Mediului politic și de afaceri: consumatorii nu anticipează recesiunea, ci o amplifică

 Foto Guliver/Getty Images

Unul dintre argumentele „forte” pe care contestatarii pericolulului încetinirii economice și alunecării în recesiune îl folosesc este apetitul consumerist al românilor, care nu dă niciun semn de scădere semnificativă. Și nici nu ar avea de ce, în condițiile în care sentimentul consumatorilor continuă să se afle la cote înalte, o situație reliefată și de graficul de mai jos. 

(apasă pe grafic, pentru a-l mări)

Dar, o privire mai atentă la acest grafic ne dă o veste proastă. De fapt, sentimentul consumatorilor rămâne pozitiv până în ultimul moment de dinaintea crizei și chiar un pic după aceea. Este ceea ce sugerează evoluția graficului de mai sus în preajma crizei financiare care a început în 2007. Nota bene, în 2007, când criza creditelor ipotecare din SUA devenea de notorietate, sistemul financiar american se clătina și instituții financiare precum Bear Stern’s, Fannie Mae și Freddie Mac, Merril Lynch au trebuit să fie salvate pe parcursul lui 2008 cu bani publici sau privați. Ceea ce nu s-a întâmplat cu Lehman Brothers care a fost lăsată să se prăbușească în septembrie 2008, moment în care încrederea consumatorilor români atingea maximul.

Sigur, nu poate fi ignorată contribuția liderilor de opinie, care, în toată această perioadă, au susținut în mod constant ideea că România se află la adăpost de orice pericol și că „romanii nu trebuie să se teamă“. Și dacă la nivelul de sofisticare și informare al acestora impactul crizei asupra României a fost atât de subestimat, de ce ar trebui să ne mirăm că populația a rămas încrezătoare chiar și atunci când instituții financiare majore din SUA și Europa începeau să se clatine serios. Creșterile salariale continuau să le simtă în buzunar...

Este exact tabloul pe care îl vedem și astăzi. Semnificativele creșteri salariale și de pensii de care au beneficiat românii în ultimii ani, o bună parte dintre ele pe datorie publică, continuă să se reflecte în puterea de cumpărare și în încrederea consumatorilor. Încredere care va începe să scadă doar odată cu primele concedieri și reduceri salariale, adică într-un moment care s-ar putea dovedi deja tardiv pentru luarea unor decizii de ajustare de către companii.

Asta pune afacerile din România, și nu doar, în fața unei provocări similare investitorilor de pe piețele de capital. Când știi că ești într-o piață care are o creștere devenită nesustenabilă ce faci: mergi cu „turma” și continui să investești sau ai o abordare contrară majorității? O decizie care nu este ușor de luat, pentru că nimeni nu are globul de cristal cu data începerii recesiunii. În acest condiții, alegerea între a beneficia de cele câteva procente de creștere pe care ți le mai oferă prelungirea creșterii economice și riscul de a lua o decizie de management întârziată cu pierderile asociate.

Orice șoc economic, de pildă extern, va antrena inevitabil o alterare a situației financiare a populației: șomajul va crește atât în sectorul public cât și în cel privat, salariile vor îngheța sau chiar scădea, beneficiile pentru salariați vor fi anulate și așa mai departe. Iar o astfel de situație va avea în mod cert un impact psihologic și asupra celor care ar putea să nu fie afectați financiar, dar care își văd o parte dintre rude, prieteni sau vecini pierzându-și slujba sau începând să aibă dificultăți la plata facturilor sau creditelor.

Statisticile sugerează că o parte dintre investitorii financiari și companii încep să devină precauți în anticiparea unei inversări de tendință. Și unii și alții încep să stea din ce în ce mai mult pe cash și pun punct investițiilor. Astfel, un raport recent al economistului Iancu Guda arată că cele mai mari 1000 de companii din România, care au 50% din veniturile tuturor firmelor, au marje de profitabilitate la minimul ultimului deceniu, își folosesc cash flow-urile la rambursarea creditelor și stau pe 80% din cash-ul tuturor firmelor. O abordare prudentă de sfârșit de ciclu, în pofida sentimentului încă exuberant al consumatorilor.

Și ca lucrurile să fie și mai dificile pentru companii, este foarte probabil ca, în contextul unor șocuri, sentimentul consumatorilor să acționeze ca un pendul. Adică, pe cât de optimist este înainte de șoc, ulterior el să amplifice șocul printr-o poziționare în extrema cealaltă.

Orice șoc economic, de pildă extern, va antrena inevitabil o alterare a situației financiare a populației: șomajul va crește atât în sectorul public cât și în cel privat, salariile vor îngheța sau chiar scădea, beneficiile pentru salariați vor fi anulate și așa mai departe. Iar o astfel de situație va avea în mod cert un impact psihologic și asupra celor care ar putea să nu fie afectați financiar, dar care își văd o parte dintre rude, prieteni sau vecini pierzându-și slujba sau începând să aibă dificultăți la plata facturilor sau creditelor.

Este un context care modifică sentimentul și comportamentul pe termen lung și care nu face decât să amplifice regresul economic și să facă mai dificilă ieșirea din el prin temperarea consumului. Întorcăndu-ne la graficul de mai sus, se observă cum a fost nevoie de o perioadă de 7 ani pentru a restabili încrederea consumatorilor pierdută în doar 2 ani.

Mai este un element interesant sugerat de grafic. Și anume faptul că există evoluții non-economice care pot influența sentimentul consumatorilor chiar și într-un mediu economic benign. Priviți declinul sentimentului început cu septembrie 2018 și care a continuat până la începutul anului 2019. A fost un context extrem de agitat atât politic cât și social, care a culminat spre sfârșitul lui 2018 cu o serie de decizii economice cel puțin discutabile promovate prin ordonanța de urgență. Aparent, acestea au lăsat urme adânci în încrederea consumatorului român.

Înseamnă acest lucru că, prin opoziție, comentarii publice de un pozitivism nejustificat economic sunt de dorit pentru a păstra încrederea consumatorilor? Din punct de vedere economic ar putea ajuta pe termen scurt, dar din punct de vedere etic ar fi total nejustificate. Deoarece, cu cât populația va fi mai nepregătită, mai neavizată pentru o recesiune, cu atât va avea mai mult de suferit.

Deci, domnilor lideri, economia României încetinește, iar industria se află în recesiune de câteva luni. Vă recomand franchețe și realism.

Articol publicat si pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp