
Foto: Andrei Gryaznov / TASS / Profimedia
Nava rusă de război Amiral Makarov, care operează în Marea Neagră, ar fi fost atacată cu rachete Neptun de către forțele militare ucrainene, potrivit unor inf0rmații neconfirmate oficial de la surse citate de presa din Ucraina.
La bordul fregatei, care se afla în zona Insulei Șerpilor când a avut loc atacul, ar fi izbucnit un incendiu, în urma atacului, notează publicația Kyiv Independent, citând surse ucrainene.
Presa din Ucraina scrie că Rusia a trimis vase de salvare pentru echipajul de pe nava Amiral Makarov.
În bilanțul publicat de Ministerul ucrainean al Apărării, vineri, 6 mai, apare că o ambarcațiune rusă ar fi fost distrusă de armata Ucrainei, față de datele publicate în ziua precedentă.
Fregata Makarov este considerată cea mai importantă navă rusească din Marea Neagră, după scufundarea navei Moskva, pe 14 aprilie, în urma unui atac cu rachete Neptun.

Nava Amiral Makarov, în portul Feodosia, Rusia, în anul 2020 /Foto Sergei Malgavko / TASS / Profimedia
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Păi au fost grămadă însă NU cu Rusia ci cu URSS. Culturale, economice dar mai ales militare. Vă amintiți magnetofoanele Maiak? Aparatele de radio nu mai știu cum, parcă Ocean?
Țările pe atunci socialiste chiar făceau schimburi economice.
În anii de demult se învăța în școală limba rusă.
Cărțile autorilor ruși erau la loc de cinste.
Unii români își făceau studiile la Moscova, ca Ion Ilici zâmbărici Iliescu măi animalule.
Trenuri întregi de mărfuri se duceau la ruși ca despăgubiri de război. România a fost OCUPATĂ de armata roșie până în 1958.
Când a murit tătuca Stalin au plâns și copiii de școală.
Cum puteți spune că relațiile cu rușii nu erau? A, natura lor, în mare parte, nu era cea optimă.
Și cum altfel, URSS era tătucul ăla mare. Așa de mare că își trimitea tancurile, întâi la unguri, apoi în 1968 la cehi, să le bage dle mințile în cap.
Și atunci Ceaușescu a făcut unul din cele mai bune lucruri pe care le-a făcut vreodată, a refuzat să ia parte la invazia Cehoslovaciei și nu și-a exprimat aprobarea.
Avem o istorie marcată de stăpânirea rusească.
Rusia și poporul rus ... ne-a adus. Unii ar înțelege bunăstare. Eu aș zice belele.
După WW2 am fost forțați, obligați să aparținem sferei de influență rusească, ni s-a impus fenomenala orânduire socialistă și cu ea odată hegemonia rusească.
Cum puteți spune că nu? Atât de mult ca ni s-a acrit. Nu mai vrem, punct. Nici davai ceas, davai palton, davai moșie, aspirator ori tabletă. Nimic. Nada. Poate un pic de vodcă dar atât. Mojicia și mujicia rusească nici atât. După revoluție ne-am trezit într-un hal de înapoiere fără de hal. Străinii (puțini) care ne-au vizitat atunci aveau impresia că făceau o călătorie în timp. Bravul nostru socialism degenerase crunt, vezi stabilimentele pentru copii cu handicap care au făcut ocolul lumii pe care a umplut-o de oroare.
Vrem un drum al nostru departe de cizma rusească. E atât de greu de înțeles?
În urma experiențelor avute românul a devenit rusofob. Nimic de mirare. Românul când zice rus scuipă în sân. Amintirile s-au imprimat în memoria colectivă și ne îndeamnă mereu să nu avem încredere. Și din păcate am avut dreptate.
PS: sunt imună la zeflemea și ironii. Am luat postarea dvs foarte în serios. Poate prea serios, o astfel de amnezie e practic imposibilă.