De ce tace femeia din biroul tău. Primul studiu național despre menopauză arată că România are o urgență ascunsă. „Nu mai funcționează mintea”

foto Profimedia

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă.

Asta nu este epuizare profesională și nici o zi proastă. Este perimenopauza. Și, pentru milioane de femei din România, ea se întâmplă exact în miezul vieții active - la birou, în ședințe, la client, în spitale, în școli. Tăcut și invizibil.

Primul studiu național dedicat menopauzei, realizat în perioada octombrie–noiembrie 2025 de CURS – Centrul de Sociologie Urbană și Regională, la inițiativa Asociației „Sunt la menopauză”, aduce în prim-plan o realitate ignorată mult timp. Demersul este susținut de Rețeaua de Sănătate Regina Maria, partener implicat în promovarea educației și înțelegerii problemelor asociate menopauzei.

Studiul a pus, pentru prima oară în România, cifre pe o realitate pe care femeile o trăiesc de decenii fără cuvinte oficiale și fără sprijin sistematic. Eșantionul: 1.067 de femei cu vârste între 40 și 65 de ani, din toată țara. Concluziile: îngrijorătoare.

Menopauza nu vine la 50 de ani. Vine când ești activă

Una dintre cele mai importante date ale studiului CURS este aceasta: pentru aproape 70% dintre femei, primele semne și simptome apar înainte de vârsta de 47 de ani. Pentru alte 23%, debutul are loc între 47 și 50 de ani, iar pentru doar 7% după 50 de ani. Practic, pentru majoritatea, această tranziție începe într-o etapă în care muncesc, cresc copii și îndeplinesc roluri profesionale importante, a subliniat Andreea Domșa, sociolog CURS.

Aceasta înseamnă că perimenopauza și menopauza nu sunt o problemă a „femeilor în vârstă retrase din activitate". Sunt o problemă a managerelor de proiect, a doctorițelor de gardă, a profesoarelor, a antreprenoarelor. România numără aproximativ cinci milioane de femei între 40 și 65 de ani. Șapte din zece dintre ele sunt active profesional atunci când menopauza începe.

Simptomele nu se văd. Și tocmai asta e problema

Perimenopauza nu arată ca o boală vizibilă. Nu există un bandaj, o rețetă vizibilă pe birou. Simptomele sunt difuze, variabile și ușor de atribuit altcuiva: stresului, programului supraîncărcat, vârstei în general. Studiul CURS detaliază, însă, ce simt în realitate femeile, în fiecare lună.

Scăderea dorinței sexuale este raportată de peste jumătate dintre respondente. Schimbările de dispoziție - „aproape întotdeauna" sau „de cele mai multe ori"- afectează 40% dintre femei. Tulburările de somn sunt prezente la 43%, oboseala accentuată la 33%, anxietatea sau neliniștea la 35%. La nivel cognitiv, aproape jumătate (47%) uită frecvent lucruri mărunte, 17% au dificultăți în a găsi cuvintele potrivite când vorbesc, iar 16% descriu episoade de „ceață mentală" sau încetinire a gândirii.

„Femeile îmi spun că se blochează. Că nu le mai funcționează mintea. Spun: «Este ceva în neregulă cu mine». Se tem că este începutul unei demențe. Peste 70% dintre femei au anxietate și depresie", a explicat dr. Irina Radu-Rădulescu, medic primar psihiatru, la lansarea studiului. Ea vede zilnic, la cabinet, femei în anii lor cei mai activi care livrează rezultate „cu cost semnificativ", fără să știe că ceea ce trăiesc are un nume și, mai ales, că are soluții.

La birou: prezente, dar parțial

72% dintre femeile aflate în perimenopauză și menopauză din România lucrează, iar 80% dintre ele, deși cu simptome, nu au lipsit de la serviciu. Această statistică poate părea, la prima vedere, un semn de reziliență. Este, de fapt, un semnal de alarmă.

A fi prezentă fizic la locul de muncă nu înseamnă neapărat că o femeie funcționează la capacitate maximă. Studiul CURS arată că simptomele afectează semnificativ performanța: 37% dintre femei spun că motivația de a începe sau finaliza activități a fost afectată sever sau moderat, 29% raportează un impact similar asupra capacității de concentrare și de luare a deciziilor, iar 37% simt că nivelul general de energie pe parcursul zilei le este afectat. La acestea se adaugă 33% care indică dificultăți în relațiile cu colegii sau membrii familiei — un simptom adesea complet invizibil pentru cei din jur.

„Menopauza afectează structural piața muncii, nu marginal. Parcursul ei devine un labirint și doar cele cu resurse personale reușesc să beneficieze de tratament", a sintetizat dr. Irina Radu-Rădulescu.

65% din femei ascund. 67% nu vorbesc. Cultura tăcerii organizaționale

Poate cel mai frapant set de date din studiu privește comportamentul femeilor la locul de muncă în raport cu simptomele lor. 35% din respondente spun că au simțit „frecvent" nevoia să-și ascundă simptomele față de colegi sau angajator. Alte 30% au făcut asta „uneori". Adunat, vorbim de 65% din femeile active care administrează în secret o stare fiziologică semnificativă.

67% dintre femeile aflate în această perioadă nu au vorbit la serviciu despre simptome. 62% dintre cele care au vorbit nu au obținut niciun sprijin de la angajator.

Motivele tăcerii sunt ușor de înțeles, dacă privim contextul cultural în care trăim. Menopauza este asociată în discursul public cu „trecerea la bătrânețe", cu diminuarea feminității, cu un statut profesional fragilizat. A recunoaște că ai bufeuri în birou sau că nu-ți mai amintești termeni din rapoarte riscă să fie interpretat greșit- ca slăbiciune, ca pierdere a competenței, ca motiv de marginalizare. Femeile știu asta. Și tac.

Dintre cele care au îndrăznit să vorbească la locul de muncă și au primit ceva, sprijinul a constat cel mai adesea în program flexibil (9%), condiții adaptate legate de temperatură sau îmbrăcăminte (8%), pauze suplimentare (7%) sau posibilitatea de a lucra de acasă (6%). 62% nu au primit nimic.

Diagnosticul: o raritate

Paradoxal, deși simptomele sunt atât de frecvente și de intense, diagnosticul medical rămâne o excepție. Doar 24% au primit un diagnostic formal din partea unui medic, iar aproape jumătate dintre femei nu au consultat niciun medic în ultimul an pentru simptome asociate menopauzei.

42% nu au consultat niciun specialist. Dintre cele care au mers la medic, cel mai frecvent s-au adresat ginecologului (26%), medicului de familie (18%) sau endocrinologului (12%). Barierele invocate sunt multiple: costurile mari (26%), lipsa medicilor specializați (18%), lipsa de informații (12%), programul de la serviciu (9%), frica de tratamente hormonale (8%) și- semnificativ- rușinea sau stigmatul (4%), un procent mic ca cifră, dar cu o greutate simbolică considerabilă.

Somnul: primul sacrificat, cel mai puțin discutat

Una dintre consecințele menopauzei care afectează cel mai puternic performanța profesională, dar este cel mai puțin vizibilă în mediile de lucru, este perturbarea somnului. Studiul CURS arată că 48% dintre femei se trezesc de mai multe ori pe noapte, 48% nu se simt odihnite dimineața, iar 47% au dificultăți de adormire. 33% spun că problemele de somn le-au afectat activitățile zilnice, inclusiv cele profesionale.

O femeie care nu doarme nu este pur și simplu obosită. Ea vine la birou cu un creier care a fost privat de ciclurile de restaurare pe care somnul le asigură. Capacitatea de concentrare, memoria de lucru, reglarea emoțională- toate sunt diminuate. Și toate sunt invizibile, pentru că ea este prezentă, funcționează, livrează.

„Ceața mintală": când competența e pusă la îndoială

Dificultățile cognitive din perimenopauză și menopauză sunt, poate, simptomele cu cel mai mare impact psihologic la locul de muncă- tocmai pentru că afectează exact zona pe care femeile și-au construit identitatea profesională: gândirea clară, memoria, capacitatea de decizie.

Studiul arată că 26% dintre femei uită frecvent lucruri mărunte, 21% au dificultăți în a-și aminti nume sau date recente, 17% nu găsesc cuvintele potrivite când vorbesc, 16% descriu „ceața mentală", iar 11% resimt dificultăți de concentrare la sarcini obișnuite. Aceste episoade generează anxietate suplimentară: femeia se întreabă dacă ceva e greșit cu ea în mod fundamental, dacă e la fel de competentă ca înainte, dacă ceilalți observă. De obicei, încearcă să compenseze și să nu lase să se vadă nimic. Costul acestui efort de mascare este epuizant.

Sănătatea emoțională: dincolo de „schimbări de dispoziție"

Expresia „schimbări de dispoziție" este în mod obișnuit folosită cu un ton ușor ironic, ca și cum ar fi ceva nesemnificativ sau exagerat. Datele studiului arată altceva. 55% dintre femei resimt iritabilitate în ultima lună, 49%- anxietate sau neliniște, 49%- tristețe sau lipsă de energie. 43% resimt oboseală sau lipsă de energie „zilnic" sau „aproape zilnic". 41% au probleme de somn cu aceeași frecvență.

La nivel clinic, o meta-analiză internațională publicată în Journal of Affective Disorders arată că femeile aflate în perimenopauză sunt cu aproximativ 40% mai predispuse la simptome depresive decât cele aflate înainte de menopauză. Nu este vorba de sensibilitate sau de dramă.

Este vorba de biochimie.

Și tot biochimie este și faptul că 43% dintre femeile din studiu raportează frică de a se întâmpla ceva rău- „zilnic" sau „aproape zilnic". 38% au dificultăți de relaxare la aceeași frecvență.

Aceste stări merg cu ele la serviciu în fiecare dimineață.

Informarea: insuficientă, nestructurată, solitară

74% din femeile intervievate nu au primit niciodată informații despre menopauză- nici la școală, nici de la medicul de familie, nici de la locul de muncă, nici din campanii publice. Doar 21% au primit informații de la medic, 2% de la locul de muncă, 1% din campanii publice și 1% la școală.

Principalele surse de informare rămân internetul și rețelele sociale- canale valoroase prin accesibilitate, dar inconsistente ca acuratețe medicală. Această lipsă de educație structurată are un efect direct: 47% dintre femei se simt neinformate sau foarte neinformate cu privire la opțiunile de tratament, hormonale și non-hormonale.

Paradoxal- și revoltător- 83% consideră că la locul de muncă ar trebui să existe politici de sprijin pentru femeile aflate la menopauză. Și 87% ar folosi servicii dedicate, dacă ar exista.

Tratamentele: între lipsa accesului și resemnare

30% din femeile din studiu nu folosesc niciun tratament. Dintre cele care încearcă ceva, suplimentele alimentare sunt cele mai frecvente (28%), urmate de fitoterapie (13%), lubrifianți sau tratamente locale (12%) și medicamente non-hormonale (11%). Terapia hormonală- care are, conform medicinei bazate pe dovezi, cel mai ridicat profil de eficacitate pentru simptomele severe- este folosită de doar 2% dintre femei.

Cheltuielile sunt o barieră suplimentară: 28% nu cheltuie nimic, 21% cheltuie sub 50 de lei lunar. Doar 9% alocă între 500 și 1.000 de lei lunar sau mai mult. Tratamentele compensate în sistemul public pentru această indicație lipsesc practic.

Ce poate face angajatorul. Și ce poate face sistemul medical

„Menopauza nu este o problemă a femeilor, ci un test al maturității societății noastre: dacă suntem sau nu capabili să susținem femeile exact în momentul în care au cea mai mare experiență, dar cea mai puțină înțelegere", a declarat Ileana Badiu, co-fondatoare a  asociației „Sunt la menopauză". 

Răspunsul instituțional există în alte țări sub forma unor politici clare: programe de informare la locul de muncă, acomodări rezonabile (temperatură în birou, flexibilitate de program, pauze), acces la consiliere medicală dedicată. La evenimentul de lansare a studiului, medicul Alexandru Rafila, din cadrul Comisiei de Sănătate și Familie a Camerei Deputaților, a subliniat că „la întâlnirile în care se vorbește despre menopauză ar trebui să participe mai mulți bărbați, pentru că această condiție medicală îi afectează indirect și pe ei."

Un semnal important a venit și de la nivel european: Roxana Mînzatu, Vicepreședinte Executiv al Comisiei Europene, a anunțat că menopauza va fi inclusă pentru prima oară în strategia europeană pentru egalitate de gen- un pas fără precedent, posibil și datorită eforturilor Asociației Menopause Vision în România și la Bruxelles.

Ce face Rețeaua de Sănătate Regina Maria

Rețeaua de Sănătate Regina Maria susține inițiativa Asociației Menopause Vision pentru că înțelege că impactul perimenopauzei și al menopauzei asupra calității vieții femeilor nu este o temă de nișă — este o temă de sănătate publică. Rețeaua vorbește despre aceasta de mult timp și a dezvoltat Centre specializate de menopauză, unde pacientele beneficiază de abordări integrate: evaluare ginecologică, suport endocrinologic, consiliere psihologică, investigații relevante. Scopul nu este tratarea izolată a unui simptom, ci înțelegerea și gestionarea întregii tranziții — cu instrumentele medicinei moderne, nu cu resemnare.

Pentru o introducere în subiect, recomandăm și discuția video de mai jos, despre perimenopauză și menopauză, parte dintr-o serie de resurse educaționale disponibilă publicului.

O femeie informată, care înțelege ce i se întâmplă și are acces la îngrijire de calitate, nu mai trebuie să ascundă nimic la birou. Și nici să compenseze cu efort dublu pentru a masca ceva care nu e o slăbiciune, ci o etapă fiziologică cu soluții reale.

Concluzii

Datele primului studiu național despre menopauză realizat în România indică fără echivoc o urgență reală. Menopauza rămâne învăluită în rușine și ironie – în familie, în spațiul public și la locul de muncă. Femeile tac, compensează și performează în timp ce gestionează simptome invizibile și continuă să ofere îngrijire celorlalți, fără să primească, la rândul lor, îngrijirea de care au nevoie.

Schimbarea necesară are mai multe adrese simultan: sistem medical (diagnostic precoce, tratamente compensate, centre specializate), angajatori (politici de sprijin, cultură organizațională deschisă) și societate (normalizarea conversației despre menopauză ca etapă normală a vieții, nu ca tabu). Fiecare femeie din birou are o vârstă. Și dacă are între 40 și 55 de ani, există șanse semnificative ca ea să fie deja în tranziție. Știind asta, orice organizație poate alege să fie parte din soluție.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp