Foto: Inquam Photos
Am ieșit recent dintr-un lung tango birocratic cu niște instituții ale statului. Am constatat, cum de altfel știam, că e mai bine să ai mai mult hârtii decât dreptate, că mereu hârtiile se pot rătăci și până când problema ajunge să fie tratată pe fond, mai întâi se numerotează pagini, se cer copii și apoi alte copii legalizate, se solicită expertize și expertize la expertize și așa mai departe.
Și, după ce toate aceste conformări închid cumva dansul mai sus invocat, lung și obositor, te mai întreabă câte un funcționar binevoitor care a numărat zelos de 5 ori hârtiile “haideți, doamnă, ce atâta nerăbdare, nu vedeți câte hârtii avem de procesat aici?”
Sigur, nimeni nu merge la vreo Primărie cu speranța că va primi hârtiile ușor și în termenul legal. La fel cum nimeni nu merge în general la vreo instituție a statului sperând așa ceva.
De ce ar fi școala altfel, m-am întrebat (retoric) zilele trecute, când, într-o discuție cu o prietenă despre progeniturile proprii, îmi spunea că predarea unui capitol nou a ajuns să ocupe 10 minute și apoi totul e o veșnică temă de casă și/sau lucrare de control. Și, deși informația nu m-a surprins, nu avea cum să mă surprindă, am tresărit puțin la ideea că școala a devenit un loc în care mai mult constatăm deficiențe decât în care le tratăm.
Avem programe extrem de aglomerate și manuale încă și mai greoaie, așa că nu putem parcurge toată materia la clasă. Avem cerința de a avea x+1 note la toate materiile, de a face activități variate, de a da lucrări și teme și omitem din toate aceste cerințe scopul primar al educației: copilului trebuie să îi placă să învețe, să înțeleagă ce i se transmite, să petreacă suficient timp pe noțiuni noi cât să le poată internaliza și apoi opera cu ele.
Ne bazăm, cum altfel, că predarea va fi completată de explicațiile de acasă, de la after-school sau de la orele de meditații, astfel că toate aceste instituții paralele celor oficiale (și îndelung criticate, uneori pe bună dreptate) au ajuns nu să completeze, ci uneori să suplinească masiv acte educaționale incomplete. Educația din școală a devenit dependentă de niște instituții pe care nu toți beneficiarii săi și le permit sau le au la îndemână. Mirarea cu care constatăm decalajele între copiii proveniți din medii mai înstărite față de ceilalți poate fi acoperită și de această explicație; nu doar ce primesc la școală e uneori diferit, ci și ce (nu) primesc după școală contează.
În tot efortul național de a moderniza școala (am devenit alergică la cuvântul reformă, din păcate suntem victimele unor sute de reforme în toate domeniile și toate aceste super-reforme ne-au adus aici), poate ar trebui să ne focusăm pe reintroducerea educației în școli și pe mutarea “notarilor școlari” (cei care constată efectuarea temelor, conformitatea proiectelor, numărul de fișe de lectură, numărul corect de lucrări de control și tot felul de alte numere și căsuțe bifate in tabele) în afara sălii de clasă.
Vom mai dezbate încă multă vreme necesitatea renunțării la note și standardizarea evaluării, vom mai discuta mult dacă împărțirea în semestre, trimestre sau cicluri e mai bună, cu veșnicul corolar Câte experimente mai faceți, domnule, pe copiii noștri?, însă până când nu vom înțelege că educația, transmiterea de informație, de atitudine față de învățare, de drag de a afla și de a citi, toate acestea sunt rolul școlii și nu activitățile notariale ce constată conformitatea dosarelor cu norma, până atunci educația se va petrece oriunde în altă parte, nu în școală. Iar profesorii vor rămâne cu un rol de agenți constatatori, nu de agenți ai schimbării de minți de copii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mai bine omorâm elita, ca să fim în cărți, nu?
Exista cu adevarat asa ceva, in invatamant in mod special, pentru ca despre asta este vorba?
Cum va fi primit mai departe un copil ce a abdsolvit o scoala cu nevoi speciale
Ce defineste, de fapt, acest termen?
Tu ti-ai da copilul la o asemenea scoala?
Da, programa este foarte greoie, mai ales la invatamantul primar. Matematica pe care o fac in prezent copii de clasa a IV-a, am facut-o, generatia mea si multe inaintea ei si dupa ea, abia in clasa a VIII_a sau in primul an de lieceu. Si acele generatii au dat oameni mult mai de valoare decat cei ce apar acum, care sunt impimsi catre fabrici de diplome pe bani, mai apoi.
Pe langa materia greoaie sunt profesorii, multi dintre ei care nu trec examenele de definitivat.
Si apoi, marele dusman al copiilor, privit de ei ca o "mana cereasca", ca drepturi si libertati este indisciplina care domina tot sistemul de educatie, mai ales cel preuniversitar. Nu mai exista respect fata de profesori, unii dintre ei nici nu-l merita fie vorba intre noi, fata de acumularea de cunostinte, ( nu ma refer la pile ), fata de cultura adevarata.
Exemple de ratati ai actualei educatii sunt, in primul rand, clasa politica si guvernantii, care colcae de "diplomati" fara scola si fara elementara educatie, asa zisii 7 ani de acasa.
Ce calitate intelectuala au avut ministrii educatiei, invatamantului postrevolutionar? Zero. Ce au facut bun? Nimic. Fiecare neica nimeni, numit numai si numai pe criterii politice, a venit cu ideii care au facut doar rau, au distrus, de la un mandat la altul intreg sistemul educational, sistem la care au lucrat in secolele trecute adevarati intelectuali. Nu-i asa ca nu-i mai stie numeni?
La fel ca si pe clasicii literaturii universale si nationale.
Au aparut scolile particulare. Si ce au adus ele mai bun? Sunt "fabrici de bani" pentru "intreprinzatorii" care au obtinut aprobarea infiintarii lor. Cum? Asta este o alta intrebare. Scoli in care afterschoolurile sunt doar o metoda de a supraveghea copilul, un fel de bone, si o modalitate de a face alti bani prin activitati diverse: ( dans, judo, karate, o linba straina ), pe bani suplimentari.
Sinecuri pentru diverse cunostinte apropiate ale patronilor scolii.
Sa nu ma contraziceti. Am nepoata la o astfel de scoala si, parintii au descoperit ca, in ciuda abundentei de f.b -uri nivelu lde cunostinte real este mediocru cu indulgenta spre bun, dar nu cum s-ar fi asteptat.
Deci mai usor cu indemnurile catre parinti.
Scara valorilor este total rasturnata iar "elita" societatii este, in mare majoritate, formata de escroci parveniti.