Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Nepoți de Crăciun. Mentalistul Cristian Gog aduce magia sărbătorilor în viața bunicilor uitați

În România, trăiesc aproape 5,3 milioane de pensionari care primesc o pensie medie lunară de 893 de lei. Pentru unii, acești oameni reprezintă doar niște simple cifre. Pentru alții, ei sunt niște destine care merită să meargă înainte. 

„Asta e marea problemă, vârstnicii din România sunt niște numere, pentru cineva acolo sus. Și nu mai sunt considerați oameni”, îmi spune mentalistul Cristian Gog, cel care în anul 2012 câștiga show-ul „Românii au talent”.

Cu doi ani înainte să devină cunoscut de o țară întreagă pentru numerele sale de magie, Cristian Gog intra în viața unor vârstnici uitați de apropiați. 

Era 2010 când a început, cu gândul la bunica lui cea dragă, un proiect dedicat bătrânilor singuri. L-a numit Nepoți de Crăciun. „Știam că nu pot face acest lucru singur și l-am rugat pe Adi Hădean, juratul Masterchef, să mă ajute. Am fost într-un centru comercial din Cluj Napoca, am cerut aprobarea celor de acolo să ne lase să ne manifestăm și am intrat în food curt. Adi a adus tigăi, plite mobile și a început să gătească. El atrăgea lumea prin mirosul de mâncare, iar eu mergeam la cei care așteptau și făceam o mică magie, le explicam de ce suntem acolo și ce vrem să facem, le dădeam o pungă mică, goală, transparentă, și îi rugam să pună în ea niște alimente”, povestește Cristian Gog. 

Scopul era acela de a face 50 de pachete cu mâncare pe care să le ducă de Crăciun unor vârstnici din centrele de zi. Au reușit să strângă 120 atunci, iar anul acesta numărul pachetelor de sărbători oferite vârstnicilor a ajuns la peste 2.100. Însă ceea ce face el, împreună cu alți voluntari, marea majoritate studenți, nu se rezumă doar la distribuirea unor pungi cu alimente.

Vârstnicii care își găsesc un scop

„Cei mai mulți vârstnicii la care ajungem au familii, dar copiii sunt plecați. Ei se simt extraordinar dacă cineva interacționează cu ei, dacă se simt utili, dacă simt că au un rost la vârsta la care au ajuns”, spune Cristian Gog. La cea de-a treia ediție a proiectului Nepoți de Crăciun și-a dat seama de ce au cu adevărat nevoie bunicii. Se afla în vizită la Centrul de zi numărul 1, unde a întâlnit ceea ce i s-a părut la început un paradox. Deși seniorii aveau cea mai mare medie de vârstă din Cluj, acolo exista cea mai mică rată a mortalității. „Acolo există o doamnă coordonatoare foarte inimoasă, care îi implică în tot felul de activități, învață limba engleză, șah, dansuri. Acest lucru le dă un scop și ține bolile departe de ei. Indiferent câte dificultăți întâmpină un om, dacă din punct de vedere mental rămâne neafectat, găsește cumva o soluție. Așa suntem noi oamenii”, spune mentalistul.

Programul Nepoți de Crăciun se desfășoară prin Asociația Magic People, al cărei președinte este Cristian Gog. 

Toți cei din asociație sunt voluntari, așa cum este și bloggerul clujean Dan Ciulea. Acesta s-a alăturat de la bun început proiectului, care, în timp, a ajuns să se extindă. De 1 Mai, voluntarii merg cu bunicii la picnic, cu alte ocazii îi duc la munte sau organizează spectacole. 

„Ei sunt dornici de învățare, în sensul că unii învață să lucreze pe calculator, chiar dacă au 70 de ani, alții învață limba engleză. Și noi încercăm să le setăm obiective, să învețe limba engleză, să joace șah, să lucreze la computer. Acum am reușit cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj să facem un curs de dans, de salsa. Sunt foarte încântați. A fost un proiect pilot anul trecut, iar anul acesta în ianuarie o să îi dăm din nou drumul”, spune Dan Ciulea.

Bunici de împrumut pentru copiii loviți de soartă

Anul trecut au derulat un proiect în care i-au adus împreună pe vârstnici și pe copiii din familii dezorganizate. „Acești copii au părinți, dar părinții nu îi lasă să învețe. Bunicuții îi învățau pe copii să joace șah, să își facă temele, mergeau împreună în parc, mergeau la film, a fost un proiect foarte bun, iar anul acesta care vine, încercăm cu Centrul de Asistență Socială din Cluj să îl extindem.

 Atât bunicuții cât și copiii au fost extrem de încântați de acest proiect, au existat psihologi care au observat totul și au spus că totul a mers foarte bine”, povestește Dan Ciulea. Cristian Gog își dorește ca prin continuarea și extinderea proiectului să ajungă să facă mai mult pentru copiii defavorizați. Să ajungă să le poată oferi rechizite și haine și să îi sprijine, cu ajutorul donatorilor, pe tot traseul lor școlar. „Am colaborat cu un alt proiect, O masă caldă, care le oferă hrană persoanelor cu venituri reduse. De acest lucru au nevoie acești copii. Trebuie să mănânce cel puțin o masă pe zi, o masă de calitate, ca să se poată dezvolta din toate punctele de vedere. Vreau ca. măcar dată pe zi, copilul ăla să nu își pună problema: Dar eu ce mănânc”, spune Cristian Gog.

Principalii beneficiari ai asociației vor rămâne însă bătrânii. „În cazul vârstnicilor, ai doar câțiva ani în care poți face lucrurile să se întâmple. Dacă ei cad mental, dacă cad în depresie și se gândesc că nu mai au niciun rost pe lumea asta, pierzi momentul, se îmbolnăvesc și mor”, a văzut el. Mai presus de orice, crede Cristian Gog, vârstnicii au nevoie de respectul nostru. „Multă lume și-a pierdut respectul față de ei. În timp ce făceam această campanie, am primit și comentarii de genul: De ce pentru bătrâni? Lasă-i, mă, să moară. Multă lume crede că dacă ai ajuns la anumită vârstă nu mai contezi. Visul meu este să ajung, odată, să construiesc un azil în afara orașului, cu o mare grădină în care ei să se plimbe. Să nu facă altceva toată ziua decât să se simtă bine. Că au muncit o viață întreagă.”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • otheh check icon
    Una este sa dai bani unui cerșetor la semafor, alta este sa il iei acasă, sa il speli, sa il hrănești, sa il cunosti, sa il faci prietenul tău, fratele tău. Cati cerșetori, copii sau bătrâni abandonați ați luat in casa Dvs.? Eu, niciunul. Si știți de ce? Efortul e prea mare. Bunătatea adevarata, in opinia mea, nu este un episod trecător, este un efort constant, o lupta permanenta cu Inerția comodității, a cotidianului, a prejudecăților, a individualismului. Când dai bani unui cerșetor si apoi te duci in treaba ta, nu o faci pentru el, o faci pentru tine, pentru ca omul are nevoie sa se ierte pe el însuși pentru a putea merge mai departe.
    • Like 2
    • @ otheh
      Aha, așa ziceam și eu!
      • Like 1
  • Voluntarii se chinuie sa gaseasca modalitati sa-i ajute pe cei aflati in nevoie iar cei platiti da aibe grija de ei se poarta ingrozitor furandu-le si din putinul acela de hrana.E drept nu generalizez dar sunt si de teapa asta.Sunt si cazuri cand propii copii nu -i ajuta cu nimic nici chiar cu o vorba buna daca material nu pot.Si nu cred ca suntem noi mai rai sau mai buni decat altii,ba chiar cred ca acum suntem mai egoisti si mai dezinteresati de ce se intampla cu cei de langa noi. Oricum ii felicit si-i admir pe cei ce fac fapte bune ,fie si numai de sarbatori crestine.
    Tututor de pe aceasta platforma va doresc de sarbatori numai bine !
    • Like 0
    • @ Malvia Mioara
      Propri
      • Like 0
  • Admirabil! Felicitări Cristian Gog, felicitări tuturor celor implicați în acest proiect minunat! Crăciun fericit și toată compasiunea pentru toți cei care așteaptă o rază de lumină și speranța că nu sânt uitați, abandonati....de familie, de societate!
    • Like 0
  • Cum se poate ca o țară plină de oameni cu suflet bun să fie condusă de o mână de hiene fără suflet ?!?
    • Like 1
    • @ Simona Șipoș Bumbar
      Paradoxul pe care îl identifici pornește de la două ipoteze. Una că niște hiene fără suflet ne conduc (probabil adevărat), a doua că această țară este plină de oameni cu suflet bun. Ce te face să crezi că ar fi țara plină cu oameni buni? O fi plină, dar poate doar în proporție de 10%! Faptul că cei mai mulți oameni cred despre ei că au suflet bun, nu prea este o dovadă că ei realmente au suflet bun. Nici faptul că suntem impresionați de vreo tragedie, fie ea violentă sau mută, nu arată decât că avem totuși o doză minimă de empatie firească. Doctorii, de exemplu, își înăbușă empatia, se protejează de trăirile emoționale, pentru că nu ar rezista la ororile și nefericirile pe care le văd zilnic. Faptul că cei mai mulți dintre români au avut condiții de trai mizere, opresive și nefericite, la fel, cel mai probabil ar fi trebuit să-i facă mai degrabă indiferenți la durerea celor din jur, prea multă, prea uzuală. Articolul ne arată câteva modele care ar trebui să ne facă să acceptăm tocmai faptul că noi suntem mai degrabă indiferenți. Dacă acceptăm asta, putem apoi să ne analizăm lucid și să recunoaștem că de fapt nu ne prea place cum ne purtăm și că nu avem tocmai un suflet prea bun. Iar dacă am vrea să fim împăcați cu noi înșine, am găsi mijloacele de a face la fel ca ei.
      • Like 2
    • @ Octavian Ungureanu
      Înțeleg că dumneavoastră nu vă considerați un om bun, că nu vă place cum vă purtați și că nu aveți tocmai un suflet prea bun ( ca să parafrazez). Felicitări ! Primul pas l-ați făcut ! Așteptăm faptele dumneavoastră bune. Apropos, eu mă consider un om care încearcă să fie bun cu adevărat, prin ”bun” înțelegând bunătatea aceea care nu așteaptă nici recunoaștere, nici răsplată (fie ea chiar și divină !).
      • Like 0
    • @ Simona Șipoș Bumbar
      Ce-i drept, nu m-au pus creștinii în calendar și nici nu ar prea avea motive s-o facă. Uneori fremăt și eu de emoție când aud de câte un caz ca acesta. Câteodată mai dau și câte-o bancnotă câte unui bătrân sau bătrânici la ieșirea din supermarket, dar nu m-aș putea considera considera un om bun. Adesea sunt indiferent, arogant sau cinic. Adesea nu am răbdare cu cei din jur, tind să fiu sarcastic și disprețuitor cu cei pe care-i bănuiesc a fi rasiști, șovini, fascistoizi, ipocriți sau bigoți. Faptul că-i admir pe Gandhi, Maica Tereza sau pe eroii articolului nu mă face asemeni lor. Prezența sentimentelor frumoase și bune arată că nu suntem psihopați, până la „sufletul bun” mai este cale lungă!
      • Like 2


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult