Meloni, Salvini și Berlusconi, „frații suveraniști”, câștigă alegerile în Italia. Viktor Orban, primul care și-a trimis felicitările

Like. Politica climatică (aberantă așa cum e aplicată) o fi ea bună în teorie, dar atâta timp cât nu e aplicată în TOATE țările sau regiunile mari și puternic poluatoare (Rusia, China, India, țările africane), totul e doar o glumă proastă. Dar o glumă suspectă, care ne face să ne întrebăm: de ce să suferim într-un mod aberant și prost administrat dacă tot nu se va obține niciun beneficiu climatic? Fiindcă și să nu poluăm noi deloc, tot poluează alții arhisuficient ca să fie rău pentru planetă. Răspunsul la această întrebare firească ne poate face să ne gândim că de fapt politica climatică nu este ceva fair-play, ci este doar un PRETEXT pentru a ne pune pe noi, populația de bună credință, cu botul pe labe și a ne suprima drepturile democratice. Pe scurt cred că democrațiile occidentale s-au cam săturat de ”conducerea poporului” și tind și ele spre autocrație. Primul experiment a fost în pandemie cu restrângerea de drepturi prin certificatul verde ”spre binele nostru”. Iar de acum înainte pun pariu că vom fi într-o permanentă stare de urgență de diferite tipuri: medicală sau climatică, sau datorită războiului / războiaielor sau alimentară sau energetică etc dar toate putând fi evitate dacă se dorește cu adevărat. De ce mereu să fim într-o urgență? Fiindcă doar într-o stare de urgență sau specială se pot șterge drepturi democratice ”spre binele oamenilor” iar oamenii să se și bucure de asta și să aplaude ca focile. Nu e nicio teorie a conspirației. Asta se întâmplă deja, se vede cu ochiul liber de la o poștă.
În aceste condiții, tradiționaliștii din țările occidentale (că unii sunt, dar nu toți sunt extremă dreaptă așa cum sunt acuzați de opozanții lor politici) reprezintă, culmea, ultimul bastion al civilizației prezente și chiar al democrației pe care o cunoaștem și pe care ne-am dorit-o și noi de la Revoluție încoace. Da, să nu uităm că în decembrie 1989 tinerii de-atunci cu adevărat frumoși și liberi (nu ca năucii de acum) n-au murit pentru conducere autocratică, dușuri cu apă rece, frig, foame și sărăcie (că de astea aveau parte și atunci), sau pentru distrugerea economiei naționale și transformarea țării într-o colonie a celor puternici, ci dimpotrivă, pentru democrație (așa cum exista atunci în occident), civilizație și prosperiatea adusă de acestea, cu România pe picior de egalitate în drepturi cu țările occidentale. Acum la 33 de ani de atunci, după ce părea că începusem să ne apropiem de dezideratele de democrație și relativă prosperitate ale Revoluției anticomuniste, suntem împinși forțat înainte de 1989. Iar politica europeană și în general occidentală de acum (globalistă, ecologistă, autoritaristă) mi se pare mai EXTREMISTĂ decât politica multor partide tradiționaliste. Așa că hai să vedem cine sunt adevărații extremiști.
Într-o societate cu adevărat democratică n-ar avea ce căuta nici extremiștii de dreapta (tradiționaliștii absolutiști), nici cei de stânga (globaliști, super-ecologiști, neomarxiști). Dar în momentul de față regimurile politice normale la cap au ajuns un deziderat foarte îndepărtat. Un lucru e cert: trăim vremuri ”interesante”, dar pe care sperăm să le depășim cât mai repede și să intrăm în normalitate.

foaie verde de batista/uite-o teza putinista