Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șase ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Moldova se confruntă cu enorme dificultăți în gestionarea crizei refugiaților. Este nevoie urgentă de sprijin internațional

Refugiați la Palanca

Foto: Getty Images

Au trecut peste 60 de zile de la începutul războiului în Ucraina. Țara luptă încă din răsputeri împotriva Rusiei, ce și-a declarat clar intenția nu doar de a lua Donbasul, dar și de a ocupa întreaga coastă a Mării Negre. Există speculații și legate de crearea unui coridor către Transnistria, opțiune nimicitoare pentru o Moldovă care este deja aproape de colaps sub povara celor peste 100.000 de refugiați ucraineni aflați pe teritoriul ei.

Războiul este o crudă realitate pentru estul Europei, iar Zelenski face tot ce-i stă în puteri pentru a menține drama Ucrainei în atenția publicului internațional. Iar țările europene reacționează în consecință, fiecare după propriile posibilități.

Germania se străduiește să găsească soluții pentru cei peste 300.000 de refugiați ucraineni ce se află deja pe teritoriul național, însă din când în când, după dovezile de solidaritate din partea cetățenilor, mai apare și întrebarea "cine va suporta cheltuielile?" Berlinul găzduiește aproape 18.000 de persoane, iar 14.000 dintre ei, sunt găzduite de familii, în locuințe private. Gazdele vor primi subvenții din partea statului, dacă înaintează anumite formulare. Statul a prevăzut o plată lunară de 200-300€, cursuri de germană gratuite plus acoperirea costurilor chiriei refugiaților ce reușesc să își găsească o locuință, întreprindere oricum destul de complicată în Germani. Însă, în contrast cu refugiații sirieni din 2015, ucrainenilor nu li se mai pun piedici: prevederile tratatului de la Dublin nu se mai aplică, cererea de azil se poate face fără probleme, iar cei ce vor să studieze, o pot face și fără a avea o diplomă de bac (dat fiind că anul acesta sesiunea nu va avea loc). Pot așadar să își înceapă noua viață în Vest.

Și Polonia, ce găzduiește peste 2,7 milioane de refugiați, statul încearcă din răsputeri să îi susțină din toate punctele de vedere. Peste tot este vizibil steagul ucrainean, iar campaniile de solidaritate sunt și ele omniprezente: de la afișele din vitrinele unor magazine la panourile de pe străzi, pline de mesaje de încurajare… fiecare încearcă să susțină Ucraina cum poate: concerte de binefacere, alimente, donații în bani colectate de organizații și centre locale. De exemplu, comunitatea evreiască este extrem de activă în acest sens. 

Însă în Ungaria, în Budapesta, nici nu prea se observă că peste granița din est are loc un război sângeros… Doar în fața gării Nyugati am zărit un cort cu voluntari care mi-au explicat că ei ajută cu orice fel de produs (obținut din donații) pe oricine le poate arăta un pașaport ucrainean; ei sunt la fața locului până seara târziu, căci fac parte din partidele ce se opun Fidesz, care a făcut tot posibilul să îi țină departe pe ucraineni. Însă câți refugiați mai sunt încă în oraș, nu a știut să-mi spună. Doar că o sală de sport de lângă gara Keleti a fost amenajată ca tabăra temporară. Și într-adevăr, așa este: în sala Bok Csarnok văd mai mult personal decât refugiați. Mi se spune ca întrevederile cu presa au loc doar în cursul dimineții, dar că 5 minute mi se pot acorda. Voluntarul, care e și responsabil de întregul centru, îmi relatează că acesta este destinat exclusiv tranzitului și că persoanele se opresc pentru maxim câteva ore, niciodată pe timpul nopții. La Budapesta au rămas prea puțini refugiați, toți pleacă: "așa cum este și în România, nu?". Într-adevăr, centrele de primire din Iași găzduiesc din ce în ce mai puține persoane, fluxurile s-au diminuat considerabil în ultimele 3 săptămâni. România s-a transformat într-un hub umanitar, se spune, iar rolul că țară de tranzit și l-a îndeplinit, după cum se vede.

Conform datelor pe care le-am putut obține, din cei peste 700.000 de refugiați ce au intrat în România, nici măcar 80.000 nu se mai află pe teritoriul național. În urma solicitării mele, Inspectoratul General pentru Imigrări mi-a relatat că în data de 19.4.2022 vreo 15.000 de refugiați ucraineni erau înregistrați: pentru permise de şedere în diverse scopuri - 2464, pentru protecţie temporară - 8024, iar solicitări de azil însumează 4346.

Cât despre Moldova, aceasta se confruntă în continuare cu enorme dificultăți. Fluxurile sunt constante, iar capacitățile de primire sunt insuficiente. Ca și fondurile necesare pentru hrănirea zilnică a celor peste 102.000 de refugiați, dintre care doar 3000 sunt găzduiți în structuri administrate de guvern sau de municipalități. Restul de 97.000 sunt găzduiți de familii, care abia mai reușesc să își hrănească propriii copii. În Chișinău există platforme susținute de ONG-uri, ce oferă produse de tot felul (chiar și evacuare către Germania), însă nu se reușește o acoperire completă a necesităților primare. În zona Bălți, societatea civilă s-a organizat și a creat un hub umanitar cu ajutor internațional, însă sponsorii au și ei disponibilitate limitată.

În sudul Moldovei există sate uitate de lume in care nu ajung pachetele alimentare obținute cu greu de la organizațiile internaționale, căci nu există infrastructură, transport suficient sau bani de benzină. Singurii care ajută în acest caz sunt voluntarii bisericii evanghelice, care fac tot posibilul sa fie de ajutor, însă hrana nu este suficientă.

Situația în Moldova este disperată. Este nevoie urgentă de sprijin internațional, în primul rând de alimente. Iar pe termen lung, condiții ceva mai omenești de cazare pentru niște oameni ce vor doar să se întoarcă acasă.

De abia au trecut 60 de zile dintr-un crud război ce nu dă semne de a se încheia curând…

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult