Nicio zi fără o Apocalipsă. Frica de radon, ultima spaimă a românilor

Foto: Getty Images

Nu știm de unde și de către cine li s-a comandat membrilor corpului universitar că ar trebui să se implice, cu orice preț și în orice împrejurare, în spațiul public, în întâmpinarea urgențelor și neliniștilor din zona publică. Mai mult decât atât, intervențiile universitarilor pe diverse teme ale interesului public sunt marcate, în exclusivitate, de proliferarea spaimelor, de comunicări ultimative, de teribilismul academic care cultivă frica eshatologică a judecății de apoi.

Spre exemplu, un comunicat mai nou al cercetătorilor Universității „Babeș-Bolyai”, prizat savuros și multiplu de mass-media, transmite frica de radon, adică de gazul producător de moarte, care ar rezulta din lucrările de reabilitare a școlilor și grădinițelor. Cercetătorii UBB afirmă că aceste lucrări ar crește gradul de concentrație de radon care este „a doua cauză principală a cancerului de plămâni”. Este de reținut, mai întâi, că nu ne este de ajuns frica de pandemie, pentru că mai nou trebuie să ne fie frică și de radon. În al doilea rând, dacă nu s-ar fi făcut lucrări de reabilitare a școlilor și grădinițelor, ar fi urlat ca din gură de șarpe „înțelepții” națiunii referitor la WC-urile din curte, la lipsa de apă curentă și de igienă în unitățile de învățământ. Prin urmare, nicicum nu este bine!

Un alt ins academic, de la înălțimea bărbii sale de anahoret, critică guvernanții întrucât au luat măsuri prea devreme privind relaxarea în criza pandemică și nu „și-au respectat propriile ținte pentru relaxare”. Aceeași barbă prezice și că, în toamnă, va veni din nou apocalipsa Covid 19. Toate aceste declarații vin după ce respectivul ins a fost consilier onorific în actualul Minister al Sănătații, pentru ca mai apoi, să demisioneze asemenea altor universitari din „înalte” motive și „neliniști” academice și etice.

Un alt corifeu academic critică greșeala guvernanților de a fi închis școlile în timpul pandemiei amenințându-ne pe toți că în acest mod românii vor „deveni culegători de sparanghel calificați, în loc să fie exportatori de tehnologii”. „Școlile nu trebuie închise” afirma respectivul corifeu. Dar, dacă școlile ar fi rămas deschise, ar fi fost „alt bai” și, astfel, „subțirimile” intelectuale ar fi proferat alte amenințări și spaime, alte vinovății, alte rezultate facile, după modul băștinaș de a despica firul în patru.

Peste tot spaime, peste tot profeții abominabile. Toate aceste spaime au rolul de a fragiliza corpul social, de a-l face vulnerabil, de a-l contamina în permanență cu virușii fricii și ai disperării. Poate că membrii corpului academic ar trebui să abandoneze vedetismul facil alimentat de teribilismul spăimos, să fie mai relaxați, mai creativi și nu atât de încruntați în diagnozele sociale pe care le emit. Ar fi de așteptat ca ei să ofere soluții de terapie a tuturor patologiilor sociale care bântuie lumea noastră. Să fie mai senini și nu atât de înfricoșători și de radicali - sentențioși în afirmațiile lor. Aceasta deoarece pentru a fi serios și respectat nu trebuie neapărat să fii trist și încruntat. Ei trebuie să întruchipeze înalta seninătate academică și, în mod corespunzător, să aibă o comunicare atentă, dar mai ales responsabilă.