Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Mătușă-mea a fost toată viața o mucalită iar când a murit a primit ce și-a dorit: o trompetă

Înger trompetist

Foto: Getty Images

Ora 6 dimineața, sună telefonul; în liniștea surdă a casei, mesajul se sparge înfricoșător: 

- Bună dimineața, a murit mătușa!

Rămân năuc.

Cele două zile de jelanie trec ostenitor - mai sunt câteva ore până la despărțire și, țintuit de oboseală, de supărare și de frig, ascult litania bocitoarelor. Profesioniste, mulțimea e cu lacrimi în ochi la fiecare vaiet.

- Și-ar fi dorit să o ducă la groapă o fanfară, zice în treacăt unul mai melancolic. Dar unde să găsești o fanfară în Vișinelu de Mureș, la 10 km de un drum de asfalt și 5 km de un semnal bun la telefon?

Totuși, atunci când viața îți râde cu dinți, găsești. În jumătate de oră, un trompetist răgușit și cam nesigur, împreună cu un ortac fudul de ureche se prezintă spășiți:

- Voiați o fanfară mortuară?

În biserica strâmtă de lemn, adunarea înfrigurată ascultă cuvântarea popii care nu mai contenește cu amenințările și dojenile unui Dumnezeu bun și îndurător, dar a cărui Judecată este înfricoșătoare. Chiar așa, dacă Dumnezeu este bun și îndurător, pentru ce judecata sa este înfricoșătoare?

În fața bisericii, în cimitirul din deal, cu totul vreo 20 de oameni. Covidul ne ferește de o participare cu sute de participați, veri, verișoare, unchi și șogori, toți bucuroși de revedere. Chiar și atunci când revederea este la o înmormântare. Și chiar dacă știm că următoarea întâlnire va fi o altă înmormântare.

Mătușa iese din biserica, sicriul e dus de brațe de 4 nepoți, iar cei prezenți se retrag un pas - prezența morții, cuvioșenia, amintirea răposatei sau cine știe ce alt resort îi împinge pe toți în spate. Sicriul se plimbă ușor prin fața lor și printre crucile mari de piatră, iar popa se pregătește de asaltul final, când… cele două trompete scot un sunet stângaci și solemn – il silenzio.

Înmormântarea i-a fost precum întreaga viață - în discreție, în sfiiciune și pocăință. Dar îngropăciunea a fost altceva - pentru că nici frigul, nici oboseala, nici amenințările popii nu reușesc să facă ce fac cele două trompete – să ne facă să tăcem înfrigurați și oarecum solemni.

Mătușă-mea a fost toată viața o mucalită, iar la final a primit ce și-a dorit: o trompetă. Până la urma viața întregă e o trompetă, falsă, isetrică și, uneori, muzicală. Noapte bună mătușă, somn ușor…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult

Mândra Chic

Povestea Mândra Chic începe cu un moment aparent banal, dar care a schimbat totul. Alina Zară își amintește scena de acum mai bine de 15 ani: mătușa Cornelia răsfoia un număr al revistei Vogue, unde a văzut „o rochie de dantelă de Miuccia Prada” ...

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro