Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Moldova se confruntă cu enorme dificultăți în gestionarea crizei refugiaților. Este nevoie urgentă de sprijin internațional

Refugiați la Palanca

Foto: Getty Images

Au trecut peste 60 de zile de la începutul războiului în Ucraina. Țara luptă încă din răsputeri împotriva Rusiei, ce și-a declarat clar intenția nu doar de a lua Donbasul, dar și de a ocupa întreaga coastă a Mării Negre. Există speculații și legate de crearea unui coridor către Transnistria, opțiune nimicitoare pentru o Moldovă care este deja aproape de colaps sub povara celor peste 100.000 de refugiați ucraineni aflați pe teritoriul ei.

Războiul este o crudă realitate pentru estul Europei, iar Zelenski face tot ce-i stă în puteri pentru a menține drama Ucrainei în atenția publicului internațional. Iar țările europene reacționează în consecință, fiecare după propriile posibilități.

Germania se străduiește să găsească soluții pentru cei peste 300.000 de refugiați ucraineni ce se află deja pe teritoriul național, însă din când în când, după dovezile de solidaritate din partea cetățenilor, mai apare și întrebarea "cine va suporta cheltuielile?" Berlinul găzduiește aproape 18.000 de persoane, iar 14.000 dintre ei, sunt găzduite de familii, în locuințe private. Gazdele vor primi subvenții din partea statului, dacă înaintează anumite formulare. Statul a prevăzut o plată lunară de 200-300€, cursuri de germană gratuite plus acoperirea costurilor chiriei refugiaților ce reușesc să își găsească o locuință, întreprindere oricum destul de complicată în Germani. Însă, în contrast cu refugiații sirieni din 2015, ucrainenilor nu li se mai pun piedici: prevederile tratatului de la Dublin nu se mai aplică, cererea de azil se poate face fără probleme, iar cei ce vor să studieze, o pot face și fără a avea o diplomă de bac (dat fiind că anul acesta sesiunea nu va avea loc). Pot așadar să își înceapă noua viață în Vest.

Și Polonia, ce găzduiește peste 2,7 milioane de refugiați, statul încearcă din răsputeri să îi susțină din toate punctele de vedere. Peste tot este vizibil steagul ucrainean, iar campaniile de solidaritate sunt și ele omniprezente: de la afișele din vitrinele unor magazine la panourile de pe străzi, pline de mesaje de încurajare… fiecare încearcă să susțină Ucraina cum poate: concerte de binefacere, alimente, donații în bani colectate de organizații și centre locale. De exemplu, comunitatea evreiască este extrem de activă în acest sens. 

Însă în Ungaria, în Budapesta, nici nu prea se observă că peste granița din est are loc un război sângeros… Doar în fața gării Nyugati am zărit un cort cu voluntari care mi-au explicat că ei ajută cu orice fel de produs (obținut din donații) pe oricine le poate arăta un pașaport ucrainean; ei sunt la fața locului până seara târziu, căci fac parte din partidele ce se opun Fidesz, care a făcut tot posibilul să îi țină departe pe ucraineni. Însă câți refugiați mai sunt încă în oraș, nu a știut să-mi spună. Doar că o sală de sport de lângă gara Keleti a fost amenajată ca tabăra temporară. Și într-adevăr, așa este: în sala Bok Csarnok văd mai mult personal decât refugiați. Mi se spune ca întrevederile cu presa au loc doar în cursul dimineții, dar că 5 minute mi se pot acorda. Voluntarul, care e și responsabil de întregul centru, îmi relatează că acesta este destinat exclusiv tranzitului și că persoanele se opresc pentru maxim câteva ore, niciodată pe timpul nopții. La Budapesta au rămas prea puțini refugiați, toți pleacă: "așa cum este și în România, nu?". Într-adevăr, centrele de primire din Iași găzduiesc din ce în ce mai puține persoane, fluxurile s-au diminuat considerabil în ultimele 3 săptămâni. România s-a transformat într-un hub umanitar, se spune, iar rolul că țară de tranzit și l-a îndeplinit, după cum se vede.

Conform datelor pe care le-am putut obține, din cei peste 700.000 de refugiați ce au intrat în România, nici măcar 80.000 nu se mai află pe teritoriul național. În urma solicitării mele, Inspectoratul General pentru Imigrări mi-a relatat că în data de 19.4.2022 vreo 15.000 de refugiați ucraineni erau înregistrați: pentru permise de şedere în diverse scopuri - 2464, pentru protecţie temporară - 8024, iar solicitări de azil însumează 4346.

Cât despre Moldova, aceasta se confruntă în continuare cu enorme dificultăți. Fluxurile sunt constante, iar capacitățile de primire sunt insuficiente. Ca și fondurile necesare pentru hrănirea zilnică a celor peste 102.000 de refugiați, dintre care doar 3000 sunt găzduiți în structuri administrate de guvern sau de municipalități. Restul de 97.000 sunt găzduiți de familii, care abia mai reușesc să își hrănească propriii copii. În Chișinău există platforme susținute de ONG-uri, ce oferă produse de tot felul (chiar și evacuare către Germania), însă nu se reușește o acoperire completă a necesităților primare. În zona Bălți, societatea civilă s-a organizat și a creat un hub umanitar cu ajutor internațional, însă sponsorii au și ei disponibilitate limitată.

În sudul Moldovei există sate uitate de lume in care nu ajung pachetele alimentare obținute cu greu de la organizațiile internaționale, căci nu există infrastructură, transport suficient sau bani de benzină. Singurii care ajută în acest caz sunt voluntarii bisericii evanghelice, care fac tot posibilul sa fie de ajutor, însă hrana nu este suficientă.

Situația în Moldova este disperată. Este nevoie urgentă de sprijin internațional, în primul rând de alimente. Iar pe termen lung, condiții ceva mai omenești de cazare pentru niște oameni ce vor doar să se întoarcă acasă.

De abia au trecut 60 de zile dintr-un crud război ce nu dă semne de a se încheia curând…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult