Foto: CNN
Luni seară, Vladimir Putin a semnat decretele prin care recunoaște oficial independența regiunilor separatiste din estul Ucraine - Republica Donețk și Republica Lugansk
Pe scurt, conflictul din estul Ucrainei intră în scenariul Crimeea, iar cele două republici separatiste devin pentru un moment parteneri internaționali ai Federației Ruse până la ulteriorul referendum și propriu-zisa anexare, ceea ce înseamnă că orice glonț tras în Donețk și Lugansk ar fi un „motiv de apărare” a zonei de către armata rusă.
Cu alte cuvinte, intervenția armatei lui Putin în Ucraina nu mai este o speculație, ci a rămas doar o chestiune de zile sau chiar ore. Rusia poate folosi de acum orice incident din estul Ucrainei ca un „casus belli” (termen din dreptul internațional, care se referă la motivația juridică a începerii unui război de către un stat împotriva unui alt stat).
Vladimir Putin a ieșit în conferință de presă și a ținut o lecție subiectivă și falsă de istorie, negând dreptul la existență al statului ucrainean. Retorica sa din această seară este mincinoasă, emoționantă pentru poporul rus și plină de dușmănie față de Occident. Se pare că descarcă zeci de ani de furie reținută și adânc înrădăcinată față de dreptul evident al Ucrainei de a divorța istoric de Rusia.
Spunând că Ucraina modernă a fost creată în întregime de Rusia, Putin a spus practic că Ucraina nu ar trebui să existe. Aproape aceleași cuvinte le-a spus și Stalin despre Polonia în 1939.
Pentru comunitatea internațională, recunoașterea de către Rusia a independenței celor două regiuni din est înseamnă violarea dreptului internațional și respingerea oricăror negocieri internaționale pe cale diplomatică. Pentru Putin, recunoașterea independenței înseamnă butonul apăsat, care îi dă voie să desfășoare o intervenție armată din partea Rusiei.
Concluzia este că în seara asta nu a început războiul, ci în seara asta s-a intrat într-o nouă etapă, una mult mai agresivă și mai dăunătoare pentru toată societatea!
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În rest, recunoasterea Kosovo e deja Paradebeispiel, nu există să nu fie menționată pretutindeni ca exemplu de politică a dublui standard.
Mult mai interesant este exemplul Cecenia 1995 oferit de Adrian Severin pe Facebook.
in kosovo mai sunt cativa sarbi, si aceia sub protectia trupelor internationale, povestea cu epurarea etnica a albanezilor seamana cu armele bacteriologice a lui sadam husein ( chiar precede)
La o simplă documentare veți afla despre "cele două mari grupuri etnice din Kosovo, albanezii și sârbii, care au avut ostilitate unii față de ceilalți de-a lungul istoriei până în prezent, fiecare grup susținând că regiunea le aparține"
Deci e mai complicat acolo...
Nu afirm deloc că înțeleg conflictul sârbo-croat, dar am trecut granița dintre ei în 1999 și la firul ierbii se vedea altfel decât la televizor.