Foto: Guliver Getty Images
- De ce să dăruiești flori de 8 martie femeilor, când aniversarea respectivă este despre drepturi egale? am întrebat eu, mai mult sau mai puțin retoric, un bărbat.
- Pentru că femeia este ea însăși o floare, mi-a răspuns mai în glumă, mai în serios, bărbatul.
Metafora cu femeia-floare spune tot despre percepția și rolul femeii în societate. Ce este o floare? O floare are, principalmente, o funcție estetică, de decor – ea înfrumusețează locul, așa cum și femeia trebuie să o facă. Apoi, o floare este prin definiție ceva fără voință proprie, spre deosebire de orice altceva, un animal, o gâză sau un copac – o pui unde stă, în vază, pe birou, la butonieră. E tăcută, fragilă, pasivă și frumoasă, la fel ca femeia perfectă din capul multora. Și, într-un final, florile se ofilesc, la fel ca femeile - nu am auzit de expresia bărbat ofilit, dar despre femeile trecute se spune mereu că sunt ofilite. Și când florile se ofilesc, le arunci la gunoi și le înlocuiești cu altele, proaspete, eventual cu o nevastă sau cu o amantă mai tânără.
Felul în care a fost deturnat sensul zilei de 8 martie, o aniversare original axată pe drepturi politice, economice și egalitate de gen într-o sărbătoare consumerist-patriarhală e relevant pentru felul în care e percepută și tratată femeia. În societățile socialiste, 8 martie era mai ales o sărbătoare a mamelor, consacrându-se și întărindu-se funcția reproductivă a femeii, înțeleasă ca datorie față de patrie. După căderea regimurilor socialiste, funcția reproductivă tinde să fie completată și uneori chiar înlocuită cu funcția decorativă, în care 8 martie devine un moment de dezmăț consumerist sub pretextul venerării femeii-obiect. Dintr-o sărbătoare a egalității de gen, 8 martie a devenit ocazia perfectă pentru adâncirea stereotipurilor de gen și, deci, a inegalității de gen – o zi în care femeia e tratată ca o floare, în care i se fac complimente, i se oferă daruri, cine romantice și în care ea este obiectul pasiv și încântător al acestui ritual. Cireașa de pe tort sunt spectacolele de striptease masculin de 8 martie anunțate cu surle și trâmbițe, cu mesajul lor implicit cum că o dată, o singură dată în an, femeia are voie să obiectualizeze și ea bărbatul, pentru că e ziua ei și i se iartă. În restul anului, este obiectualizată ea căci, nu-i așa, e o floare.
E frumos că bărbații dăruiesc flori de 8 martie – pentru că un cadou făcut oricând, oricui, e un gest minunat. Dar ar fi și mai frumos dacă acești bărbați ar scuti femeile de corvoada muncilor casnice în restul anului, împărțind în mod echitabil sarcinile domestice. A găti, a spăla vase, a duce dimineața copilul la grădiniță sau la școală, zi de zi, seară de seară, e mai puțin spectaculos decât să vii, o dată pe an, seara, cu un buchet de 50 de trandafiri roșii acasă. Dar femeilor din România le lipsește timpul – și asta în fiecare zi, nu o zi pe an, când e ziua femeii. România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește distribuția sarcinilor domestice. Dacă în 2005, România avea un scor de 51 (din 100) în privința împărțirii sarcinilor casnice între bărbați și femei, situându-se chiar ușor peste media europeană, în 2012 scorul scăzuse dramatic la 25 și ne plasa pe ultimul loc în Uniunea Europeană. În iulie 2016, doar 10% din dosarele pentru creșterea și îngrijirea copilului erau depuse de bărbați. Pentru că, nu-i așa, e rolul femeii să îngrijească copiii și să țină casa. Doar e mai proastă și mai slabă, vorba europarlamentarului polonez Janusz Korwin-Mikke. Dar nu-i nimic, i se oferă flori de 8 martie.
E bine că angajatorii dau zi liberă de 8 martie femeilor. Totuși, ar fi mult mai bine dacă le-ar încadra pe funcții similare bărbaților și le-ar plăti salarii egale cu cele ale bărbaților. Asta ar face ca toți gigeii care proclamă pompos că ei aduc banul în casă să își țină gura închisă și să vadă în partenera de viață o ființă egală. În România, inegalitatea resurselor financiare dintre femei și bărbați e de două ori mai mare decât media UE. Deși la nivel național gradul de ocupare a crescut, participarea femeilor pe piața muncii a stagnat în ultimii 10 ani, în timp ce calitatea joburilor ocupate de femei este în scădere, acestea având parte de locuri de muncă cu program de lucru mai lung și mai puțin flexibil decât al bărbaților, condiții de muncă mai proaste, formare profesională mai puțină.
Nu în ultimul rând, e emoționant că tații le spun cuvinte frumoase fiicelor lor și fac tot soiul de gesturi afectuoase. Dar și mai bine ar fi dacă în loc să le ofere cuvinte și daruri, le-ar oferi exemple – exemplul propriu de cum arată o familie în care mama nu e o servitoare domestică neplătită și o ființă cu capacitate limitată de discernământ. Altfel, aceste ființa dragi, care sunt fiicele lor, vor deveni aidoma mamelor lor, înhămându-se la dubla zi de muncă neremunerată. Există un dublu standard evident în cazul bărbaților în privința felului în care se raportează la partenerele de viață/soții, pe de o parte și la fiice lor, pe de altă parte: atunci când sunt întrebați ce calități apreciază la o soție, majoritatea bărbaților indică atractivitatea, inteligența și drăgălășenia ca fiind cele mai importante. Trăsături precum independența sau principialitatea nu sunt la mare căutare. În schimb, când e vorba de caracteristicile pe care își doresc să le aibă fiicele lor, bărbații își doresc să fie tați de femei independente, puternice și cu principii, atractivitatea fiind prea puțin importantă. Numai că e foarte greu să crești o femeie independentă, când modelul din familie e acela de nevastă grijulie și tăcută.
Ei bine, nici de 8 martie, nici în altă zi a anului nu vreau să fiu tratată ca o floare. Din experiență, știu că nu e ușor, pentru că societatea în care am crescut ne spune că o femeie, mai ales dacă are păr blond, ochi albaștri și chip fragil are, automat, un IQ scăzut și e un bun de consum care abia așteaptă să fie pusă la butoniera unui bărbat care să se împăuneze cu ea până se ofilește. Dar tot din experiență, știu că nu e imposibil. Vreau să fiu un om, atât, un om cu aceleași atribute, roluri, calități și defecte ca bărbații. Iar dacă asta e atât de greu, dacă unii, precum Janusz Korwin-Mikke consideră că femeile nu pot fi egale bărbaților pentru că sunt mai slabe și mai puțin inteligente, atunci prefer să fiu un spin. Unul din ala enervant, care îți intră în talpă, nu vrea să iasă și îți dă dureri. Un spin te exasperează, îl înjuri, dar cel puțin nu e obiectul nimănui și se încăpățânează să aibă un rol al său, nu stă unde îl pui, ca o floare care după aceea e aruncată la gunoi.
Așa că, mulțumesc pentru flori, dar vreau respect. Și drepturi. Nu doar pentru mine, ci pentru toate femeile, indiferent că sunt fiice, mame, amante, neveste sau colege.
#Multumescpentruflori este o campanie online desfășurată în perioada 1-8 martie de un grup de activiste și promovată de Feminism România
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oricum, un răspuns potrivit pentru unele dintre obsesiile feministelor de pretutindeni îl oferă tot o femeie, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=1oqyrflOQFc
Pentru mine, ca barbat, conteaza 1 Martie, cand ofer cu drag flori unei femei si-i urez sa aiba o primavara frumoasa. Insa 8 Martie mie imi aduce aminte de pionieri si Soimii Patriei.
„O floare” este de obicei un cadavru de plantă, n-aș vrea să compar nicio femeie cu „o floare”.
Ce-a zis europarlamentarul ăla polonez, că femeile sunt mai proaste și mai slabe?
O fi având omul dreptate? Posibil, că doar la orice sport concurează bărbații între ei și femeile între ele - INCLUSIV LA ȘAH ! :)
Un articol scris de o cățea frustrată, pentru zgândărirea altor cățele frustrate...
Într-adevăr, semnificația zilei de 8 Martie a fost denaturată în perioada comunistă, dar mai ales în perioada consumeristă pe care o traversăm cu toții. Așa cum obiceiurile de iarnă au fost „spurcate” de către cerșetorii de metrou și sărbătorile religioase, civile ori datinile au fost „spurcate” de consumerism. Să ne gândim la ceea ce se întâmplă de Crăciun, de Paști, de Valentine’s Day, de Dragobete, de... Este o molimă a societății de consum care ne-a conataminat și pe noi. Asta este! Totuși, consider că este mai plăcut ca (măcar) de 8 Martie să fii tratată ca o doamnă decât ca o servitoare. De acord cu opinia că jumătățile noastre ar trebui să fie tratate zi de zi ca niște doamne dar... asta nu se prea întâmplă nici în țările pe care noi le numim civilizate. Ceea ce, bineînțeles, nu este o scuză!
Faptul că doar 10% dintre dosarele pentru creșterea și îngrijirea copilului sunt depuse de bărbați, nu ține de misoginism sau de o mentalitate partriarhală a acestora, așa cum am înțeles din articol. Renunță la serviciu cel care pierde mai puțin la salariu, iar aici, într-adevăr, femeile sunt dezavantajate. Am câțiva cunoscuți care au plecat doi ani în creșterea copilului fiindcă soțiile fie erau mai bine plătite decât ei, fie nu li s-a acceptat lipsa îndelungată de la serviciu. Deci s-ar încadra mai degrabă la remarca doamnei Stoiciu în legătură cu încadrarea femeilor pe funcții mai prost plătite. Aici discuția s-ar putea extinde fiindcă, într-adevăr, o femeie este angajată mai greu în sectorul privat pentru că patronilor nu le convine să țină blocat un post timp de doi ani cât doamna este în creșterea copilului. Dacă vă mai amintiți, după ce a născut băiatul, Andreea Esca n-a mai stat acasă la fel de mult cât a stat cu fata. Deci, se întâmplă și la case mai mari.
„Există un dublu standard evident în cazul bărbaților în privința felului în care se raportează la partenerele de viață/soții [...] Trăsături precum independența sau principialitatea nu sunt la mare căutare.” Este cu dus și întors această afirmație.
Pe de o parte, suntem cu toții captivi șabloanelor după care suntem crescuți din copilărie de părinții noștri, supuși și ei unor tipare ale societății. Spre exemplu, fetițele sunt îmbrăcate în roz, pe când băiețeii au trusoul albastru. Apoi jucăriile crează segregarea pe sexe încă din fragedă pruncie. Fetițele sunt cu Barbie iar accesoriile păpușii sunt imitații de cosmetice, imitații ale obiectelor de uz casnic și alte asemenea. Pe când la băieței... tancurile, autoturismele, roboții, armele de tot felul, avioanele etc. Ce așteptări putem avea de la acești viitori adulți când, încă din pruncie, sunt astfel educați? Să săpăm mai adânc să vedem cine le cumpără „jucării adecvate” fetițelor? Este 8 Martie, așa că mă abțin.
Pe de altă parte, fiecare are soția pe care și-o merită. I-am spus și băiatului meu, cu mult timp înainte, obișniuesc să le spun și tinerilor bărbați când am ocazia, că frumusețea este efemeră, în timp ce prostia este perenă. Este bine să faci un salt în timp (imaginar) pentru a te vedea împreună cu perechea ta la vârsta de 60 de ani: frumusețea se ascunde printre riduri, varice și articulații umflate iar pasiunea... s-a dus odată cu ultima menstruație. Și atunci poți sta împreună cu o femeie deșteaptă și puternică (discutând pe marginea unor subiecte comune ori dezvoltând unele proiecte) sau poți sta închis în casă împreună cu o proastă. Depinde ce-ai ales la tinerețe.
Și o ultimă remarcă. Bag seama că până acum au comentat numai bărbați. Să înțeleg că doamnelor nu le pasă ce se scrie în acest articol?
Subtil ati sugerat ca 8 martie ar trebui sa fie o zi oarecare si ,in plan mai larg, ar trebui sa nu existe nicio celebrare de acest gen. Mai pe scurt sa stergem entropic diferentele naturale intre barbati si femei.
Daca eu nu sunt inalt cu ochi albastri ar trebui sa fiu suparat ?
De ce vreti dumneavoastra sa transformati diferentele dintre barbati si femei in AVANTAJE si/sau DEZAVANTAJE?
Cand citesc articolul se simte in fiecare silaba o ignoranta agresiva ce este de natura mai degraba sa inraiasca oamenii , si nu e nimic frumos in acest lucru.
Emana practic acelasi aer greu ca si zicerea domnului Janusz Korwin-Mikke.
Sa fie incadrate in functii similare barbatilor doar pentru egalitate de gen? fara sa mai conteze performantele? Halal :)