc cu vârful îndesat.” Datorez citatul ăsta minunat pentru azi acelorași contrarieni care au meritul de a mă expune și altor idei decât alea care mai mult sau mai puțin accidental îmi cutreieră mintea.
Va fi Trump un nou Hitler sau un Reagan? Greu de spus, poate una, poate alta, în orice caz tot ce putem face este să ne trezim dimineața constatând vorba acum fostului președinte Obama: „Orice ar fi, mâine soarele tot va răsări!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
si tot manarite, dar astfel incat sa dirijeze intr-un anume fel votantii : aici au pierdut clinton-obama; sau au fost prosti (echipa lor) sau au fost ceilalti mai buni (oricum au fost mai buni pt ca au castigat)
Sa fie.bine ca sa nu fie rau..
Cum sa.votezi cu o hoata si mincinoasa patologica, ce pune mai sus de interesele middle class pe ale putorilor asistate?
Probabil (nu te-am studiat) n-ai muncit niciodata pe bani -ca sa vezi cum se scurg pe taxe comunistoide...sa-l vezi pe (si aici incerc sa ma pun in pielea americanuluo de rand) mexicanul care sta si freaca menta dupa ce a ajuns te-miri-cum in US si primeste wellfare de la stat din banii pe care ti-i impoziteaza tie. Si totul cu obladuirea regimurilor Clinton-Obama
Alegerea in sine imi aminteste de zilele cand George W Bush a castigat si de faptul ca, in vremuri de relativa prosperitate, americanii vor sa aiba in fruntea lor un "clovn" care sa ii distreze. Mi-e teama pentru ei ca nu cumva dupa mandatul lui Trump, sa piarda atata teren in plan international, incat sa nu mai fie cei care dicteaza pe plan mondial.
Reactiile din partea actorilor principali din UE pare sa arate ca noul presedinte nu va fi prea agreat peste Atlantic.
Ba i-au vazut, dar au mintit.