Foto: Guliver Getty Images
Încerc să explic în articolul de față sistemul de învățământ din Olanda, comparativ cu cel din România.
Învățământul preșcolar s-a unit cu „școala de bază” (basisschool), care începe de la 4 ani și dureazã până la 12 ani, când urmează un test CITO (Institutul Central pentru Dezvoltarea Testelor). În urma testului CITO copiii și părinții primesc practic o orientare despre nivelul elevului și au un sprijin în alegerea următoarei forme de învățământ.
Din acest punct, ei pot alege pentru:
- VMBO - Învățământul secundar pre-profesional care durează 3-4 ani;
- HAVO - Învățământ secundar general superior care durează 4 ani;
- VWO - Educație științifică pregătitoare - include gimnaziul, ateneul (elevi foarte dotați) pregătește elevii pentru studii la universitate.
Există și alte forme de învățământ (după VMBO și de la 16 ani):
- MBO - Învățământul profesional secundar - care durează maximum 4 ani
Sau alte 2 forme ar fi:
- BOL - Calea de învățare a formării profesionale - durează 3 ani (max. 4 ani)
- BBL - Calea de învățare vocațională - durează 3 ani (max. 4 ani)
După ce s-au obținut diplomele de la una din formele de învățământ (HAVO, VWO, MBO) elevii se pot înscrie la învățământul superior.
În Olanda sunt două forme principale de învațământ superior:
- HBO - Învățământ superior (la diverse facultăți) - durează în funcție de facultatea aleasă 4-5 ani;
- WO - Educație științifică universitară - durează 4-6 ani (în afară de medicină).
Notă:
* ar trebui să enumăr probabil și școlile speciale pentru copii cu deficiențe sau dizabilități, însă lista ar deveni foarte stufoasă.
* există și alte forme de învățământ pentru seniori, dar nu mai întru în amănunte tehnice.
După cum vedeți, între sistemul de învățământ din Olanda și cel din România sunt foarte multe diferențe, în special în ceea ce privește posibilitățile de școlarizare a tuturor elevilor, indiferent de nivelul de inteligență, proveniență (mă refer aici la migranți) sau situație socială.
Ca o observație personală, pot spune că sistemul de învățământ românesc este foarte teoretic, pe când cel olandez este atât teoretic, cât și practic, chiar și în formele superioare de învățământ (universitar).
În Olanda există un sistem de a trece mai ușor mai departe dintr-un nivel în alt nivel superior (o treaptă superioară) de învățământ, bineînțeles că în urma unor teste și a unui interviu de admitere.
Un alt avantaj este existența numeroaselor locuri de practică/ stagiu al elevilor și studenților în firme particulare și chiar peste hotare în întreaga lume. Mai nou, există posibilități și în România prin bursele Erasmus de internaționalizare și internship.
O mare problema în România este faptul că o mulțime de tineri cu educație mai scăzută caută un loc de muncă în străinătate, unde sunt mai bine plătiți. Pleacă din țară și, prin urmare, forța de muncă se diminuează în fiecare an. Scade astfel și natalitatea și, implicit, forța de muncă viitoare. În Olanda și alte țări europene muncitorii sunt evident mult mai bine plătiți. România va pierde tineri atâta vreme cât sistemul de remunerare al muncitorilor va fi mai atractiv în străinătate, dar și atâta timp cât școala profesională nu va reuși să se adapteze pieței muncii interne.
Ca o notă pozitivă pentru România, cunoștințele generale sunt mult mai bine fixate în școala românească decât în multe școli din Europa. Cei care doresc să învețe și au dragoste de carte se vor situa mult peste nivelul mediu de cunoștințe generale. E drept că vorbesc pentru generația mea, care a prins vremea „când se făcea școală” și încă 10-15 ani după ce am terminat eu studiile. Din ce mai citesc în presa din țară, aud că, între timp, și acest punct forte al școlii românești s-a mai estompat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Teribil cum oamenii imediat ce cresc uita cum a fost copilaria/tinereatea lor si au imresia ca doar generatia lor a fost "'speciala".
Nu stiu ce valoare are aceasta afirmatie. Probabil ca aceeasi ca caloarea ‘cunostintelor generale’ mai bune in Romania decat restul Europei, adica spre zero.
Cu ce ajuta in viata reala sa ai cunostinte generale mai multe decat altii, cand cunostintele aplicate nu exista? Si nici indemanarea sau orientarea catre o meserie?
Scriu aceste randuri din postura unui premiant in sistemul de pe vremea cand ‘se facea carte’. Nascut in 84, absolvent de Politehnica si dupa mai mult de 16 ani experienta pe piata muncii, pot spune ca valoarea scolii romanesti era aproape de zero de foarta multa vreme. 90% din ce am invatat in scoala, liceu si universitate nu mi’a folosit la nimic. La fiecare loc de munca a fost nevoie de traininguri si invatare suplimentara.
Cand vom intelege ca educarea copiilor din ziua de azi reprezinta un viitor mai bun, atunci putem spera.