Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ne dorim statut, mașini scumpe, vacanțe în Seychelles, pentru că suntem în competiție cu alții. Totuși, organizațiile de tipul Wikipedia ne arată că lucrul în echipă este strategia câștigătoare

Wikipedia.

Foto veryan dale / Alamy / Alamy / Profimedia

În fiecare toamnă, păsările migratoare pleacă spre zone mai calde din Africa sau sudul Europei. În fiecare an ele străbat mii de kilometri, cele care traversează Marea Nordului sau Marea Mediterană fiind nevoite să parcurgă fără întrerupere 600-700 km, iar cele care traversează Golful Mexic, aproape 1000 kilometri. Un singur exemplar nu ar fi capabil de asemenea performanță, fiind doborât de epuizare înainte de a ajunge la destinație. Din acest motiv, păsările migratoare zboară în stoluri, fiind dispuse în formațiuni de forma literei “V”. Ce avantaje oferă acest model?

Fiecare pasăre zboară la mică distanță de colega din față, reducând forța de frecare a vântului

- Liderul formațiunii, care ia în piept toată forța vântului, este înlocuit periodic de către un alt membru atunci când obosește. Zborul în pluton îi permite să se odihnească și să-și refacă forțele.

- Zborul în formație „V” facilitează comunicarea și coordonarea întregului grup în mod efectiv. Fiecare pasăre se ia după pasărea din față, drept urmare există un singur canal de comunicare și coordonare.

Dacă o pasăre din formație obosește, cele din urmă o sprijină și pun presiune pentru a reintra în formație

Wikipedia este o enciclopedie cu un conținut gratuit, scrisă și menținută de o comunitate de voluntari. Inițial disponibilă doar în engleză, acum are versiuni în 325 de limbi, mai mult de 58 de milioane de articole, având 2 miliarde de vizitatori unici pe lună.

Wikipedia a avut o evoluție exponențială, numărul de articole explodând în fiecare an.

Acest lucru se datorează armatei de editori voluntari care publică articole zilnic pe platformă. Acest model simplu și efectiv de muncă în echipă a dus la apariția celei mai mari enciclopedii din lume. Deși nu este ferită de critici, mulți considerând că informațiile nu sunt întotdeauna corecte, Wikipedia reușește să aibă un conținut destul de exact. În 2005, revista „Nature” a comparat conținutul publicat în Wikipedia cu cel din „Encyclopaedia Britannica”, o lucrare elaborată de experți, iar concluzia a fost că „în medie, un articol din Wikipedia conține în jur de patru inexactități ; Britannica, aproximativ trei”.

Această performanță este datorată unei extraordinare munci în echipă, conținutul fiind revizuit și greșelile corectate de către editori voluntari.

Mai sus sunt prezentate două exemple de echipe excepționale care au reușit să realizeze lucruri inimaginabile pentru un singur individ. Care este secretul lor ?

Putem extrage mai multe idei din aceste exemple, însă mă voi opri doar la una: cele două echipe performează, deoarece în ambele modele nu există concurență între indivizi: păsările preiau rolul de lider cu rândul, obiectivul final fiind de a ajunge în siguranță în Africa, nu de a avea statut, iar editorii de pe Wikipedia nu intră în concurență unii cu alții, motivația fiind una intrinsecă, nu extrinsecă.

Societatea umană pune foarte mare accent pe individ și încurajează competiția încă din copilărie în detrimentul lucrului în echipă și al colaborării.

În școală suntem evaluați, notați, gradați, intrăm în concurență cu colegii, este stimulat și premiat spiritual competițional. Mai târziu, la locul de muncă, suntem evaluați anual sau mai des, comparați cu alții, încurajați să intrăm în competiție cu colegii, apărem la panoul de onoare ca angajatul anului, ni se dau medalii, măriri de salariu, pentru că da, am fost mai buni decât cei din jurul nostru.

În afară de asta, există un adevărat cult al personalității. Ne plac poveștile cu oameni de succes, îi admirăm pe Steve Jobs, Elon Musk, Jeff Bezos, Bill Gates și mulți alții, însă mereu uităm că în jurul lor există o echipă și că ei fără echipă, oricât de multe calități ar avea, nu ar fi avut succes.

Ne dorim statut, mașini scumpe, vacanțe în Seychelles, parteneri tineri și frumoși doar pentru că suntem mereu în competiție cu alții și stima noastră de sine stă în dorința de a fi superiori altora.

Totuși, atât natura cât și organizațiile de tipul Wikipedia ne arată că lipsa competiției, colaborarea, lucrul în echipă este strategia câștigătoare atât pentru noi, cât și pentru organizația din care facem parte.

Și poate, dacă am cultiva aceste valori încă din școală, am avea și lideri mai responsabili cu orgolii mai mici și am putea realiza lucruri mai mari, atât pentru noi, cât și pentru umanitate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    In general imi plac articolele Dvs., dar pe acesta nu l-am inteles. Nu am inteles de ce dorinta de a detine lucruri si munca in echipa sunt incompatibile?!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult