Foto Meduza
Rusia lui Putin are toate „ingredientele" unui regim totalitar: ideologie unică (imperialismul euro-asiatic dughinist), partide politice de mucava, președinte ales pe viață (alegerile în Rusia numai libere nu sunt), cenzură, lichidarea opoziției, poliție politică etc. Ceea ce înseamnă că Vladimir Putin este un dictator.
În acest context, uciderea lui Alexei Navalnîi (ca și a jurnalistei Anna Politovskaya sau a liderului militar Evgheny Prigojin) face parte din arsenalul politic al oricărui regim anti-democratic. Putin nici măcar nu mai menajează susceptibilitățile Occidentului: doar cu o jumătate de gură declară că jurnalistul disident a murit de moarte naturală. Știe și el că teroarea îndreptată asupra propriului popor este una dintre armele cele mai redutabile într-un război. De aceea și întreține ambiguitatea, misterul, non-transparența în privința morții principalul fost opozant al regimului de la Kremlin: pentru că își cunoaște poporul și știe că acesta ascultă doar de o autoritate rece și dură, care inspiră teamă.
Supunerea față de cel care te terorizează, de cel de care îți este teamă este cea mai persistentă în timp. În fond, puterea își extrage forța și fascinația asupra maselor din tremens; de aici și legătura ei cu sacrul. Pentru majoritatea rușilor, puterea lui Putin are atributele unei puteri sacre: inspiră teamă, are de partea sa ideologia, ce creează aparența unei consistențe, a unei misiuni sacre și se impune ca un fel de magie, de la sine, prin forță pură.
Putin se află deja într-un război cu toată lumea non-rusă: cu Ucraina, cu ceilalți vecini, cu NATO, dar mai ales cu propriul popor, pe care, în megalomania lui îl ține ostatic și îl domină prin teroare. Imaginea lui de politician macho corespunde de fapt cu ceea ce vrea să arate Putin că posedă: controlul. Rusia este captivă, pentru că se află în controlul liderului de la Moscova.
Numai că, uneori, sunt semne că rușii pot ieși de sub vraja puterii aruncate de președintele lor asupra întregii Rusii. Așa a fost la câteva săptămâni după izbucnirea războiului din Ucraina, când o mână de tineri au ieșit în stradă să protesteze împotriva războiului. E drept că semnele au venit mai mult din partea unor jurnaliști sau politicieni curajoși: Navalnîi, Politovskaya, Nemțov, uciși cu toții de Putin, Ilya Yashin și Vladimir Kara-Murza, ce-și ispășesc pedepsele în colonii penitenciare, ori din partea unor voci din diaspora, cum ar fi fostul șahist Garry Kasparov ori omul de afaceri Mihail Hodorkovski, stabilit în Londra. Totuși, în aceste zile, se simte o adiere lină de revoltă tăcută și în rândul oamenilor obișnuiți, care, în aceste zile, au decis să spargă zidurile ipocriziei și ale fricii și să stea la rând, ca la un marș al tăcerii acuzatoare, la sicriul lui Alexei Navalnîi.
Coadă la cimitirul unde este îngropat Navalnîi /Foto: Meduza/
Pelerinajul pe care oamenii simpli îl fac la mormântul lui Navalnîi, florile depuse pe asfalt, mulțimile adunate pentru a-și susține solidaritatea față de familia disidentului rus reprezintă, într-un regim închis ca cel putinist, mici gesturi de revoltă, atitudini, chiar dacă non-combat, ce seamănă cu o declarație de libertate, de nemulțumire cel puțin față de politica oficială a regimului de la Kremlin. Adânc în sufletul fiecărui om este ascunsă dorința de libertate. Chiar și înăbușită de ideologie, libertatea nu are cum să nu iasă uneori la suprafață, să nu se manifeste, fie și instinctual. Și acest lucru îi dă fiori lui Putin, îl face să îi tremure puțin pământul de sub picioare. Căci, dacă declarațiile războinice față de Occident și NATO sunt proferate în spatele zidurilor Kremlinului, de la sute de kilometri distanță, cu scopul vădit de a-i impresiona și speria pe acoliții săi, de popor nu mai poate fi protejat de ziduri sau de armată.
Foto: AP / Profimedia
Navalnîi a murit, dar conștiința libertății lui este un spectru ce îl bântuie pe Vladimir Putin. Disidentul ucis într-o colonie penitenciară din Siberia poate fi mai periculos acum mort decât era când trăia. De dincolo de mormânt, Alexei Navalnîi poate fi mai viu decât oricând, pentru că puterea lui este de fapt puterea libertății și a dreptății, e glasul sângelui nevinovat ce strigă din pământ pentru toți cei care au încă urechi de auzit. Conștiința lui Navalnîi, încă vie atât timp cât el nu va fi uitat, poate să trezească alte conștiințe, să facă să rezoneze cu instinctul libertății din sufletul fiecărui rus care încă nu a murit. Ele sunt stafiile care îl vor bântui pe noul Stalin de acum înainte.
Moartea lui Navalnîi poate însemna nașterea din nou a Rusiei. „Fără Putin, fără război”, așa se scandează la căpătâiul vrednicului luptător pentru liberate. Dacă nici acum nu se va schimba vântul la Moscova, atunci rușii îl vor înmormânta, în fiecare zi cât timp va fi Putin la putere, pe disidentul ce le-ar fi putut da o conștiință și o nouă viață. Și odată cu cadavrul lui Alexei Navalnîi va fi îngropată și toată Rusia. Totuși, speranța că trupul lui Lenin va putrezi în cele din urmă la Kremlin, în timp ce Navalnîi va transfera conștiința vie Rusiei rămâne cea care moare ultima.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mi-e teama ca Putin face parte din acea categorie de insi: dupa mine potopul. Nebunia lui, ura inversunata, betia puterii, dorinta de a domina si controla lumea dincolo si de marginile intinsei Rusii, il pot duce la gesturi extreme. Tipul acesta de comportament nu accepta ca insul Putin intr-o zi nu o sa mai fie, ca lumea va merge inainte fara el, ca va zacea intr-un mormant mai mult sau mai putin uitat. Nu poate sa conceapa ca intr-o zi va muri. Gesturile extreme pot aparea din senin, in orice moment, in asemenea minti.
Intr-un fel imi aminteste de cazul cantaretei franceze Dalida (Iolanda Cristina Gigliotti) care la 3 mai 1987 s-a sinucis. Era la a doua tentativa. De ce? Pentru ca nu suporta ideea ca imbatranea. Nu suporta sa vada trecerea timpului pe chipul sau. Multe persoane (mai ales vedete de cinema) obisnuite sa fie mereu in topurile de moda si frumusete, sa fie admirate si curtate de lumea intreaga, nu pot accepta ca timpul trece, iar alte persoane tinere vin sa le ia locul. In mintile oamenilor se petrec tot felul de lucruri si este greu sa intelegem mecanismele din creierele acestora pentru ca nu suntem nici Dalida, nici Putin.
Putin nu poate accepta ca e batran si merge spre finalul vietii. Cum sa lase pe altul sa-i ocupe jiltul? Mai bine potopul.: daca eu nu mai sunt printre voi, mai bine sa nu fiti nici voi. Si pana va muri va raspandi raul si teroarea, rezistand cat mai mult ispitei de a face gestul suprem, sa apese butonul magic, din simplul motiv ca-i place puterea dementa si nu ar vrea sa-si grabeasca sfarsitul, nu pentru ca s-ar gandi la umanitate. Ca una-i sa asisti la parade monstruoase din Piata Rosie, sa tii discursuri de ore, difuzate in cinematografe ?!?!, sa urci si sa cobori treptele de la palat, salutat de garzi si tot personalul care sta smirna. Si alta-i sa vorbesti la un microfon dintr-un buncar fara sa stii cati te mai aud si cati te mai asculta. Asta, daca mai ajungi la buncar. (din varii motive).
Se va juca cu mintile oamenilor si cu stabilitatea si ii va placea. Sa vada cum raspandeste frica si orice gest si orice cuvant ii sunt analizate de lumea intreaga. Pentru el e un amuzament.
Este o scena cu Charlie Chaplin cand in chip de Hitler, se joaca cu un balon pe care e desenat globul pamantesc. Cred ca unul din asta este si in biroul lui Putin, si mai sunt cateva raspandite in lume: Beijing, Phenian si cateva (mai multe, dar mai mici in dimensiuni, adica, e dorinta, dar nu e putirinta) prin Africa, America de Sud.
E greu sa fii erou pe Terra anului 2024.
E ca si cum ai zice ca Sosoaca e spaima PSDNL. Hai sa fim seriosi, oameni buni.
Maine poimaine o sa imi spuneti ca Jil Stein il bantuie pe Biden/Trump