Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Insula America

De la războiul americano-hispanic pentru controlul Cubei, din 1898, un puternic curent insularist, neintervenționist, dorind Statele Unite nepăsătoare față de marile probleme ale restului lumii, a fost mereu prezent în opinia americanilor.

În Primul Război Mondial, în Al Doilea, în diversele crize postbelice, oameni politici și grupuri la vârf, mergând până la președinte, a trebuit să forțeze implicarea SUA prin manipularea uneori brutală a populației.

Victoria lui Trump înseamnă, după mai bine de un veac, transformarea Americii într-o insulă foarte mare; Brexit-ul încearcă același lucru cu Marea Britanie. Mai mult: în interior, societatea americană va fi insularizată, segregată de „politicile” lui Donald Trump.

Unii spun că Trump, odată instalat la Casa Albă, va renunța la aplicarea așa-zisului său program, agresiv și grotesc, trâmbițat în campanie, și se va plia pe „sfaturile” organelor establishmentului politic, pe care l-a declarat dușman. Nu cred. De ce?

Pentru că prima întrebare obligatoriu a fi pusă acum sună așa: care va fi obiectivul principal al mandatului Trump? Răspuns: al doilea mandat Trump. Nu chestia aceea cu America din nou mare. Egocentricul, arogantul, flămândul de putere Donald Trump va subordona tot ce face înșfăcării unui al doilea mandat.

Pentru asta, el trebuie să-și păstreze cel puțin electoratul dobândit în clipa de față, pe care nu are voie să-l dezamăgească. Bâlciul politic cu care a câștigat, musai să continue – pericolul cel mai mare pentru personajul antiSistem Trump e să treacă drept „cumințit”, „reeducat” de Sistem.

Pe cale de consecință, va trebui să forțeze, atât în politica internă cât și în cea externă cu gândul la cea internă, ca să le creeze votanților săi măcar iluzia că le dă ce le-a promis.

După ce m-a uluit de două ori, ieșindu-și din fire și votând în Barack Obama un om de înaltă calitate intelectuală și morală, poporul american simte nevoia să se arunce cu Trump în brațele josniciei tejghetare. Ceea ce poate fi o sursă de inspirație și în alegerile din mari țări europene, de pildă Franța.

Pentru partidul Republican, Trump învingător nu aduce nimic bun, căci reforma de care Grand Old Party avea nevoie ca de aer va fi amânată sine die.

Pentru Democrați, benefică ar fi înlăturarea de la putere a dinastiei Clinton și creditarea grupării lui Bernie Sanders.

Dacă Americii îi va fi mai bine cu Trump nu știu, dar mi-e greu să nu cred că Europei, mai ales Europei de Est și României, o să-i fie mai rău.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Dosarele Epstein / sursa foto: Profimedia

Carevasăzică qanonii au avut dreptate. Doar că nu era o pizzerie, ci o insulă. Și nu erau (doar) democrații, ci toată lumea, de la extrema stângă (Chomsky) la extrema dreaptă (Bannon, Thiel), de la președinți și consilieri prezidențiali la actori și regizori, de la multimiliardari la cercetători și profesori, de la membri ai familiilor regale la burghezi banali.

Citește mai mult

Invatamant superior / sursa foto: Profimedia

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Citește mai mult