Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Miron a plecat din România acum 5 ani. A lăsat credite neplătite, iar recuperatorii de creanțe îi trimit degeaba scrisori la vechea adresă. Un proiect din Parlament va duce la majorarea creanțelor către bănci

Banca - Getty

 (Foto: Guliver/Getty Images)

Miron a plecat din România de 5 ani. Muncește undeva în Vest. Și-a vândut apartamentul de două camere și cu banii a fugit unde a văzut cu ochii. A lăsat în urmă datorii de mii de lei la asociația de proprietari, la impozite și taxe. Plus vreo două credite de nevoi personale neachitate.

Înainte stătuse într-un apartament de trei camere și adunase datorii de 9.000 de lei la asociația de locatari. Când într-un final locatarii i-au trimis la ușă un avocat care i-a spus că apartamentul său va fi scos la licitație pentru acoperirea debitelor, atunci s-a speriat și l-a vândut. Și dus a fost. Actualul proprietar primește plicuri de la o firmă de colectare de creanțe care îl caută în zadar la vechea adresă.  

Miron este unul dintre miile de restanțieri la plata creditelor. Valoarea pieței creditelor restante la final de 2017 ajunsese la 3,4 miliarde de euro, din care circa 2 miliarde de euro erau creanțe ale persoanelor fizice, iar 1,4 miliarde euro - creanțe ale persoanelor juridice.

Piața creditelor neperformante ar putea avea noi motive să crească. În Parlament se află un proiect de lege care limitează suma recuperabilă dintr-o creanţă.  Dacă noua legislaţie va fi adoptată, o persoană care împrumută de exemplu 1.000 de lei va şti că atunci când nu mai poate să plătească, aşteaptă să îi fie vândută creanţa de către bancă, iar el nu va mai plăti mai mult de 500 de lei. 

Dimana Vlaeva, managing director al companiei de achiziţionare şi colectare de creanţe DCA România, spune într-un interviu acordat Republica.ro că proiectul de lege care limitează suma recuperabilă dintr-o creanţă va limita accesul la finanţare şi va încuraja neplata datoriilor. 

DCA România se află în top 5 cei mai mari cumpărători și colectori de creanțe din România. Compania face parte din grupul norvegian B2Holding, listat la Bursa de la Oslo și prezent în 26 de țări europene.

Ce prevede proiectul care plafonează valoarea sumei care poate fi colectată de un colector de creanțe?

Dacă proiectul de lege care limitează suma recuperabilă dintr-o creanţă va trece de Parlament în forma actuală, o companie de colectare de creanțe va putea colecta doar dublul prețului plătit pe fiecare credit în parte.

Dacă avem o creanță de 1.000 de lei, care să zicem că este vândută de o bancă la un preț de 25% din valoarea ei, adică 250 de lei, un debitor poate să stingă creanța dacă plătește doar 500 de lei.

Având în vedere că este la nivel de credit, nu la nivel de portofoliu de creanțe cumpărate, asta înseamnă că noi vom colecta foarte puțin și vom intra pe pierdere. Pentru că, în momentul de față, noi putem contacta, pe cale amiabilă, doar 16% dintre cei ale căror creanțe le cumpărăm dintr-un portofoliu. Dacă adăugăm și executarea silită, rata de contact crește la 25%.

Vă dați seama că dacă se limitează suma de colectare la de două ori prețul plătit, asta înseamnă că nu vom reuși să ne recuperăm investiția. În baza legislației actuale, investiția noastră se colectează în 4-5 ani și abia după aceea începem să colectăm profitul nostru.

Pur și simplu devine neprofitabil pentru noi ca industrie să mai cumpărăm creanțe. Atunci băncile, și creditorii în general, nu vor mai putea beneficia de instrumentul de vânzare de credite neperformante, pentru că nu va fi cine să le cumpere, pentru că noi nu vom mai cumpăra, întrucât vom ieși pe pierdere. Asta ne îngrijorează foarte mult.

Nu mai vorbim că o astfel de lege ar încuraja un comportament periculos, cum a spus și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Orice om care înțelege că în momentul în care îi este cumpărat creditul el poate achita înapoi doar de două ori prețul plătit pe creanță, se va opri din plata datoriei, așteptând ca creditul său să fie vândut câtre o companie de colectare. Dar de fapt asta nu se va mai întâmpla, pentru că nu va mai fi nimeni dispus să cumpere.

Atunci creditorii - bănci, IFN-uri, companii de utilități - vor fi nevoiți să ia măsuri. Prima măsură va fi începerea executării silite mai devreme, pentru a garanta colectarea. Iar măsura care se va vedea pe termen mediu și lung va fi înăsprirea condițiilor de creditare.

Băncile vor ști că nu pot să folosească vânzarea de credite și vor calcula acest risc, incluzând toate costurile lor suplimentare în înăsprirea condițiilor de creditare și limitarea accesului la creditare pentru cei mai săraci dintre români. Aceștia din urmă vor fi cei mai afectați: pentru că fie le va fi foarte greu să ia un credit, deoarece nu vor corespunde condițiilor impuse de bancă, fie în cel mai bun caz un credit va fi mai scump ca acum.

În ce stadiu se află proiectul legislativ?

În acest moment, proiectul se află în Camera Deputaților, după ce a fost deja avizat de Senat. Acum așteaptă să intre în discuția Comisiilor Juridică și de Finanțe-Bănci, iar apoi va ajunge în plenul Camerei, dacă primește aviz pozitiv din partea lor.

Vorbeați de o rată de contact de doar 16%. De ce companiile de colectare de creanțe reușesc să contacteze atât de puțini debitori?

Cifra apare în cel mai recent studiu realizat la nivelul industriei de colectare de creanțe. În primul rând, pentru că acele credite pe care noi le cumpărăm sunt acordate de obicei acum 7-8-10 ani. De atunci, oamenii și-au schimbat si numărul de telefon și adresa la care locuiesc. Apoi, pentru că în ultimii ani românii sunt din ce în ce mai mobili – își schimbă locuința și numărul de telefon mai des ca acum ceva timp.

Datornicii la bănci nu pot fi contactați pe Facebook

Înțeleg că în România debitorii nu pot fi contactati decât în baza datelor de contact oferite la accesarea creditului, și anume număr de telefon și adresa de domiciliu. Cum se întâmplă în alte țări?

Așa este. Spre exemplu, nu îi putem căuta pe Facebook, Linkedin sau pe alte rețele de socializare. Și avem dreptul să comunicăm cu ei pe rețelele de socializare doar dacă ei ne contactează primii. Noi, colectorii de creanțe, suntem în momentul de față puternic reglementați, avem reguli inclusiv despre cum să-i contactăm, de câte ori, precum și reguli privind fontul în care este scrisă scrisoarea de notificare. Ne încadrăm în Ordonanta 54, aprobată în 2016. De exemplu în țările nordice există posibilitatea actualizării datelor de contact, activitate de care are grijă fie creditorul, fie se pot obține de la Serviciul de evidență a persoanelor. În România, doar executorii judecătorești au acces la datele de la evidența populației. Noi nu avem voie.

Rata creditelor neperformante a ajuns la 5,7%

Ne putem aștepta așadar la creșterea ratei creditelor neperformante?

Sigur că da. Și deja a început să crească. În vară era de 5,4%, iar acum a ajuns la 5,7%. Este rezultatul altei măsuri intrate în vigoare de la început de 2018, prin care a fost modificat Codul Fiscal. Prin această măsură doar 30% din portofoliul vândut poate fi înregistrat ca pierdere de către un creditor. Restul de sumă intră în venit și este impozitat. Adică creditorul este deja pedepsit pentru că a înregistrat credite neperformante.

Piața de vânzare a creanțelor s-a micșorat cu 55% în perioada ianuarie-august 2018, față de aceeași perioadă a anului trecut. Așadar, deja avem un element care conduce la creșterea creditelor neperformante, în plus față de această măsură aflată în pregătire în Parlament.

Dacă va fi adoptat acest proiect de lege e posibil să ne întoarcem la situația din urmă cu 3-4 ani (21,5% - n.a.) și știm cu toții cât s-au străduit și băncile și toti creditorii să reducă acest procentaj până la 5,4%, în vara lui 2018.

Banca nu e obligată să anunțe debitorul despre vânzarea creanței

Exista și dezinformare în România legat de activitatea de colectarea de datorii?

Unul dintre aspectele înțelese complet greșit în România de marea majoritate a oamenilor se referă la faptul că banca ar fi obligată să notifice debitorul, înainte de a decide să vândă acea creanță. Ei bine, nici în România și nici la nivelul Uniunii Europene nu există o astfel de obligativitate. O bancă nu necesită deci acordul debitorului pentru a vinde creditul neperformant. O bancă are în schimb obligația de a notifica clienții care rămân în urmă cu plățile.

O altă obligație este aceea prin care colectorul trebuie să notifice debitorul, printr-o scrisoare cu confirmare de primire, în maximum 10 zile de la achiziționarea creanței acestuia. De multe ori primim și răspunsul de refuzare la primire, sau aflăm că debitorul s-a mutat de la adresa respectivă, că a plecat din țară.

Totodată, pentru a înțelege mai bine, creditul neperformant, creanța respectivă este de fapt o proprietate a creditorului, sunt de fapt banii lui și este normal ca tot el, creditorul, fie banca, IFN sau companie de utilități, să decidă fără aprobarea nimănui ce să facă cu proprietatea sa.

Pe cale de consecință proiectul de lege care limitează suma colectată presupune totodată și îngrădirea dreptului la proprietate. Pentru că orice creanță este un activ, o proprietate. Iar Constituția României spune că dreptul la proprietate este de neatins. Iar în momentul în care spui cuiva că i se limitează dreptul la activul său, la proprietatea sa, este o îngrădire a unui drept constituțional.

În plus, în prezent, există multe modalități pentru oameni de a se apăra de clauzele abuzive ale băncilor. Pot să facă contestație la executare sau să dea în judecată creditorul pentru clauze abuzive, datoria există însă și ea. Oriunde în lume, dacă dai unui prieten cu împrumut 1.000 de lei, te aștepți să primești înapoi cel puțin 1.000 de lei. 

Care ar fi alternativa la aceste propuneri?

O alternativă mai puțin nocivă este aceea prin care se poate colecta cel puțin principalul acordat, adică suma oferită spre împrumut fără dobânzile și comisioanele la creditor, pentru că, atenție, noi, colectorul, nu impunem comisioane după achiziționarea acestor creanțe. Astfel, nu se încalcă dreptul nostru la proprietate, iar debitorul nu mai plătește dobânzile și comisioanele la credit, fără să mai existe vreo îndoială cu privire la eventuale clauze abuzive.

Totodată, se păstrează o industrie care face parte din mediul economic natural al oricarei țări.

În caz contrar la ce ne putem aștepta?

Este posibil ca unele companii de colectare de creanțe să considere că nu se va merita să continue activitatea în Romania și să plece. Alții pot decide să schimbe modelul de business, adică să activeze doar în zona de outsourcing.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ideea cu plafonarea creanțelor nu e rea aplicată corect . Nu e normal nici să fi dat in judecată după 10 ani astfel ajungând la o sumă astronomică. Cred că o plafonare la o sumă dublă față de datoria avută la bancă e mai mult decât suficient. Avem cazul golăniei cu francul elvețian unde băncile au tras o țeapă proştilor din est iar românii au fost cei mai afectați normal. De ce am scris ,,normal " ? Pentru România a fost singura țară care s-a pişat pe proprii cetățeni şi nu a obligat băncile să accepte un curs fix in cazul creditelor in franci elvețieni. Ca de obicei cetățeanul român e prostul Europei şi asta in aplauzele propriei ,,elite ". Citeam că in 2017 am depăşit sirienii ca număr de emigranți in Germania . E de bine.
    • Like 0
  • Raul check icon
    Firmele care se ocupa cu recuperarea creantelor sunt considerate in toata lumea drept hoitari ai sistemului. Domnisoara Dimana spune ca e posibil ca unele din aceste firme sa plece din Romania in urma legii la care face referire. Pai sa plece, pentru ca oricum astfel de firme nu produc nimic, doar plimba niste bani si atat. Daca era vorba de niste firme care contribuie la economia tarii, de niste firme care produc ceva, sau care angajeaza sute sau mii de oameni, atunci as fi inteles. Dar asa, niste firme cu 4 - 5 angajati, care se ocupa cu hartuirea oamenilor cu telefoane si scrisori pot pleca si maine, nu-i nicio paguba.
    • Like 0
  • Este fascinant cum multe persoane ii considera pe cei care au restante la credite victime ! Faceti un mic exercitiu de imaginatie, considerati ca respectivul are o datorie nu la banca, ci la voi. De exemplu un vecin va da aiurea in judecata, castigati procesul si aveti de recuperat cheltuielile de judecata (plata avocat, plata expertize). Nu ar fi bine sa existe o legislatie cit mai ferma pentru recuperarea creditelor, nu cat mai permisiva ?
    • Like 2
  • Firmele de recuperare achizitioneaza creantele bancilor cu sume mai mici decat cele 25 de procente despre care vorbeste doamna. Probabil cu 25% efectul urmarit pentru a ne induiosa in legatura cu situatia lor complicata devine mai melodramatic.
    • Like 1
    • @ Adrian Gabriel
      GabiC check icon
      nu conteaza cu cat cumpara creantele; Important e ca se naruie un sistem iar pagubitii finali vor fi cei care-si vor cauta credite la banci si vor afla ca "nu se poate".
      Firmele de recuperare negociaza in parte fiecare contract in functie de cat de exigibil poate fi creditul respectiv;
      Daca sansele de a-l recupera sunt f f mici- pot sa ia creditul si cu 1 cent la dolar;
      daca este posibila recuperarea intr-un anumit interval- banca i-l cedeaza cu procente mai mari;
      Melodrama va aparea atunci cand amarasteanul care-si lua- pana mai de curand- casa cu 3 -4 camere ( sa fie in "rand cu lumea- desi el nu prea bea apa ca nu are dupa ce) is va permite ( daca referintele vor fi pozitive) o garsoniera... in 30 de ani;
      Asa stau lucrurile;
      Insa cativa smecherasi ( sa nu uitam ca actualul parlament si guvern e plin de ei si de familiile lor) vor face trafic de influenta si -si vor lua niste credite ( o stii pe Rovana Plumb? Stii ca are credite de 800 000 de euro- desi ea a muncit la Stat toata viata ei?!) dupa care vor tepui ( ca la asta se pricep cel mai bine) banca- si-si vor "recupera" creditele prin interpusi ( firme etc) la 20-30 % din valoare;
      Adica- merita sa-ti tragi uncredit de 1 milion daca dupa poti sa mai achiti doar 500 000...
      • Like 0
  • Sper ca Miron e un personaj fictiv care a ajutat la explicatiile despre creante & stuff. Daca nu e, sa-i spuneti din partea mea ca degeaba a plecat in Vest, tot un om de ra*hat este. Pentru ca banii aia luati de la banca trebuie dati inapoi, iar daca ai 9000 de lei restante la intretinere inseamna ca nu iti pasa, nu ca n-ai bani.
    • Like 2
    • @ Radu Andrei Malica
      GabiC check icon
      Oho!
      E pin de Mironi;
      Eu am aflat ( intamplator) de unii care si-au trecut averile pe numele copiilor sau ai nevestelor ( sau au divortat pt asta) ca sa nu plateasca bancilor ce aveau de plata;
      Sau care- stiind ca vor fi urmariti de banci si-au gajat bunurile cu documente false, urmand ca bancile respective sa se "bata intre ele" pentru intaietatea la maa credata; Plus Fiscul ( care vine sa-si ia el, intai, "partea leului" ).
      • Like 0


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult