Am avut un străbunic care a trăit 93 de ani.
A căzut la pat din cauza unei comoții, după ce a lucrat în vie. Își făcea singur vinul. Se spune că nu ar fi băut apă niciodată, dar totuși nici țuică, pe care o dădea mereu prin sat, pe tot felul de nimicuri. Uneori nici nu mai făcea țuică, arunca tescovina de la vin pur și simplu.
Tot simplu era și el, dar a trăit o viață lungă, în plină putere. Și a văzut multe, chiar dacă n-a avut televizor și internet.
Din simplitatea lui, eu abia acum încep să imi aduc aminte, la aproape 30 de ani de când s-a dus.
Vorbea cu ceilalți bătrâni mereu despre război, dar nu îi era rușine să spună că nu crede că a omorât pe cineva. „De ce să pușc? De unde știu eu că ăla e om rău? Păi ce, n-are și el o mamă?”, cam așa zicea fără sfială.
Era liniștit, nu punea la inimă, deși ar fi avut multe motive de tristețe, și la fel ca japonezii care trăiesc peste 90 de ani, zâmbea mereu.
Abia acum am început să mă gândesc serios la faptul că unul dintre obiceiurile lui era să se întindă în pat cam 15 minute în fiecare zi. Nu dormea, dar nici nu era complet treaz, oarecum moțăia, dar nu se cufunda în somn. Ăsta-i era obiceiul de când se știa.
Ai mei, veniți din București, erau obișnuiți ca între orele 12-16 să fie în foarte activi.
Au trecut anii, iar eu nu reușeam să fiu activ ca cei din jurul meu. Am avut probleme la școală, la liceu, și chiar la facultate, unde mi se închideau ochii cel puțin o dată pe zi. Începusem să îmi impun să mă culc mai devreme, ca să fiu mai odihnit, dar nici așa nu mergea. Pur și simplu, erau momente când mi se închideau ochii. S-a întâmplat să îmi pice capul pe bancă. De mai multe ori. Era stânjenitor. Unii profesori m-au și umilit, pe seama asta. Eu înțeleg prin umilință orice fel de observație făcută în public.
Pentru mine, toată școala a fost un coșmar de vreo 16 ani. Nu fac întâlniri cu vechii colegi, nu sunt nostalgic după acea perioadă.
Am avut noroc ca după școală să lucrez alături de oameni inteligenți, care să nu pună preț pe evadările mele contemplative, cu ochii deschiși de cele mai multe ori. Așa am ajuns ca aproape zilnic să mă odihnesc și eu câte puțin. E ceva normal să mă întind 15 minute pe sofa, cu telefonul pe silent.
Nu e un lucru prea obișnuit pe la noi, ba chiar îmi e puțin rușine încă atunci când ațipesc prin metrou sau autobuz. La noi nu se închid ochii în public, e ceva prea intim.
Cât de barbar este să judeci pe cineva că trage un pui de somn!
În general e barbar să judeci un comportament care nu te afectează cu nimic.
La japonezi însă, e complet diferit. E ceva normal să moțăi în timpul zilei. Ei o fac peste tot, chiar și pe scările de la metrou, sau chiar pe jos, pe trotuare.
Asta și pentru că la ei nu vezi rahați de câini, nici măcar nu se fumează sau mănâncă pe stradă. Există marcaje speciale pe trotuar, pentru asta. N-am să spun că în România stăm cel mai prost la capitolul ăsta. În Paris, anul ăsta, n-am reușit să evit doi rahați, oricât de atent am fost, mi s-au părut chiar mai mulți decât în București.
Acest mic somn, la japonezi se numește „inemuri”, și îl practică toată lumea, chiar și în cele mai aglomerate locuri.
Așa își procură ei energia pentru a lucra mult și foarte mult. Specialiștii spun că fără inemuri, japonezii n-ar putea face față.
Să fim foarte clari, nu îi forțează nimeni să lucreze peste 8 ore, însă așa sunt ei educați, să se definească ca oameni prin munca pe care o fac. Responsabilitatea pe care o au la muncă e mai importantă decât mașina pe care o conduc.
Peste 90% dintre cetățenii Statelor Unite au întâmpinat probleme la serviciu din cauza somnului de noapte insuficient, conform National Sleep Foundation.
Aproximativ două treimi (63%) dintre americani spun că nevoia lor de somn nu este îndeplinită în timpul săptămânii. Cei mai mulți spun că au nevoie de aproximativ 7 ore și jumătate de somn pe noapte ca să se simtă bine, dar raportul NSF arată că media este de numai 6 ore și 55 de minute pentru nopțile din timpul săptămânii.
Aproximativ 15% dintre adulții între 19 și 64 de ani, și 7% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 13 și18 ani spun că dorm mai puțin de șase ore pe noapte în timpul săptămânii.
Americanii raportează utilizarea unei tehnologii foarte active cu o oră înainte de a încerca să doarmă. Aproape toată lumea chestionată, 95%, folosește un anumit tip de produse electronice, cum ar fi un televizor, calculator, joc video sau telefon mobil cel puțin câteva nopți pe săptămână cu o oră înainte de culcare.
„Expunerea la lumină artificială între amurg și ora de seară la care mergem la culcare suprimă eliberarea hormonilor de melatonină care aduc somnul. Această lumină crește vigilența și schimbă ritmul circadian, făcând ca somnul să întârzie", spune Charles Czeisler, dr la Harvard Medical School.
Specialiștii recomandă să facem lucruri mult mai pasive înainte de culcare, altfel, riscăm să agravăm această lipsă de somn prin stări de anxietate.
În Japonia, practica moțăitului în public, numit inemuri „prezent în timpul somnului", poate să apară la întâlniri de lucru sau în clase la școală.
Desigur, Japonia are o cultură foarte diferită de a noastră, iar la ei dormitul la locul de muncă este văzut ca un act de dedicare.
Cert este că somnul, la fel ca mâncarea, este vital.
Chiar mai mult, privarea de somn atrăgând decesul mai rapid decât lipsa mâncării.
Somnul este crucial și în privința vindecării rănilor fizice. Și animalele, atunci când sunt rănite, se retrag și dorm, în încercarea de a se reface.
În societatea de consum, somnul nu și-a găsit încă locul pe raft. Pentru celelalte, cam pentru toate, banii fac viața mai ușoară în zilele noastre față de cum trăiau bunicii noștri.
Și să nu credeți că dacă recuperați în weekend ați găsit soluția. Dormitul în exces poate atrage boli de inimă, diabet, și anxietate.
Oferiți-vă un somn de calitate, e chiar mai important decât cantitatea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Recunosc ca i-am ridiculizat pe "somnorosii "din parlament si acum imi c
er scuze celor bolnavi( desi tot nu inteleg ce cauta la munca grea din Parlament) iar celor care nu sunt bolnavi poate sa le fie rusine (in continuare)
Dar cei care dormeau la serviciu, conform postarilor, erau matoliti.Deci nu dormeau.Erau inconstienti.
E o mare deosebire, deci.