Foto: Twitter UiPath
„We humans are in a race to progress. We are at the point where we are about to close the circle of history - a circle of manual work - that started with the invention of agriculture, followed by the industrial revolution and the information age”
Astea sunt cuvintele cu care Daniel Dines începe prospectul de IPO în fața investitorilor. Aceste câteva cuvinte arată misiunea și provocările pe care această companie dorește să le realizeze, iar tonul are o conotație profetică, istorică: UiPath a identificat o problemă istorică ce a marcat umanitatea încă de la începutul practicii agriculturii (acum 10 000 de ani) și anume dezutilitatea produsă de munca manuală.
Daniel Dines nu e primul om care se gândește la această realitate, aproape filozofică. Dar spre deosebire de marii gânditori economici, care au identificat o problemă similară, dar au privit totul în termeni de exploatare și sumă nulă, UiPath vine cu o soluție. Iar soluția contează mai mult decât cauza, pentru că „oamenii sunt într-o cursă a progresului”.
Această viziune pozitivă distinge de la început tehnooptimismul companiei de viziunile întunecate asupra umanității avansate de diverși filosofi sociali.
Daniel Dines identifică „automatizarea” ca un factor major pentru progresul umanității, care a permis oamenilor să se elibereze de alienarea muncii manuale (o tema întâlnită și la Smith și la Marx), pentru a se dedica muncii cu valoare adăugată mare și productivitate în creștere.
Soluția pe care o propune compania este atât simplă, cât și eficientă: a crea o formă de automatizare care emulează modul în care oamenii lucrează și interacționează acum cu computerele; eficientă, pentru că utilizează infrastructura deja existentă, aplicațiile și procesele existente pentru a integra diferite tehnologii (AI, API, low-code etc…) pentru a permite eliberarea celor care le utilizează prin cristalizarea unor task-uri repetitive într-un mod automat și a permite astfel realizarea misiunii companiei: „eliberarea creativității și ingeniozității umane prin implementarea întreprinderii automatizate și emanciparea muncitorilor prin automatizare”.
Aceste cuvinte nu sunt alese la întâmplare; idealul „emancipării muncitorilor” e prezent în cercurile socialiste încă de la Marx, dar acolo unde socialiștii au propus ca soluție o revoluție anti-capitalistă prin luarea în posesie a mijloacelor capitaliste de producție, Daniel Dines, care vine dintr-o societate care a fost supusă 50 de ani unei utopii socialiste, propune această emancipare prin progres și tehnologie, lăsând oamenilor mai multă creativitate și ingeniozitate. Este o viziune pozitivă, optimistă asupra umanității care contrastează cu viziunea negativă, sumbra, propusă de socialiști.
Dar prea multă automatizare nu duce la o posibilă înlocuire a muncitorilor cu roboții? Până la urmă, ce impiedică companiile, odată ce au atins un vârf al automatizării, să mărească rândurile șomerilor, creând deziluzie și o mare problemă socială?
Răspunsul UiPath este implicit și foarte diplomat: automatizarea este văzută nu ca un proces de substituție a oamenilor, ci de conviețuire a omului cu automatele (roboții). Această combinație între procesele automatizate cu experiență și creativitatea necesare e ceea ce creează valoare; întreprinderile vor profita nu de lipsa muncitorilor, ci de eliberarea „calităților pozitive” ale acestora, precum gândirea abstractă, capacitatea de a face legături între concepte, capacitatea de trata ambiguitatea, creativitatea, inovația, pasiunea și implicarea în comunitate.
De ce valorează atât o companie cu pierderi?
Valorizarea companiei a ajuns la peste 30 de miliarde de dolari, în condițiile în care situațiile financiare arată o pierdere netă de 519 milioane dolari în 2019 și 92 de milioane în 2020. Cum putem explica această discrepanță? UiPath este un start-up technologic cotat „emerging growth”, care are un produs orientat spre viitor, nu spre trecut. Producția de cash a companiei este încă în viitor, pentru că pariază pe o tehnologie cu un potențial foarte mare și care nu a fost încă dezvoltată suficient. Investitorii au încredere însă că profiturile viitoare vor compensa investițiile care se fac în prezent. Astfel, principalul indicator urmărit este cifra de afaceri, care are o creștere exponențială în ultimii ani, cu o rată de churn redusă. Nu e întotdeauna ușor pentru o companie să susțină astfel de procente de creștere anuală, mai ales atunci când nu e profitabilă (lucru recunoscut de Daniel Dines), iar viitorul rămâne incert. Nu toate companiile care ating valorizări atât de importante în prezent vor reuși să transforme potențialul de profitabiliate în realitate. Aici este partea de „umilință” de care vorbește fondatorul și pe care și-a construit filosofia managerială.
Deocamdată, sunt câteva semne financiare care arată bine: pierderea s-a redus de la an la an, cash-flow-ul operațional a devenit pentru prima dată pozitiv în 2020 (asta arată că activitatea de bază a companiei, înainte de operațiunile de finanțare și investiții, produce cash), iar free cash flow-ul (adică producția de cash care integrează activitatea de investiții și înainte de rambursarea împrumuturilor și plata dividendelor) este și el pozitiv la 25 de milioane de dolari.
Ce înseamnă asta pentru România
Reușita companiei este mai complexă decât o poveste cu feți-frumoși. Ea a depins atât de talentul managerial, cât și de șansă și oportunități. Faptul că s-a întâmplat în România este foarte rar și spune ceva despre mentalul local și modul de a crea bogăție. România rămâne un loc în care marile averi se creează cu suspiciune și cu multe asteriscuri, legate de contracte cu statul, privatizări șmecherești sau cu mari influențe politice. O companie ieșită din mediul privat și care să fie evaluată la scară globala la peste 30 de miliarde nu se întâmplă în fiecare zi în România, dar se poate întâmpla, pentru că, în ciuda birocrației locale, ideile și noile tehnologii au găsit o nișă de exprimare și talent există. De aceea UiPath trebuie să fie un model, nu neapărat pentru o companie de 30 de miliarde, ci pentru ideea că valoarea poate fi creată în ciuda adversității și profitând de lucrurile bune cu care suntem înconjurați fiecare, într-o țară care este în Uniunea Europeană și unde există libertatea de inovare, mai mult decât în majoritatea țărilor acestei lumi.
Nu e nevoie de o nouă companie de 30 de miliarde; e nevoie ca acest mindset să fie adoptat de noile generații, pentru că valoare va urma, în diverse forme, de la întreprinderi mici la coloși industriali.
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Tema de care vorbiti nu exista la Marx sau cel putin asa cum ati inteles-o dumneavoastra. Mai jos doua citate din Marx:
"Alienarea muncitorului în produsul său înseamnă nu numai că munca devine un obiect, o existență exterioară, ci și că ea există în afara lui, independent de el, ca ceva ce-i este străin, și devine o forță de sine stătătoare care i se opune; că viața pe care el a transmis-o obiectului i se opune ca ceva ostil și străin.
Manuscrise economico-filosofice din 1844, p. 63"
"Muncitorul devine o marfă cu atât mai ieftină cu cât produce mai multă marfă. Direct proporțional cu aprecierea lumii lucrurilor crește deprecierea lumii oamenilor.
Manuscrise economico-filosofice din 1844, p. 62"
Restul e tacere!
Singura problema pe care o vad este totusi ce facem cu forta de munca manuala care reprezinta in continuare - cel putin in tarile mai putin dezvoltate - majoritatea.
Suna frumos: "conviețuire a omului cu automatele (roboții)" si "întreprinderile vor profita nu de lipsa muncitorilor, ci de eliberarea „calităților pozitive” ale acestora, precum gândirea abstractă, capacitatea de a face legături între concepte, capacitatea de trata ambiguitatea, creativitatea, inovația, pasiunea și implicarea în comunitate." Dar in afara limbajului de lemn corporatist nu zice nimic. Bun, problema nu este a UiPath care a avut o idee si care a inteles cum aceasta idee poate sa faca un purcoi de bani, ci a statelor care trebuie sa rezolve problema somajului pentru ca trebuie sa recunoastem ca marea majoritate a persoanelor care efectueaza munci manuale nu au neaparat o educatie buna si sau superioara, pentru ca fac aceste lucruri manuale nu vad job-ul ca pe o implinire persoanal aspirationala si numai de a pune paine pe masa, prin urmare destul de greu sa iti eliberezi calitati pozitive pe care de fapt nu cred ca le ai.
Raspunsul hipsterilor ar fi uberizare tuturos bunurilor si serviciilor in asa fel incat toata lumea sa traiasca. Da, sunt interesant daca deti bunuri si servicii care pot fi uberizate.
Inca o data avem un exemplu in care tehnologia o ia inaintea dezvoltarii societatii, iar atata timp cat tehnologia va produce si banii pentru corporatii - si mai putin pentru statu ca stim ce taxe platesc corporatiile - tot in sarcina statelor retrograde si inapoiate raman se rezolve ce se poate.
Traim vremuri interesante. Sunt curios cum vor evolua. Oricum discrepantele intre tarile bogat si cele sarace continua prin urmare vom avea doua lumi cat mai diferite.