Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Meloni, Salvini și Berlusconi, „frații suveraniști”, câștigă alegerile în Italia. Viktor Orban, primul care și-a trimis felicitările

Giorgia Meloni

Foto: Oliver Weiken / DPA / Profimedia

Liderul de extremă-dreapta Giorgia Meloni a câștigat alegerile din Italia, potrivit primelor exit-polluri după închiderea urnelor. Dacă vor fi confirmate aceste cifre publicate de televiziunea publică italiană, Meloni va avea ca scop formarea celui mai de dreapta guvern al Italiei de după al Doilea Război Mondial.

- Giorgia Meloni pare cea mai periculoasă figură politică italiană nu pentru că evocă în mod explicit fascismul, ci din cauza ambiguității ei ca personaj politic.

- Ce-i drept, dreapta conservatoare din Europa pare să se bucure de o renaștere după câțiva ani de liniște, mai ales pe fondul absenteismului. 

- Coaliţia pe care Fratelli d'Italia, partidul lui Meloni, o formează împreună cu celălalt partid eurosceptic de extremă dreaptă, Liga lui Matteo Salvini, şi cu Forza Italia, partidul conservator al lui Silvio Berlusconi, a câştigat aproximativ 43% din voturi, ceea ce îi garantează majoritatea absolută a mandatelor în ambele camere ale Parlamentului italian.

- Premierul ungar, Viktor Orban, şi omologul său polonez, Mateusz Morawiecki, i-au transmis „felicitări" Giorgiei Meloni încă de duminică seară.

- În plan european, formațiunea politică Fratelli d'Italia intenționează să reformeze UE din interior, pentru a reda mai multă suveranitate statelor. Din acest motiv există îngrijorări că blocul politic condus de Meloni s-ar putea regrupa într-o triplă alianță, alături de Ungaria și Polonia.

- Însă nu putem să omitem faptul că și Bruxelles-ul are o importantă armă de descurajare în viitoarele discuții cu guvernul de la Roma condus de Meloni: cele 200 de miliarde de euro alocate Italiei din planul de redresare post-Covid, Next Generation EU. Italia a primit deja un sfert din această sumă și așteaptă o plată de 20 de miliarde de euro până la sfârșitul acestui an.

- Prin urmare, pentru Italia cu greu se întrevede altă cale de urmat decât cea a reformelor inițiate de fostul premier tehnocrat Mario Draghi, deși Giorgia Meloni a promis în campania electorală că va renegocia planul de redresare cu Comisia Europeană. Totuși, datoria publică și dependența de banii europeni face ca viitorul premier al Italiei să se găsească în postura de a nu prea avea loc de întors, chiar dacă retorica ei politică nu se va mai potriviți cu realitățile ce țin de actul de guvernare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cand cei pe care ii votezi de zeci de ani nu fac decat sa isi sponsorizeze proprile lor firme, prietenii ca si om nu ai decat sa votezi cu alti. Chiar daca sunt distructivi, chiar daca nu au solutii. Uneori ca sa construiesti ceva trebuie mai intai sa demolezi. Actualii politicieni pare ca au uitat complet de ce sunt pusi acolo si de catre cine. Politiciile ce le fac nu mai sunt pentru oameni.
    • Like 3
  • Nume check icon
    Ne tot miram, ne dam ochii peste cap vazand ce se intampla si bineinteles dam vina pe "prostii, analfabetii functionali, inculti care nu citesc nici o carte, etc. etc." care voteaza aceste partide.
    Vina nu este a lor, ci vina este a intregii "elite" politice care prin politicile lor dezastruoase au umplut buzunarele sponsorilor economici in detrimentul cetatenilor europeni. Tranzitia catre noile concepte : globalizare, politica climatica si sustenabilitate sunt facut prost si pe cheltuiala europeanului de rand si se vor dovedi pierzatoare pe termen scurt. Prin urmare atat timp cat europenii se simt inselati si tradati de o "elita" care a spus sa avem incredere in ea ca stie ce are de facut este normal sa se uite la o alta "elita". Va fi mai bine? Eu nu cred, dar aici am ajuns. Prin urmare inainte sa se dea vina pe altii, ar fi bine ca "elitele" sa se uite mai bine in oglinda ca vinovatul este acolo in fata lui.
    • Like 1
    • @ Nume
      Like. Politica climatică (aberantă așa cum e aplicată) o fi ea bună în teorie, dar atâta timp cât nu e aplicată în TOATE țările sau regiunile mari și puternic poluatoare (Rusia, China, India, țările africane), totul e doar o glumă proastă. Dar o glumă suspectă, care ne face să ne întrebăm: de ce să suferim într-un mod aberant și prost administrat dacă tot nu se va obține niciun beneficiu climatic? Fiindcă și să nu poluăm noi deloc, tot poluează alții arhisuficient ca să fie rău pentru planetă. Răspunsul la această întrebare firească ne poate face să ne gândim că de fapt politica climatică nu este ceva fair-play, ci este doar un PRETEXT pentru a ne pune pe noi, populația de bună credință, cu botul pe labe și a ne suprima drepturile democratice. Pe scurt cred că democrațiile occidentale s-au cam săturat de ”conducerea poporului” și tind și ele spre autocrație. Primul experiment a fost în pandemie cu restrângerea de drepturi prin certificatul verde ”spre binele nostru”. Iar de acum înainte pun pariu că vom fi într-o permanentă stare de urgență de diferite tipuri: medicală sau climatică, sau datorită războiului / războiaielor sau alimentară sau energetică etc dar toate putând fi evitate dacă se dorește cu adevărat. De ce mereu să fim într-o urgență? Fiindcă doar într-o stare de urgență sau specială se pot șterge drepturi democratice ”spre binele oamenilor” iar oamenii să se și bucure de asta și să aplaude ca focile. Nu e nicio teorie a conspirației. Asta se întâmplă deja, se vede cu ochiul liber de la o poștă.
      În aceste condiții, tradiționaliștii din țările occidentale (că unii sunt, dar nu toți sunt extremă dreaptă așa cum sunt acuzați de opozanții lor politici) reprezintă, culmea, ultimul bastion al civilizației prezente și chiar al democrației pe care o cunoaștem și pe care ne-am dorit-o și noi de la Revoluție încoace. Da, să nu uităm că în decembrie 1989 tinerii de-atunci cu adevărat frumoși și liberi (nu ca năucii de acum) n-au murit pentru conducere autocratică, dușuri cu apă rece, frig, foame și sărăcie (că de astea aveau parte și atunci), sau pentru distrugerea economiei naționale și transformarea țării într-o colonie a celor puternici, ci dimpotrivă, pentru democrație (așa cum exista atunci în occident), civilizație și prosperiatea adusă de acestea, cu România pe picior de egalitate în drepturi cu țările occidentale. Acum la 33 de ani de atunci, după ce părea că începusem să ne apropiem de dezideratele de democrație și relativă prosperitate ale Revoluției anticomuniste, suntem împinși forțat înainte de 1989. Iar politica europeană și în general occidentală de acum (globalistă, ecologistă, autoritaristă) mi se pare mai EXTREMISTĂ decât politica multor partide tradiționaliste. Așa că hai să vedem cine sunt adevărații extremiști.
      Într-o societate cu adevărat democratică n-ar avea ce căuta nici extremiștii de dreapta (tradiționaliștii absolutiști), nici cei de stânga (globaliști, super-ecologiști, neomarxiști). Dar în momentul de față regimurile politice normale la cap au ajuns un deziderat foarte îndepărtat. Un lucru e cert: trăim vremuri ”interesante”, dar pe care sperăm să le depășim cât mai repede și să intrăm în normalitate.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      foaie verde de batista/uite-o teza putinista
      • Like 0


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult