Detoxul digital al scriitoarei Noreena Hertz: „Petrec o zi pe săptămână, o zi de sabat digital, în care nu stau deloc pe telefon. Iar seara încerc să-mi mut telefonul ca să nu fie la îndemână”

Foto - Marc Nolte/ Humanitas.ro

Suntem din ce în ce mai conștienți că pentru a fi sănătoși trebuie să ne cultivăm bunele obiceiuri legate de hrană, somn și mișcare. Sănătatea noastră depinde de alegerile pe care le facem, ce punem în farfurie, de nivelul de activitate fizică, de aerul pe care îl respirăm, de felul în care protejăm mediul în care trăim. Însă sănătatea noastră, a tuturor, depinde în aceeași măsură de legăturile pe care le stabilim cu ceilalți. „Cercetătorii au descoperit că singurătatea este la fel de rea și dăunătoare pentru sănătatea noastră fizică precum fumatul a 15 țigări pe zi. Da, e incredibil că există o problemă de sănătate publică de amploarea fumatului a 15 țigări pe zi care afectează în România, aproape o treime din populație și nu se află pe radarele politicienilor. Și de ce singurătatea ne afectează sănătatea? Pentru că nu este poate evident de ce ne afectează sănătatea, este în principiu pentru că nu am fost niciodată concepuți să fim singuri ca oameni. Dacă te gândești la trecutul nostru, trăiam în triburi. Așa că atunci când ne simțim singuri, tensiunea arterială crește, ritmul cardiac crește, nivelul colesterolului crește, capacitatea noastră de a lupta împotriva infecțiilor scade. Toate aceste semnale oferite de către corpul nostru, „nu fi singur, nu fi singur”, spune Noreena Hertz, într-un interviu pentru habits by Republica. Este scriitoare, profesor universitar și om de televiziune, fiind considerată de publicația The Observer „unul dintre cei mai influenți lideri de opinie ai momentului”, iar de către revista Vogue „una dintre cele mai puternice femei din zilele noastre”.

În opinia ei, singurătatea are efecte devastatoare nu doar asupra indivizilor, ci și asupra companiilor și, în ultimă instanță, asupra întregii societăți. „40% dintre angajații de la birou se simt în prezent singuri, dar întreprinderile recunosc că plătesc un preț economic pentru asta și că fac eforturi pentru a remedia această situație. Unul dintre cele mai simple lucruri care are un mare impact este încurajarea efectivă a personalului să mănânce împreună. Atunci când oamenii mănâncă împreună, se simt considerabil mai legați și de fapt, se pare, că și de două ori mai bine”, spune Noreena Herz. 

Cine e responsabil pentru epidemia de singurătate? Tehnologia?! Dezmembrarea instituțiilor civice, reorganizarea radicală a locului de muncă, migrația în masă către orașe și decenii de politici neoliberale care au plasat interesul personal mai presus de binele colectiv?

Sunt întrebări la care Noreena Hertz încearcă să ofere răspunsuri în cartea sa bestsellerul „Secolul Singurătății”.

Am citit cartea Noreenei Hertz cu gândul la toți vecinii mei vârstnici care se simt singuri și inutili, la prietenii mei care se simt din ce în ce mai singuri și deconectați de la serviciu, colegi, comunitate, la toți cei pe care îi văd navigând pe social media și al căror sentiment acut de lipsă de apartenență se traduce în postări agresive și atac la persoană.

Am citit cartea și cu gândul la toate acele momente în care m-am simțit singură și izolată în era marii conectări. Așa că atunci când am avut ocazia să vorbesc cu Noreena Hertz am trecut prin toate subiectele de mai sus, dar mai ales, am vrut să aflu dacă există speranță.

Interviul pe larg:

Care este definiția ta despre singurătate?

Pentru mine, singurătatea este, desigur, o senzație pe care mulți dintre noi o pot recunoaște ca fiind dorința de conexiune și de intimitate, simțindu-ne decuplați de prietenii noștri, familia noastră și vecini. Există, de asemenea, o senzație de a te simți înstrăinat față de concetățeni, față de angajator, față de locul de muncă, față de politicieni. O stare existențială de izolare, care cuprinde toate aspectele vieții noastre personale, economice și politice.

Deci, așa cum ai spus, singurătatea este adesea percepută ca o experiență personală. Dar, așa cum evidențiază cartea ta și după cum ai menționat anterior, aceasta are implicații mai largi în societate. În ce fel afectează singurătatea comunitățile și societatea?

De fapt, era vorba despre cercetarea mea, ascensiunea populismului de dreapta în întreaga lume. Încercam să înțeleg de ce oamenii votează pentru acest tip de politicieni. Și ceea ce a devenit foarte puternic și foarte surprinzător, pe măsură ce am început să intervievez oameni, care votau pentru acești politicieni, a fost această poveste comună pe care au împărtășit-o cu mine: se simțeau foarte singuri și izolați până când au găsit comunitate și apartenență în aceste partide de extremă dreapta. Dovezi empirice susțin acest lucru. Oamenii se simțeau foarte singuri și izolați până când au găsit comunitate și apartenență în aceste partide de extremă dreapta. Știm, de exemplu, că oamenii care au votat pentru Donald Trump când candida împotriva lui Hillary Clinton aveau mai puțini prieteni decât cei care votau pentru Hillary Clinton. Am observat acest lucru și în alte țări, această corelație între sentimentele personale de izolare, lipsa de prieteni și alegerea de a vota, în special pentru partidele de extremă dreapta. Parțial, poate pentru că aceste partide au reușit, poate mai bine decât altele, să creeze un teatru al comunității.

Deci, dacă vă amintiți de mitingurile lui Donald Trump, unde toată lumea purta aceleași căciuli și striga aceleași cântece. Cred că au fost mai eficienți în transformarea comunității într-o armă, exploatând singurătatea, făcând-o destul de cinic. Dar și pentru că atunci când suntem singuri, avem tendința să vedem lumea ca pe un loc mai ostil, mai amenințător. Știm asta din multe cercetări. Și desigur, nu vorbesc despre toți cei singuri, să fie foarte clar. Nu este vorba despre faptul că toți cei singuri votează pentru partide extremiste de dreapta sau că toți cei singuri percep lumea ca fiind mai ostilă și amenințătoare. Dar avem tendința să o facem. Și, desigur, asta este ceva de care acești politicieni se folosesc, exploatează cu adevărat diviziunile dintre noi și prezintă o lume ca pe o lume a noastră și a lor. Cred că este important să evidențiem destul de devreme în conversația noastră cât de mare este această problemă, deoarece este posibil ca telespectatorii din România să nu fie conștienți de amploarea problemei.

În România, aproximativ o treime din populație se simte singură. România și Europa se numără printre zonele cu cel mai mare nivel de singurătate. Așadar, aceasta este o problemă semnificativă, unde mulți oameni se simt singuri, cu implicații atât în sfera politică, cât și în cea economică.

Dar ce putem face? Cum putem face față acestei amenințări? De-a lungul istoriei, am văzut efectele acestei retorici. Așadar, ce putem face?

Partidele tradiționale și cele de centru trebuie să recunoască faptul că există, de fapt, o arie foarte semnificativă de oameni care se simt deconectați de politica tradițională, care simt că nu au fost ascultați, care se simt invizibili, care simt că nu sunt văzuți. Adesea, aceasta este legată de situația economică, dar nu întotdeauna. Este important, în primul rând, să recunoaștem că oamenii se confruntă cu dificultăți, cu durerea pe care o au și cu luptele pe care le duc. Și în al doilea rând, să facem cu adevărat ceva în legătură cu acest lucru, deoarece, desigur, politica se bazează pe priorități. Politica presupune să răspundă anumitor grupuri mai mult decât altora. Și acești oameni, cei singuri, sunt un grup care adesea nu a fost explicit vizat sau abordat de politicieni. Cred că politicienii de centru ratează o oportunitate aici și ar vedea în acest grup o bază electorală dispusă să îi susțină dacă ar recunoaște cu adevărat suferința și lupta lor, dacă i-ar vedea cu adevărat și ar înțelege cât de mult doresc să se simtă parte din ceva și cât de mult nu se simt acum.

De ce singurătatea? Ce v-a determinat să vă uitați la acest subiect dificil? A existat un eveniment anume care v-a stârnit interesul pentru acest subiect?

Au fost trei evenimente și circumstanțe diferite. Primul a fost legat de studenții mei. Predam la universitate și acum cinci sau șase ani mi-am dat seama că tot mai mulți studenți veneau în biroul meu și mărturiseau că se simt singuri. Și asta nu era ceva ce observasem acum 10 ani, era ceva nou. Și amploarea acestui sentiment a fost cu adevărat șocantă. Mă gândisem la singurătate, dar mai ales în contextul persoanelor în vârstă. Nu aveam niciun indiciu că exista o criză a singurătății printre tineri. Și, de fapt, s-a dovedit că tinerii sunt cei mai singuratici. Deci, acesta a fost unul dintre motive. Celălalt a fost cercetarea mea, așa cum am discutat deja, privind ascensiunea populismului de dreapta. Voiam să înțeleg ce îi determină pe acești alegători, i-am intervievat. Am cercetat și m-am uitat la datele academice și am realizat că singurătatea era un factor real în modul în care votau. Deci, singurătatea apărea într-un mediu cu totul diferit în conștiința mea. Și apoi am cumpărat un Amazon Alexa.

Așa că am cumpărat o Alexa, acest obiect cu inteligență artificială care locuiește în bucătăria mea, și mi-am dat seama că deveneam din ce în ce mai atașată de Alexa, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la ceea ce am ajuns să definesc drept „economia singurătății”. O întreagă economie alcătuită din bunuri și servicii concepute pentru a oferi conexiune și comunitate. Am crezut că piața recunoaște că există o mulțime de oameni singuri. Singurătatea afectează modul în care votează oamenii. Elevii mei, ca și cea mai tânără generație, se simt singuri. M-am gândit că vreau cu adevărat să aprofundez subiectul și să înțeleg ce se întâmplă. Cum am ajuns aici? De ce este important? Și, mai ales, ce putem face în această privință? Și despre asta este vorba în cartea mea.

În societate, tot mai mult ne vedem pe noi înșine ca fiind concurenți în loc de colaboratori, ca fiind consumatori în loc de dăruitori, ca fiind acumulatori în loc de acționari.

Pentru că ai menționat tinerii. Și aș vrea să te întreb ceva despre educație, pentru că trăim într-o societate în care noi îi învățăm pe copiii noștri să fie competitivi și îi învățăm că doar cei mai buni contează. Cei care nu sunt performanți în această structură impusă sunt lăsați deoparte. Se simt nedemni, ratați și, în cele din urmă, singuri ca urmare a acestui tip de educație. Cred că această competiție, la un moment dat, poate face copiii să se simtă singuri și să nu poată dezvolta prietenii din această cauza. Ce putem face în această privință? Ce educație consideri utilă?

Cred că ai dreptate și cred că asta vorbește despre un aspect mai larg al societății. În mare, în ultimii 30 de ani, am evoluat către ceea ce aș numi mentalitatea neoliberală la nivel global. În societate, tot mai mult ne vedem pe noi înșine ca fiind concurenți în loc de colaboratori, ca fiind consumatori în loc de dăruitori, ca fiind acumulatori în loc de acționari. Și ca societate, am valorificat și am lăudat aceste calități în detrimentul colectiv. Așadar, aveți perfectă dreptate. Copiii suferă, dar și societatea în ansamblu, cred că suferă. Și doresc să fiu clară, pentru că, în fostele țări comuniste, este important să fie clare în privința acestor puncte, nu romantizez sub nicio formă epoca comunistă. Când fac aceste comentarii, credeți-mă, mi-am început propria carieră în Rusia la începutul anilor '90. Am avut o experiență directă cu un sistem care nu funcționează deloc. Și din nou, aceasta este o problemă pe care întreaga lume o are, și anume că am mers prea departe pe această cale a interesului propriu, a concurenței etc. Fără să recunoaștem faptul că ar putea avea un cost. Ce putem face atunci când este vorba de copii?

Nu am vorbit încă despre telefoanele mobile, pentru că atunci când vorbim despre singurătatea în rândul tinerilor, într-adevăr, cercetarea mea este acum foarte clară, după ce am aprofundat și am cercetat cu atenție că telefoanele mobile, social media, în special, sunt un fel de industria tutunului secolului XXI și trebuie reglementate imediat. Răul pe care îl face tinerilor nu poate fi subliniat în mod exagerat. Peter, băiatul de 14 ani care mi-a povestit cum era când posta pe Instagram și apoi să spere ca cineva să dea like la una dintre postările sale. Iar când nu o făceau, se simțea atât de singur. Sau Claudia, o fată de 16 ani care mi-a spus că prietenele ei i-au spus că nu vor ieși după școală. Apoi a intrat pe rețelele de socializare și a văzut că ele au ieșit în oraș fără să o invite, iar ea s-a simțit exclusă.

Desigur, în trecut, copiii puteau fi excluși. Dar astăzi rușinea excluderii lor este difuzată în rândul grupurilor de colegi. Și, de asemenea, adulții din viața lor nici măcar nu știu că se întâmplă excluderea, pentru că o mare parte din socializarea lor a migrat pe telefoane.

Eu încerc să restricționez utilizarea rețelelor de socializare și a telefonului. Petrec o zi pe săptămână, o zi de sabat digital, în care nu stau deloc pe telefon. Iar seara încerc să-mi mut telefonul ca să nu fie la îndemână. Dar realitatea este că există o limită la ceea ce putem face noi, indivizii, iar guvernele trebuie să facă un pas înainte aici, mai ales când vine vorba de tineri.

Singurătatea este la fel de dăunătoare pentru sănătatea noastră fizică precum fumatul a 15 țigări pe zi

Ar trebui să facem cu toții ceea ce faci cu telefonul și cu rețelele de socializare. Și noi, la habits. by Republica, credem că este obligatoriu să ne să reducem utilizarea telefonului mobil și a rețelelor de socializare. Aceasta este și misiunea noastră de a încerca să explicăm negativitatea pe care o aduce în viața noastră. Singurătatea este dureroasă în măsura în care afectează nu numai sufletul, ci și corpul. În primele pagini ale cărții tale, povestești o întâmplare personală, când erai tânără, în școală, probabil în primii ani de școală, și pentru că  te-ai simțit atât de singură în acel moment, ai avut o manifestare fizică. Poți să ne spui, nu că aș vrea să dezvălui prea multe despre cartea ta, dar doar pentru a ne spune câte ceva despre poveste și care sunt consecințele singurătății asupra sănătății?

Când aveam șapte ani, am avut un an școlar groaznic. În care o singură fată era autoritară, iar eu eram foarte exclusă. Îmi amintesc profund de acel an pentru că a fost anul în care am fost bolnavă în mod repetat, dureri de gât, răceli, febră. Și abia când am scris această carte mi-am dat seama că singurătatea nu ne afectează doar starea psihică. Dacă vă simțiți singur, este mai probabil să vă simțiți anxios sau deprimat. Dar singurătatea are, de asemenea, un impact profund asupra sănătății noastre fizice. De fapt, cercetătorii au descoperit că singurătatea este la fel de rea și dăunătoare pentru sănătatea noastră fizică precum fumatul a 15 țigări pe zi. Da, e incredibil că există o problemă de sănătate publică de amploarea fumatului a 15 țigări pe zi care afectează în România, aproape o treime din populație și nu se află pe radarele politicienilor. Și de ce singurătatea ne afectează sănătatea? Pentru că nu este poate evident de ce ne afectează sănătatea, este în principiu pentru că nu am fost niciodată concepuți să fim singuri ca oameni. Dacă te gândești la trecutul nostru, trăiam în triburi. Așa că atunci când ne simțim singuri, tensiunea arterială crește, ritmul cardiac crește, nivelul colesterolului crește, capacitatea noastră de a lupta împotriva infecțiilor scade. Toate aceste semnale oferite de către corpul nostru, „nu fi singur, nu fi singur”. Problema este că, în viața contemporană, rămânem singuri pentru perioade îndelungate, motiv pentru care efectele asupra sănătății sunt atât de grave. Este incredibil cum singurătatea are atât de multe efecte asupra indivizilor, asupra societăților și, de asemenea, asupra economiilor. Iar guvernele nu fac nimic, cel puțin în România.

Lucrătorii singuri sunt mai puțin productivi, mai puțin motivați și mai predispuși să demisioneze decât lucrătorii care nu sunt singuri.

Privind înainte, ce îți imaginezi pentru viitorul legăturilor umane?

Ei bine, sunt optimistă din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, sunt optimistă pentru că mediul de afaceri intervine din două motive. Primul motiv fiind că lucrătorii singuri sunt mai puțin productivi, mai puțin motivați și mai predispuși să demisioneze decât lucrătorii care nu sunt singuri.

Așadar, există un motiv de afaceri pentru care firmele să investească ca lucrătorii lor să se simtă mai puțin singuri, iar locul lor de muncă să fie mai mult o comunitate.

Și este o provocare, deoarece, la nivel global, 40% dintre angajații de la birou se simt în prezent singuri, dar întreprinderile recunosc că plătesc un preț economic pentru asta și că fac eforturi pentru a remedia această situație. Unul dintre cele mai simple lucruri care are un mare impact este încurajarea efectivă a personalului să mănânce împreună. Atunci când oamenii mănâncă împreună, se simt considerabil mai legați și de fapt, se pare, că și de două ori mai bine.

Mă simt optimistă pentru că afacerile recunosc că există o problemă în acest sens și încep să facă ceva. Văd că de când a apărut cartea mea, sunt abordată de atât de mulți directori de mari companii care doresc ajutorul meu pentru a afla cum își pot ajuta personalul să se reconecteze.

Un alt motiv pentru care sunt încurajată de rolul pe care îl joacă afacerile este că, celălalt lucru pe care l-am văzut, după ce am scris această carte de succes este că atât de multe companii mă abordează că au idei de afaceri în acest domeniu. Deci, o să vină cu idei pentru cum să ajute oamenii să se conecteze atât în lumea reală, cât și în cea virtuală. Unul dintre exemplele pe care le iubesc și despre care vorbesc în cartea mea sunt aceste ore din timpul zilei discoteci din Coreea de Sud numite Kooliteks, unde mii de persoane în vârstă dansează în timpul zilei, în fiecare zi. Adică, o mare afacere, face profituri mari și ameliorează singurătatea. Așadar, cred că economia singurătății nu va face altceva decât să crească în următorii ani. Acesta este un motiv de optimism. Celălalt motiv pentru care sunt optimistă este că guvernele din întreaga lume încep să ia în serios această problemă în special Regatul Unit, Japonia, și Statele Unite, care acum au făcut public, au decis să abordeze și să încerce să amelioreze singurătatea într-un mod semnificativ. În ceea ce privește reglementarea social media, din nou, vedem că se mișcă lucrurile în această privință nu numai în Marea Britanie, ci și la nivelul Uniunii Europene. Iar celălalt motiv pentru care sunt optimistă este că, datorită unor cărți ca a mea, pe o parte, și datorită muncii pe care sunt sigură că o depuneți și voi, cu platforma, începem să vorbim despre singurătate mai mult decât am făcut-o vreodată. Începem să vorbim despre această problemă. Și asta e grozav, pentru că înseamnă că noi în calitate de indivizi putem face mai mult și începem să facem mai mult. Și sunt atât de multe lucruri pe care noi, ca indivizii ce putem face dacă dorim să ajutăm la reducerea singurătății. Unele dintre ele sunt foarte mici. Doar dacă ne gândim la propria noastră singurătate, chiar și doar o discuție de 30 de secunde cu un barman într-o cafenea face o mare diferență în ceea ce privește cât de singuri ne simțim. Dar dacă ne gândim să îi ajutăm pe alții și să încercăm să ajutăm singurătatea în general, câteva lucruri pe care cred că le putem face foarte ușor. În primul rând, susținem în mod activ magazinele locale și comunitățile locale. Nu știu dacă și în România este la fel, dar aici, în Marea Britanie, accelerată de pandemie, mulți dintre noi au migrat o mare parte din activitățile noastre online.

Poate că mergeam la o cafenea, dar acum s-ar putea să o comandăm, să comandăm ceva de mâncare pe aplicație. Sau poate că am fost la un curs de yoga, dar acum am putea să o facem pe Zoom. Aceste interacțiuni față în față sunt de neînlocuit. Acestea fac o diferență uriașă față de cât de conectați sau singuri ne simțim. De fapt, mai mult decât atât, acestea sunt momentele din ziua noastră în care avem aceste interacțiuni față în față. să punem în practică competențele care stau la baza democrației incluzive: reciprocitate, bunătate, gândirea la ceilalți și nu doar la ei înșiși. Trebuie să ne angajăm să facem asta și cred că putem. De asemenea, sunt optimistă pentru că în timp ce purtăm aceste conversații și apoi atât de mulți oameni îmi spun că după ce au citit cartea, își schimbă de fapt modul în care trăiesc în anumite moduri. Unul dintre lucrurile pe care cred că le facem cu toții ca rezultat se gândește mai mult la cine din propria noastră familie. s-ar putea să se simtă singuri și să le întindă o mână în mod activ, poate aranjați o întâlnire la o cafea, poate chiar răspundeți la telefon, poate chiar să le trimitem doar un mesaj, dar să le arătăm oamenilor că ne gândim la ei, că ne pasă, face o diferență uriașă.

Ne aflăm în mijlocul unei epidemii a singurătății și ar trebui să acționăm împreună. Sunt atât de multe exemple frumoase în cartea ta și în plus voi profita de această ocazie pentru a spune că noi, la habits. by Republica facem plimbări săptămânale în parc cu oameni necunoscuți pentru a crea o comunitate și pentru a promova conexiunea și legăturile dintre oameni.

A fost o adevărată plăcere să vorbim. Vă mulțumesc pentru această frumoasă conversație.

Poate data viitoare când voi fi în România, voi fi invitată la una dintre plimbările voastre.

Ar fi grozav să te cunosc personal, să avem o legătură reală.

Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial verde, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul Verde este realizat cu sprijinul CEZ România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp