Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Meditațiile și afterschool-urile au ajuns nu doar să completeze, ci uneori să suplinească masiv acte educaționale incomplete

Foto: Inquam Photos

Am ieșit recent dintr-un lung tango birocratic cu niște instituții ale statului. Am constatat, cum de altfel știam, că e mai bine să ai mai mult hârtii decât dreptate, că mereu hârtiile se pot rătăci și până când problema ajunge să fie tratată pe fond, mai întâi se numerotează pagini, se cer copii și apoi alte copii legalizate, se solicită expertize și expertize la expertize și așa mai departe.

Și, după ce toate aceste conformări închid cumva dansul mai sus invocat, lung și obositor, te mai întreabă câte un funcționar binevoitor care a numărat zelos de 5 ori hârtiile “haideți, doamnă, ce atâta nerăbdare, nu vedeți câte hârtii avem de procesat aici?”

Sigur, nimeni nu merge la vreo Primărie cu speranța că va primi hârtiile ușor și în termenul legal. La fel cum nimeni nu merge în general la vreo instituție a statului sperând așa ceva. 

scoala - elevi - Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

De ce ar fi școala altfel, m-am întrebat (retoric) zilele trecute, când, într-o discuție cu o prietenă despre progeniturile proprii, îmi spunea că predarea unui capitol nou a ajuns să ocupe 10 minute și apoi totul e o veșnică temă de casă și/sau lucrare de control. Și, deși informația nu m-a surprins, nu avea cum să mă surprindă, am tresărit puțin la ideea că școala a devenit un loc în care mai mult constatăm deficiențe decât în care le tratăm.

Avem programe extrem de aglomerate și manuale încă și mai greoaie, așa că nu putem parcurge toată materia la clasă. Avem cerința de a avea x+1 note la toate materiile, de a face activități variate, de a da lucrări și teme și omitem din toate aceste cerințe scopul primar al educației: copilului trebuie să îi placă să învețe, să înțeleagă ce i se transmite, să petreacă suficient timp pe noțiuni noi cât să le poată internaliza și apoi opera cu ele.

Ne bazăm, cum altfel, că predarea va fi completată de explicațiile de acasă, de la after-school sau de la orele de meditații, astfel că toate aceste instituții paralele celor oficiale (și îndelung criticate, uneori pe bună dreptate) au ajuns nu să completeze, ci uneori să suplinească masiv acte educaționale incomplete. Educația din școală a devenit dependentă de niște instituții pe care nu toți beneficiarii săi și le permit sau le au la îndemână. Mirarea cu care constatăm decalajele între copiii proveniți din medii mai înstărite față de ceilalți poate fi acoperită și de această explicație; nu doar ce primesc la școală e uneori diferit, ci și ce (nu) primesc după școală contează.

În tot efortul național de a moderniza școala (am devenit alergică la cuvântul reformă, din păcate suntem victimele unor sute de reforme în toate domeniile și toate aceste super-reforme ne-au adus aici), poate ar trebui să ne focusăm pe reintroducerea educației în școli și pe mutarea “notarilor școlari” (cei care constată efectuarea temelor, conformitatea proiectelor, numărul de fișe de lectură, numărul corect de lucrări de control și tot felul de alte numere și căsuțe bifate in tabele) în afara sălii de clasă.

Vom mai dezbate încă multă vreme necesitatea renunțării la note și standardizarea evaluării, vom mai discuta mult dacă împărțirea în semestre, trimestre sau cicluri e mai bună, cu veșnicul corolar Câte experimente mai faceți, domnule, pe copiii noștri?, însă până când nu vom înțelege că educația, transmiterea de informație, de atitudine față de învățare, de drag de a afla și de a citi, toate acestea sunt rolul școlii și nu activitățile notariale ce constată conformitatea dosarelor cu norma, până atunci educația se va petrece oriunde în altă parte, nu în școală. Iar profesorii vor rămâne cu un rol de agenți constatatori, nu de agenți ai schimbării de minți de copii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Problema pleacă de la: "Avem programe extrem de aglomerate și manuale încă și mai greoaie". Vă reamintesc că nu e bătaie de loc pe școlile cu nevoi speciale. Dacă așa considerați de ce nu încercați acele școli cu propriii copii?

    Mai bine omorâm elita, ca să fim în cărți, nu?
    • Like 0
    • @ Valentin C
      Ce elita "omoram"?
      Exista cu adevarat asa ceva, in invatamant in mod special, pentru ca despre asta este vorba?
      Cum va fi primit mai departe un copil ce a abdsolvit o scoala cu nevoi speciale
      Ce defineste, de fapt, acest termen?
      Tu ti-ai da copilul la o asemenea scoala?
      Da, programa este foarte greoie, mai ales la invatamantul primar. Matematica pe care o fac in prezent copii de clasa a IV-a, am facut-o, generatia mea si multe inaintea ei si dupa ea, abia in clasa a VIII_a sau in primul an de lieceu. Si acele generatii au dat oameni mult mai de valoare decat cei ce apar acum, care sunt impimsi catre fabrici de diplome pe bani, mai apoi.
      Pe langa materia greoaie sunt profesorii, multi dintre ei care nu trec examenele de definitivat.
      Si apoi, marele dusman al copiilor, privit de ei ca o "mana cereasca", ca drepturi si libertati este indisciplina care domina tot sistemul de educatie, mai ales cel preuniversitar. Nu mai exista respect fata de profesori, unii dintre ei nici nu-l merita fie vorba intre noi, fata de acumularea de cunostinte, ( nu ma refer la pile ), fata de cultura adevarata.
      Exemple de ratati ai actualei educatii sunt, in primul rand, clasa politica si guvernantii, care colcae de "diplomati" fara scola si fara elementara educatie, asa zisii 7 ani de acasa.
      Ce calitate intelectuala au avut ministrii educatiei, invatamantului postrevolutionar? Zero. Ce au facut bun? Nimic. Fiecare neica nimeni, numit numai si numai pe criterii politice, a venit cu ideii care au facut doar rau, au distrus, de la un mandat la altul intreg sistemul educational, sistem la care au lucrat in secolele trecute adevarati intelectuali. Nu-i asa ca nu-i mai stie numeni?
      La fel ca si pe clasicii literaturii universale si nationale.
      Au aparut scolile particulare. Si ce au adus ele mai bun? Sunt "fabrici de bani" pentru "intreprinzatorii" care au obtinut aprobarea infiintarii lor. Cum? Asta este o alta intrebare. Scoli in care afterschoolurile sunt doar o metoda de a supraveghea copilul, un fel de bone, si o modalitate de a face alti bani prin activitati diverse: ( dans, judo, karate, o linba straina ), pe bani suplimentari.
      Sinecuri pentru diverse cunostinte apropiate ale patronilor scolii.
      Sa nu ma contraziceti. Am nepoata la o astfel de scoala si, parintii au descoperit ca, in ciuda abundentei de f.b -uri nivelu lde cunostinte real este mediocru cu indulgenta spre bun, dar nu cum s-ar fi asteptat.
      Deci mai usor cu indemnurile catre parinti.
      Scara valorilor este total rasturnata iar "elita" societatii este, in mare majoritate, formata de escroci parveniti.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult