Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

NEWSEUM. Cum arată închisoarea bancherilor din Islanda, țara care și-a trimis după gratii top executivii responsabili de criza financiară

Premierul Islandei, Sigmundur Gunnlaugsson, şi-a dat marți demisia după dezvăluirile din Panama Papers, care arătau faptul că el s-a aflat la conducerea unei companii offshore, evitând astfel taxele din țara sa. După ce inițial a anunțat că va rămâne în funcție, 22.000 de islandezi au ieșit în stradă, anunțul demisiei venind la scurt timp după aceea. 

Proteste de proporții, cu 55.000 de manifestanți, au avut loc și în 2008, când țara s-a confruntat cu o criză economică fără precedent. 29 de bancheri considerați responsabili pentru criza financiară au fost condamnați la închisoare. Unii dintre aceștia își ispășesc pedeapsa în închisoarea Kviabryggja, din vestul Islandei, un loc care nu are nevoie de pereți și garduri de sârmă ghimpată pentru a-i împiedica pe deținuți să evadeze, scrie Bloomberg. Pe de-o parte, Atlanticul de Nord cu apa ca gheața, pe de alta rocile vulcanice acoperite de zăpadă. La est un vulcan adormit acoperit de ghețari. Este un singur drum înapoi spre civilizație.

Deținuții își petrec timpul spălând rufe, exersând în sala de gimnastică și navigând pe internet. Pot ieși afară să îngrijească oile de pe lângă fermă.

Închisoarea bancherilor din Islanda

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Peste tot în lume, pedepsele pt. politicieni, funcționari publici de rang înalt,ștabii, au pedepse teribil de ușoare pt. faptele de corupție,datorită prietenilor din parlamente care fac legile de asemenea factură.Deci despre ce vorbim ?.....
    • Like 1
  • Islanda e o tara exotica cu o cultura exotica iar islandezii din cate stiu eu nu exceleaza in cunoasterea clasicilor si nici in cunostiinte generale dar ample. Sunt o tara spartana cu oameni simpli si muncitori. Pescari, vanatori de balene, functionari si prestatori de servicii. Cam atat se poate acolo. Sunt ca un pescador tras in port de mult si care nu mai pleaca. Oamenii aia au in sange disciplina si sentimentul raspunderii individuale in fata tuturor. Nu poti sa fi marinar si sa nu-ti faci datoria ca o roata bine unsa in mecanismul care trebuie sa mearga ca uns fara ca toti ceilalti sa nu te vada si sa nu sufere toti. Din perpectiva asta ar trebui sa intelegem unde sunt ei, islandezii si unde suntem noi romanii. Pai noi suntem urmasii demni si mandrii ai dezastrului moral produs in 50 de ani de comunism ipocrit, suntem 20 milione de Ianusi, invatati sa stam in letargie, roboti deprinsi doar cu munca si cu minciuna. Toti am invatat de mici ca nu trebuie sa-i suparam pe Dansii, chiar cand mint, chiar cand fura, chiar cand sunt imorali si chiar cand ne lovesc crud si de multe ori fara rost. Am invatat ca tot ce bun si tot ce e rau vine din mana Dansilor. Generatia tanara nu mai e asa si ne privesc pe noi cei iesti din acest lagar ca pe niste ciudat care reactioneaza anormal. In fine, asta e. Sa speram ca istoria nu-si va mai bate joc de noi, iar tinerele generatii vor reusi se indrrpte odata ce e de indreptat.
    • Like 1
    • @ George Radulescu
      Valentin check icon
      Nu e chiar asa. Am fost la Keflavik pentru cateva zile. Nu e chiar asa.
      • Like 0
  • check icon
    Bravo islandezilor!! Daca si noi romanii am avea ceva mai multa cultura si coloana vertebrala,n-am fi stat inerti cand guvernantii si presedintele(halal d-le Iohannis) au accceptat sa li se mareasca salariile de trei ori(in procente cele mai mari venituri din Europa) si parlamentarii si-au votat pensii speciale pentru ei si pentru cei din consiliile judetene, si am fi luat atitudina ferma prin proteste masive de strada in toate marile orase din tara,nu s-ar mai fi produs aceasta monstruozitate si imensa nedreptate facuta poporului roman de catre Parlamentul Romaniei, un parlament al rusinii.Asa ca dragi romani, o sa vina alegeri locale, sa avem grija sa alegem "tot oameni de bine si cinstiti" ca mai sunt destui care vor sa-si umple buzunarele.SUCCES!!
    • Like 2
  • Da, numai la noi, ca la nimeni: sunt instant bolnavi, toți mai-marii prinsi cu mata-n sac. Sau...n-au condiții - de parcă nu stiu din ce bani sunt susținute penitenciarele. ..De ce trebuie eu să îi ofer condițiile din fotoliul personal unui om care a fost probat ca fur al statului, deci, al meu?
    • Like 3


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult