Mission: possible! Am fost voluntar în campania „Fără penali”, iar la replica pe care am auzit-o cel mai des de la cetățeni pot răspunde în următorul fel…

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Acum mai bine de cinci luni, o echipă formată dintr-o mână de oameni angajați într-o misiune imposibilă lansa campania națională de strângere de semnături pentru modificarea Constituției „Fără penali în funcții publice”. Conștienți sau nu, aveau de filmat scena „igienizării morale a României” pe un câmp politic ostilizat, corupt, din care se furase cam tot ce se putea. Fără să aibă scenarii fabricate prin vreun „stat paralel”, fără finanțări oculte, fără promisiuni false. Convinși că schimbarea nu se așteaptă, ci se face, USR și organizațiile care s-au alăturat campaniei începeau un drum de șase luni pentru strângerea celor 500 000 de semnături necesare pentru schimbarea Constituției, astfel încât cei care au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni comise cu intenție să nu mai poată ocupa funcții publice în stat.

Ca un bulgăre de zăpadă, echipa s-a mărit de la o zi la alta. Voluntarii s-au răspândit în toate colțurile lumii. În Ploiești sau în Toronto, în Teleorman sau Paris, mii de voluntari transmiteau un mesaj comun: că demnitatea și implicarea sunt cele care salvează un popor, nu delăsarea și pungile roșii cu zahăr și ulei. În huiduieli sau ploi, în sate izolate sau orașe aglomerate, pe arșiță sau oboseală, loviți de nepăsarea celor fără de speranță sau înecați de mirosul usturător al gazelor, voluntarii învățau într-o zi cât alții într-un an: că fiecare semnătură ascundea în spatele ei o lecție de viață, că istoria întâi se trăiește și abia apoi se scrie, că bătălia cu corupţia a devenit, de fapt, bătălia cu infinitele posibilităţi de conservare şi de multiplicare a răului social. Veneau rând pe rând să semneze tineri și bătrâni, persoane publice, români din diaspora, oameni mai mult sau mai puțin implicați în viața cetății, unii angajați, alții șomeri, unii olimpici, alții care abandonaseră de mult școala, uniți însă prin mesajul pe care îl transmiteau politicienilor. Un mesaj simplu, care se poate rezuma la două idei, două lucruri de care înșiși semnatarii se ocupă zi de zi: muncește pentru bunăstare și respectă legea! 

Unii veneau singuri, alții cu familia sau în grupuri mici de prieteni. Oameni mai timizi sau mai vocali, politicoși, respectuoși, mulți sătui de viața din țară, alții plecați la muncă și alungați de un stat ostil, care, de-a lungul timpului, a căpușat demnitatea și munca oamenilor. La sfârșitul campaniei de strângere de semnături, mai bine de 900 000 de oameni au adus, cu mic cu mare, cărămizile necesare pentru (re)construirea demnității naționale. Rămân cu bucuria de a-i fi întâlnit și cu mândria de a mă fi aflat în mijlocul lor.

Pentru aproape șase luni, timpul parcă s-a oprit în loc. Aproape o jumătate de an ca o clipă eternă, spulberată recent de o altă trezire bruscă la realitate - aceea că puterea actuală nu numai că nu se bazează pe virtuți, ci pe grenade, că în cărțile de istorie România anului 2018 va fi fost singura democrație europeană guvernată cu bâta.

„Eu nu semnez, pentru că eu nu fac politică, nu mă interesează, nu mă implic în așa ceva” – este replica pe care am primit-o cel mai des. La fel să-ți spui și când un infractor nu poate fi condamnat, cu toate că ți-a spart casa. După ce ți-a murit un părinte în spital, pentru că nu ai avut bani să dai șpagă. După ce ți-ai lovit mașina pe un drum neasfaltat, pentru că s-au furat fondurile. După ce îți privești copilul șomer cu trei facultăți și două masterate, care nu se poate angaja, pentru că nu cunoști pe nimeni în sistem. Politica în sine nu e murdară, ci toți politicienii impostori sau corupți care ne-au condus și ne conduc au făcut-o să fie așa.

Potrivit clasamentului din 2017 realizat de Transparency International privind corupţia, România se situează pe locul 59 la nivel mondial și pe locul 25 la nivelul Uniunii Europene. O Constituție și legile pe care le emană nu vor putea niciodată să-și atingă finalitatea, oricât de bine concepute și scrise ar fi, dacă nu vor fi deservite de oameni integri. În România, corupția a devenit un uriaș de nestăpânit. Cu o fenomenologie mult mai diversă decât suntem obișnuiți să citim în cărțile de teorie, corupția românească se dezvoltă și se proliferează sub toate formele și la toate nivelurile: la școală, la spital, la serviciu, la piață sau în instituțiile statului, ca instinct de autoconservare, ca tentație a imposturii, ca sete de putere, ca patimă a beneficiului propriu, iar lista poate continua.

Corupţia tipic românească nu poate fi înfrântă doar cu o mână de procurori care trebuie să instrumenteze mii de dosare, sub o presiune uriaşă. Avem nevoie de conștiință civică, de educaţie, de instituţii şi, mai ales, de o clasă politică decentă. Dacă nu clarificăm poziţia omului politic în societate, dacă nu îi condiționăm moral accesul la putere, România nu mai are nicio șansă. Poate că inițiativa „Fără penali” este o măsură necesară, dar nu suficientă pentru igienizarea morală și politică a României. Dar, cu certitudine, este singura garanție că nu ne declarăm învinși în fața corupției.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp