Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Noua programă: la școală se va învăța mai puțin! Vom crea, în schimb, elevul nou, care va discuta despre orice, cu o trufașă siguranță de sine

În luna aprilie a acestui an, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a lansat un apel către profesori, pentru constituirea grupurilor de lucru, la toate disciplinele, în vederea realizării unor noi programe de gimnaziu. 

Criteriile de selecţie le-au constituit CV-ul şi un eseu de două pagini, prezentarea unui proiect inovativ de programă. Inițial, nu am privit demersul cu suspiciune, considerând firească o revizuire a programelor, la un anumit interval. În plus, la română se schimbase şi numărul de ore la clasa a V-a (reduse de la cinci la patru), aşadar materia trebuia reorganizată. Îngrijorarea mea a apărut însă atunci când am aflat, din mai multe surse (mai mulţi profesori selectaţi în grupurile de lucru), că majoritatea programelor au fost deja redactate, după circa o săptămână de lucru intens, grupurile reunindu-se într-un fel de cantonament izolat, în afara Bucureştiului. 

Graba aceasta mi s-a părut uşor bizară, ştiind că programele vechi s-au redactat în aproximativ un an. Şi mai bizară am găsit lipsa de comunicare pe subiect, o anumită secretomanie, ba chiar crispare, deşi, practic, vorbim de o clamată transparenţă şi o decizie care se va repercuta asupra a milioane de elevi. 

Am încercat să aflu lista completă a membrilor din grupurile de lucru, pe disciplina mea, şi nu numai. Informaţia este publică, aici, dar temerile mi-au fost adâncite. Nu neg competenţa celor care au fost selectaţi, dar omogenitatea de viziune a grupului este ușor de verificat (prin studierea activității și a publicațiilor unor membri), deși poate că o dezbatere reușită presupune și accesul acelora care nu gândesc pe linia agreată. Personal, apelasem în trecut la didacticile inovative semnate de unele persoane din grupul de lucru, didactici foarte profesioniste şi frecventabile, dar întotdeauna le-am considerat o echilibrare firească a programei în uz, neimaginând posibilitatea ori justeţea unei utilizări prin substituire totală. De asemenea, făcând o comparaţie cu amplele discuţii din anii 90, pe tema stabilirii canonului literar (introdus în manuale), purtate de nume foarte mari ale culturii noastre, poate ar fi fost democratică o similară dezbatere de mare anvergură. Cercetătorii, specialiştii, Academia Română chiar, nu ar fi trebuit implicaţi în acest demers crucial pentru dezvoltarea noastră ca societate? La română grupul numără și cinci specialişti universitari: doi de la Babeş-Bolyai şi câte unul de la Petru Maior, Transilvania şi Bucureşti, profesionişti de necontestat pe comunicare sau metodici, dar experienţei lor poate nu ar fi fost rău să i se adauge nişte nume cu vizibilitate şi autoritate mai mare în mediul universitar.

Alte semne de întrebare se pot ridica tocmai din pricina lipsei de transparenţă: care e perioada utilă şi reglementară în care noua programă de gimnaziu va fi realizată, supusă dezbaterii publice, aprobată cu amendamentele de rigoare şi pusă în practică prin realizarea noilor manuale? Care este filosofia generală a concepţiei actuale despre programa de gimnaziu? De pildă, la română, care este ponderea orelor de literatură în raport cu cele de limbă şi comunicare? Programa în vigoare a respectat o perspectivă comunicativ-funcţională asupra limbii, literaturii şi culturii naţionale. Cea nouă pe ce piloni se ridică?

Da, ne vom adapta. Vom ajunge, poate, treptat, să facem o muncă pentru care şi un necalificat ar fi potrivit, cu un minim de spontaneitate. 

Până când aceste programe vor fi făcute publice, nu putem decât să facem presupuneri, mai optimiste sau mai pesimiste. Deoacamdată, din sursele contactate, care au reuşit să treacă peste crisparea şi secretomania iniţiale, lucrurile se creionează foarte sumbru. De pildă, la geografie se doreşte o axare masivă pe orizontul local, cu scăderea ponderii cunoştinţelor de profunzime (geografie fizică, elemente de geografie națională și universală). La clasele mari, se propun teme care par mai curând adresabile copiilor de primară: desenarea planului şcolii, topografia cartierului etc. La matematică, de asemenea, se vorbește despre o simplificare masivă, ca și la română, afirmându-se că profesorul va avea libertatea de a face extindere. Am recunoscut în afirmaţia asta o justificare oficială, alinarea unor conştiinţe care, şi ele, pe alocuri, sunt îngrijorate de rezultatul muncii lor. 

Nimeni nu va mai face nicio extindere. Niciodată, în cei unsprezece ani de când predau, nu am auzit de o depăşire semnificativă a conţinuturilor programei, ea fiind luată ca etalon maximal. De asemenea, este binecunoscut faptul că, din pricina slabei salarizări, profesorii încearcă să găsească surse alternative de venit, iar o simplificare a programei poate fi binevenită pentru noi, ca o diminuare a efortului, chiar dacă presupune și o diminuare a calității. Există profesori angajaţi în număr masiv în sistemul de after-school, alţii care îşi suplimentează veniturile în mediul privat (în domeniul lor, sau nu neapărat). Personal, ani de zile am lucrat în sistemul public de luni până vineri, iar în weekend predam la un liceu privat, la forma de frecvenţă redusă. Atunci, aş fi fost cea mai fericită dacă cineva mi-ar fi spus că, după o duminică lungă de predare, a doua zi nu am fişe de adus, ample lucrări de corectat sau vreo informație de revăzut pentru că, de fapt, tot ce trebuie să fac este o lecţie de comunicare, o discutare de imagine sau de spot publicitar. Da, ne vom adapta. Vom ajunge, poate, treptat, să facem o muncă pentru care şi un necalificat ar fi potrivit, cu un minim de spontaneitate. 

Vom uita noi înşine că şcoala românească a avut odinioară alte standarde de calitate. Vom crea elevul nou, omul nou, încurajat să discute orice, cu o trufaşă siguranţă de sine, fără a avea în spate absolut nicio recuzită teoretică. 

Foto: Guliver Getty Images

Dacă dansatorul respectă şi el o coregrafie, dacă pictorul cubist a trecut printr-o şcoală (Picasso era perfect capabil să picteze realist şi a absolvit două prestigioase şcoli de pictură), dacă postmodernistul i-a citit de la A la Z pe clasici (de răsfoit Levantul, în care Mircea Cărtărescu reface magistral, în cheie parodică, istoria liricii româneşti), dacă avocatul pledează raportându-se la o legislaţie, noi în schimb îi vom spune elevului nou să meargă strict pe intuiţie şi pe opinie personală. Nu contează apoi că viaţa îl va umili, când superficialitatea asta, ca un balon de săpun, i se va sparge în faţă. Nu contează că i se va reproşa că nu ştie capitala Germaniei, a Suediei sau a Egiptului.

Nu contează că nu va mai şti ce-s acelea metaforă, epitet, antiteză sau alegorie. Nu contează că Ion Creangă va fi un autor exotic pentru el, sau cele patru mituri fundamentale (Miorița, Meşterul Manole, Traian şi Dochia, Zburătorul) vor fi mari necunoscute. Elevul de mâine va fi învăţat să preceadă orice luare de poziţie de un ferm părerea mea, asta fiindu-i perfect suficient. Nu știu cât de prudent ar fi să îi dăm generației viitoare seducătoarea promisiune a gândirii autonome, dar, de fapt, să îi tăiem accesul la informație. Se poate obține gândirea autonomă prin menținere în ignoranță?

Ce dorim să facem? Sunt conţinuturile actualei programe prea dificile pentru elevi? Nicidecum. La gimnaziu, pe disciplina mea, dintr-un colectiv de circa 25 de elevi, doar 2, 3 sunt opaci la aspectele prezentate. Merită ca pentru aceştia (ce vor alege, neîndoielnic, filiera tehnologică) să coborâm drastic nivelul general? Este foarte indicat ca la liceu să optăm pentru bacalaureat diferenţiat pe tehnologic, dar ar fi păcat să desconsiderăm grav majoritatea elevilor. Am mai postat acest jurnal, care riscă să devină un document de pe vremea când şcoala încă era de calitate. 

Copiii care au scris în acest jurnal provin, majoritar, din familii simple, cu mari probleme financiare, rareori părinți cu studii. Dar sunt copii cu o mare curiozitate, care primesc cu bucurie cunoaşterea. Să nu scădem conţinutul programelor sub nivelul natural al copiilor! Comunicând temerea aceasta, într-o discuţie privată, cumnatul meu mi-a spus că nu este nicio problemă, fiul său va citi enciclopedii acasă şi va fi un om informat şi instruit. Foarte trist. De două ori trist. În primul rând, pe noi, ca societate, nu ar trebui să ne intereseze felul în care o familie suplimentează acasă oferta şcolii. Pe mine nu mă interesează doar ce se va întâmpla cu nepotul meu, cum vor interveni părinţii lui să regleze anumite deficienţe. 

Vom face din cunoaştere un apanaj al celor preveniţi şi al celor dispuşi să investească financiar? Soluţiile vor veni la nivel invidual, în totală desconsiderare pentru masa elevilor? Alegându-mi profesia asta, am ales să îmi pese de toţi elevii mei, nu doar de cei din familiile care vor şti să le apere interesele. Îmi pasă, de pildă, şi de fiul femeii de serviciu, colega mea din personalul auxiliar. Este un copil pasionat de fotbal, dar şi de vulcanism, literatură, gramatică şi matematică. Familia lui are o încredere neţărmurită în şcoală şi nici măcar nu va sesiza dacă sistemul îi va ţine copilul sub capacitatea sa naturală de înţelegere şi de progres. În al doilea rând, răspunsul pe care l-am primit este foarte dezamăgitor, pentru că porneşte de la premisa că timpul petrecut la şcoală va fi din start pierdut, unul de calitate inferioară, iar remedierea se va face masiv acasă. Cine le dă acestor elevi copilăria înapoi? De ce să îi chemăm şase-şapte ore pe zi la şcoală, zadarnic?

De pildă, statutul elevului interzice folosirea telefonului mobil în oră, cu excepţia situaţiei în care profesorul solicită utilizarea în scop didactic. Dar, în cazul în care se constată folosirea inadecvată, ce se întâmplă? Nu este stipulat nicăieri. Alte prevederi sunt extrem de difuze, de unde rezultă un comportament didactic foarte eterogen. Efectiv, profesorul este lăsat să procedeze intuitiv, de unde extremele dăunătoare: abuzul de autoritate sau, dimpotrivă, permisivitatea totală.

Desigur, nemulţumirile legate de şcoala actuală sunt multe şi încă foarte justificate. Numai că, dacă simptomele sunt bine identificate, nu aş fi la fel de sigură pe diagnostic şi tratament. Am mai scris-o: marile nemulţumiri ale elevilor şi părinţilor se îndreaptă către zona de relaţii interpersonale, felul concret în care cadrul didactic se raportează la colectivul de elevi. Societatea se plânge de forme de abuz, de aroganţe ex cathedra, de arbitrarul comportamentului didactic sau de deprofesionalizarea sa. Tot de opțiunea cadrului didactic ține și nefericita supraîncărcare la teme. (Ele vor exista și pe o programă simplificată, numai că vor fi, ca în alte sisteme, cronofage și slabe calitativ.) Ce legătură are programa cu toate acestea? Niciuna. Altă problemă acută a învăţământului este lipsa de normare şi de protocol în caz de abatere. De pildă, statutul elevului interzice folosirea telefonului mobil în oră, cu excepţia situaţiei în care profesorul solicită utilizarea în scop didactic. Dar, în cazul în care se constată folosirea inadecvată, ce se întâmplă? Nu este stipulat nicăieri. Alte prevederi sunt extrem de difuze, de unde rezultă un comportament didactic foarte eterogen. Efectiv, profesorul este lăsat să procedeze intuitiv, de unde extremele dăunătoare: abuzul de autoritate sau, dimpotrivă, permisivitatea totală.

Fiecare dintre noi are o viziune despre ce ar trebui să facă şcoala pentru dezvoltarea copiilor noştri. Unele viziuni concordă, altele nicidecum. Cu certitudine, nimănui nu îi place să şi-l imagineze pe copil ca pe un recipient de umplut cu pâlnia, livrându-i-se masiv o informaţie nedigerată şi nedigerabilă. Genul acesta de gavaj cognitiv este, desigur, dăunător şi se întoarce împotriva şcolii înseşi, creând forme de frustrare continuate adesea până la vârsta adultă. Dar aş zice că lucrurile astea se reglează prin metodică, printr-un echilibrat amestec de metode tradiţionale şi inovative. Oare este cea mai înţeleaptă decizie să tăiem accesul copiilor noştri de la o zonă de cunoaştere profundă, punând în pericol atât formarea profesioniştilor viitorului, cât şi a unei clase medii solid educate? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ceea ce se intampla este ca ministerul invatamantului descopera ROATA.
    Bravo! Sunteti magnifici! Mai cercetati, poate atunci cand nu veti avea de unde sa va luati pensia va veti trezi.
    A devenit internetul si sunt in dubiu daca este bine sau rau, echipa de cercetare si asezare a invatamantului pe fagas real. Ma intreb cei din acea echipa pentru ce sunt platiti ca e un dezastru ce se intampla!
    Sigur, nu ecazul sa ajungem la nivelul elevului care singurul lucru cu care vine la scoala si il are bine intiparit in minte este pierderea de vreme. Oare de ce?
    Simplu, este educat de familie: parintii, mai exista sau nu, mai sunt impreuna sau nu, au un loc de munca sau se scalda in saracie, unul este plecat si deja nu se mai raspunde iar senzatia celui pentru care scoala este INUTILA este intiparita profund in mintea acestuia. Si atunci, voi cu programele, despre ce vorbiti? Societatea in care ei au deschis ochii e PUTREDA. E plina de hoti si corupti, nu exista locuri de munca, geografic, ce dobitoc a venit cu ideea studiului trotuarului de la bloc, adica ruperea totala a natiei a cetateniei a darului pe care DUMNEZEU i l-a dat: sa fie roman DISPARE. Urmariti, sunt atacate geografia, istoria orice legatura cu istoria acestui neam. CINE SUNT DOBITOCII CARE FAC ASTA? SUNT ROMANI? ORI SUNT IUDEI ORI DEJA AM RAMAS IN KURU GOL? Suntem intr-un moment in care, in scurta vreme manipulatorii ne lasa fara identitate. Tarile africane, cei asazisi needucati si necivilizati nu dau totul gratis cum un DOBITOC de popor roman, plin de IUDEI de vanzatori de tara, PUN PE TAVA nenorocitilor acesta tara fara sa se gandeasca ce ramane in urma. Urmariti: IN GENERAL CEI DIN FUNCTII SUNT ORI FARA COPII ORI FARA CARACTER. Continuati sa va intrebati unde este si ce rol are invatamantul si renuntati la istoria si geografie! Ce ne trebuie? NENOROCITILOR!
    • Like 1
  • check icon
    Pe scurt, doamnă profesoară Cioc:

    1. Titlul sugerează că ştiţi unde a ajuns Occidentul, aplicând acest tip de învăţământ propriei populaţii de cobai.

    2. Da, Occidentul cultivă siguranţa de sine: că oamenii/elevii ştiu mai nimic nu contează. Americani glumesc, spunând că războaiele lor îî ajută să înveţe geografie: unde sunt Iraq-ul, Libia, Ucraina, Siria (şi altele, un pic mai vechi).

    3. Da, veţi ajunge să predaţi "didactici alternative", aproape nimic din specialitatea dvs. - şi veţi da socoteală dacă "deviaţi"; noroc că nu prea veţi avea cu/pentru cine devia.

    4. Secretomania se poate explica în două feluri (cel puţin ?): a) nevoia de a ţine "obsedaţii" la distanţă; b) nevoia de protecţie, în implementarea unei şcoli de mizerie. Probabil ambele valide.

    5. Da, veţi ajunge să faceţi o muncă la care calificarea necesară va fi mică. Vă vor ... "ajuta" şi părinţii-voluntari în clasă, să vă ţineţi orele! Oamenii capabili intelectual vor evita în viitor profesiunea dvs. (o evită deja).

    6. Da, oamenii vor uita cum arată şcoala în care se învaţă ceva: vor fi doar experţi în ... "drepturile omului". Au păţit-o şi vesticii, nu vor fi scutite coloniile.

    7. Da, copiii vor învăţa masiv sub capacitatea lor intelectuală. Au păţit-o şi alţii. Felicitări pentru onestitate: aveţi un "democrat" în familie. Profesori universitari americani cumpără manuale de matematică pentru clasele primare din ... Singapore. Singapore este o dictatură luminată (cu permisiune de la Metropolă), fiindcă trebuie să ţină piept Chinei.

    8. Da, şcoala va fi apanajul celor preveniţi (asupra realităţilor şcolii în Democraţie), mai ales a celor cu bani. Şcoală serioasă se va face după ore, "la seral". Aşa e şi în Vest.

    9. Da, n-au voie cu telefoanele în ore, dar fără sancţiuni. Dacă n-aţi observat: în societate, furtul este interzis, dar recuperarea bunurilor furate este ÎNCĂ în dezbatere (scriu ziarele). Abuzul de autoritate al profesorilor este improbabil, fiindcă va fi sever pedepsit de administratori.

    10. Nici măcar de teme nu scăpaţi (dat fiind că în clasă nu se face mai nimic). Profesori universitari americani privesc neputincioşi la teme de 75 de exerciţii (SIMPLE, FOARTE ASEMĂNĂTOARE), date temă peste weekend copiilor lor de clase mici (4-5). Dacă îşi sfătuiesc copiii să facă doar jumătate, se trezesc cu nota scăzută pe temă (NORMAL!). Păcat că nu vă povesteşte nimeni!

    11. Unde aţi învăţat limbajul "claselor" (mijlocii, politice ... şi cam atât!) ? Nu ştiaţi că e limbaj comunist, de segregare şi învrăjbire a poporului ?! Aţi ratat emisiunile TV din zilele Revoluţiei ? Scurt: da, veţi avea acea solidă clasă de mijloc, acei specialişti ai viitorului, exact aşa cum intuiţi. Nu vă uitaţi/desconsideraţi intuiţia!

    12. Priviţi la experta profesoară (de română, se pare) Raluca Ion (care s-a lăsat, fiindcă ştie ce vine!) - vă informează (la finele articolului, în caz că vedem toţi acelaşi lucru) despre "veriga lipsă" din pedagogia românească: lipsa unei "relaţii a profesorului" cu elevii! Un as al pedagogiei nord-americane (universitar, fiindcă eşaloanele inferioare nu rezistă la un asemenea subiect) a arătat odată (şi a subliniat apoi, pentru "învăţăcei" de ce a făcut-o) cum trebuie întâi câştigată încrederea clasei: "Da, există o controversă la scară mondială privitor la cât de multe (şi cât de adânc) se învaţă în şcoală. Est-europenii fac (adică FĂCEAU!) mult mai mult." Nord-americanii au răsuflat uşuraţi că nu-s est-europeni; est-europenii au fost mulţumiţi că li s-a recunoscut superioritatea academică (trecută).

    13. Atât fotografia cât şi experienţa declarată, de 11 ani, vă definesc drept tânără. Să nu scăpaţi din vedere că, peste alţi zece ani, veţi fi tot (relativ) tânără - şi că s-ar putea să vreţi să vă schimbaţi profesiunea (datorită realităţilor devenite insuportabile). Verificaţi termenii "turnover rate" si "burnout", populari în învăţământul Democraţiei.

    14. Nu ştiu cât veţi rezista să scrieţi aici, cu asemenea comentarii şi asemenea comentatori. Priviţi-i cu atenţie!

    15. Articolul dvs. nu trădează că aţi da atenţie mediului în care trăiţi. Priviţi pe fereastră: afară e Democraţie (aşa cum o ştim - unii doar practic, alţii şi teoretic). Nu neglijaţi "amănuntul".
    • Like 1
  • Raul check icon
    La ce foloseste mitul lui Traian si al Dochiei unui sfertodoct care va muri de foame? La ce-i folosesc basmele si amintirile lui Creanga unui elev care nu va sti sa completeze un formular, sau nu va reusi sa redacteze corect o simpla cerere?! In loc sa-i invatam pe copii lucruri concrete si sa-i indrumam spre meserii pe majoritatea (caci acolo le este locul), noi vrem sa scoatem tot habarnisti cu o spoiala care nu-i va ajuta la nimic in viata... tot cu analize pe Miorita, tot cu Zburatorul, tot cu idei paguboase care continua "educatia" de tip vechi, doar forma poleita in detrimentul continutului.
    • Like 0
    • @ Raul
      check icon
      Încerc să-ți explic eu de ce: deoarece orice grup etnic, popor cum i se spune uzual, trăiește din tradiții, din obiceiuri, din legende. TOATE, fără excepție. În clipa cînd aceste tradiții pier, piere și poporul. De ce oare latina se învață în procente mari în țări precum Germania, Austria, Marea Britanie, S.U.A., Ungaria, Bulgaria? Deoarece sînt țări ale căror conducători știu că pierderea acestor tradiții conduce și la dispariția poporului. E simplu. După ce epoca Ceaușescu a marcat distrugerea unor monumente istorice precum spitalul Brîncovenesc ori Mănăstirea Văcărești, acum distrugem și tradiția. Ce urmări vor avea toate acestea? Să vă mai explic încă o dată?
      • Like 1
  • Materialul contine prea multe speculații despre neparuta inca programa școlara.
    Semnificativa este numai, intr-adevar, secretomania și mai ales intocmirea netransparenta a comisiilor de lucru( nu e clar daca, dincolo de selectarea pe specialitati și zone geografice s-a ținut cont si de valoarea membrilor).
    Cât priveste principiul simplificarii, nu inteleg nemultumirea d-nei prof. Rucsandra Cioc(filoloaga).
    Simplificare nu inseamna rabat la calitate!!!
    Si nici intuiția nu e cazul sa fie pusa la stâlpul infamiei!
    • Like 2
    • @ aurora oncescu
      Rucs Rucs check icon
      ...nu ar fi nimic rau cu intuitia, daca am mai fi lasati sa punem ceva si pe langa asta...
      • Like 1
  • Informatia / educatia temeinica inseamna putere. Cine ar avea nevoie de cetateni informati / educati? In nici un caz niste conducatori a caror educatie lasa de dorit.
    • Like 2
    • @ Carmen Babau
      Sa speram ca nu e chiar așa!
      • Like 1
  • check icon
    Ultima, pentru moment:

    "La Llorona"

    https://www.youtube.com/watch?v=QLKdxnyrZ5c&index=17&list=PLCC0BB7690585E0D3

    fiindcă e bine şi un pic de spaniolă. Şi ţine loc de absenţa replicilor dvs.; cel puţin veţi putea admite că m-am ... prezentat! Acum ştiţi "cine" sunt.

    Nu vă puteţi supăra pe mine fiindcă am ieşit din subiect: comentatorii dvs. sunt oricum quasi-nuli pe subiect.
    • Like 1
    • @
      Dar subiectul v-a interesat? L-ați priceput?
      Pentru buna dv. dispozitie- nu e corecta formularea QUASI-NULI( v-am citat!).
      • Like 1
    • @ aurora oncescu
      Și de ce nu este corectă formularea quasi-nuli, adică aproape nuli?
      • Like 0
    • @
      Rucs Rucs check icon
      Multumesc :) Da, nu am avut replici pt ca nu am mai intrat pe site, am fost dezamagita ca am ajuns sa scriu acest articol, ca se poate prefigura asa ceva... Pana anul acesta, nu am avut nicio frustrare legata de meseria mea, lucrul cu elevii fiind o bucurie. Acum insa mi se pare ca sunt amenintata in a-mi face meseria, in a lucra cu ei asa cum merita si asa cum e bine... Azi m-am uitat prima oara pe comentarii, pt ca, v-am spus, acest articol imi creeaza o stare de tristete. Sper insa sa ma insel, lucrurile sa nu stea chiar asa!
      • Like 0
  • check icon
    Încă una, dragă Rucs, de dragul englezei:

    https://www.youtube.com/watch?v=CvHF4FrxAgE&list=PLCC0BB7690585E0D3&index=23

    Şi încă una, tot de dragul englezei:

    https://www.youtube.com/watch?v=v5qRn8Woc8Y&list=PLCC0BB7690585E0D3&index=7

    Şi încă două-trei:

    https://www.youtube.com/watch?v=B3LkEHScXLY&index=29&list=PLCC0BB7690585E0D3

    şi

    ("Come what may", îi zice Jesse Cook)

    https://www.youtube.com/watch?v=AwQYKAfmpnU&index=6&list=PLCC0BB7690585E0D3

    Sper să vă placă Jesse Cook (dacă nu îl ştiaţi deja).

    P.S.

    Până şi faptul că vă spuneţi "Rucs" îmi sugerează că engleza nu vă este străină.
    • Like 1
  • check icon
    Din fericire, comentariul a ieşit mai ... scurt!

    Vă ofer o piesă a lui Jesse Cook:

    https://www.youtube.com/watch?v=DEkd7DGq48U&list=PLCC0BB7690585E0D3&index=10

    Spuneţi oamenilor adevărul despre învăţământul Democraţiei vestice, fiindcă s-ar putea să fiţi întrebaţi oficial, într-o zi!

    Da, acolo unde vedeţi şcoala României îndreptându-se, într-acolo merge (ŞI) Vestul - de zeci de ani, dacă nu dintotdeauna. Dacă nu ştiaţi, înseamnă că n-aţi înţeles nimic din Democraţie. Şi mai înseamnă şi că diplomele de acasă sunt expirate.
    • Like 1
  • check icon
    Dragă doamnă profesoară Rucs,

    Dacă veţi fi întrebată de Tribunalul de la Nüremberg dacă înţelegeţi engleză (şi de când), ce le veţi spune ? Chiar să nu ştiţi că noua programă românească este veche în Vest şi dictată de acolo ? Nu aţi uitat că Radu Gologan ne-a recomandat (la insistenţele jurnalistei Gândului) ... învăţământul public american, nu ? Fiindcă dă omului de pe stradă cunoştinţele necesare pentru a putea funcţiona!

    Din titlul articolului am presupus că ştiţi că asta este deja situaţia în Vest. Comentariul privitor la scăderea standardelor în formarea profesorilor pare şi el să indice că ştiţi deja că aceasta este situaţia în Vest: o maimuţăreală pedagogică, care conduce la oameni care nu ştiu mai nimic din materia pe care o au de predat (dar au noroc că nici manualele nu prea o conţin)! Cum rămâne cu tradiţia franceză (pe care o preluase şi România), care insistă că oamenii care predau la un anumit nivel trebuie să fi absolvit (CU SUCCES!) NIVELUL URMĂTOR ?

    Oamenii sunt extrem de slab pregătiţi, academic. Aveţi incompetenţi (ori falşi comentatori) care susţin că nici măcar liceul nu ar trebui să specializeze pe nimeni! Acestora să li se trântească în castron, la restaurant, aperitivul, ciorba, friptura, îngheţata - şi să fie daţi afară. Incompetenţii nu ştiu că facultatea însăşi este un abc ? Pe noi aşa ne-a atenţionat un profesor ceauşist (fost asistent al poetului Ion Barbu, umblă un zvon) - .

    Aveţi alţi incompetenţi care cer implicarea în stabilirea materiilor de studiat a ... părinţilor! Adică a unor oameni cu meritul de a fi câştigat în greutate (mai mult la propriu), care şi-ar pierde diploma de Bac dacă li s-ar pune în faţă examenul (ceauşist) prin care şi-au dobândit-o! De diploma universitară nici nu-i cazul să discutăm.
    • Like 1
    • @
      Dupa cum folositi limba romana, n-ar mai fi cazul sa va expuneti!
      • Like 0
    • @ aurora oncescu
      Doamnă, lăsați-l în pace, nu i-ați observat „salata de cuvinte”? Informați-vă la ce afecțiuni apare de obicei simptomul respectiv și vă veți lămuri.
      • Like 0
  • Cui folosește materia excesiv de stufoasă și teoretică, compilată în manuale proaste? Elevilor nu, părinților nu, profesorilor nu, societății nu, INDUSTRIEI MEDITAȚIILOR DA...
    • Like 2
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      „INDUSTRIEI MEDITAȚIILOR DA..” Materii meditabile sînt f. puține. Este adevărat însă că există profesori de liceu, și nu puțini, care dau intenționat note mici pt ca părinții să apeleze la ei pt meditații. Ideea că profesorii trăiesc din meditații „pe picior mare” este un clișeu cultivat, mai ales, de elevii și de părinții elevilor mediocri și submediocri. Mă opresc aici, deja mi se cenzurează comentarii în ritm alert.
      • Like 2
    • @
      Nu poți compara veniturile obținute din meditații private - o muncă absolut onorabilă, cu veniturile provenite din furturile asociate corupției. Poți însă să observi trei lucruri legate de meditații: (1) dacă ștacheta ar fi coborâtă ceva mai jos, nu ar mai fi nici pe departe atâția copii care să simtă nevoia de ajutor în privat ; (2) există un potențial conflict de interese la profesorul care predă atât la clasă, cât și în privat, cu aceiași elevi (e o situație asemănătoare medicului care te consultă la stat și apoi te cheamă să-ți ia bani la cabinetul privat) ; (3) Banii din meditațiile private nu sunt declarați de obicei, decât dacă are profesorul respectiv interesul să-și declare oficial venituri mai mari (de exemplu, în situația în care vrea să ia un credit bancar și nu-i ajung veniturile oficiale)
      • Like 1
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      „Banii din meditațiile private nu sunt declarați de obicei, decât dacă are profesorul respectiv interesul să-și declare oficial venituri mai mari (de exemplu)”. Da, deoarece este f. complicat să faci lucru, de ex. să ai un cont accesabil prin net și să spui „luna asta am cîștigat x lei din ore private”. Sînt profi care dau meditații ocazional ori f. rar, fără să facă din asta un obicei. Cum declară acest lucru simplu și eficient, fără să facă x drumuri? În rest, putem fi de acord, lucrurile sînt cunoscute. Ce soluție propuneți, de fapt? Pseudonimul vă recomandă un cetățean pus pe harță oricum. Hai să vedem, concret, ce arhitectură de sistem aveți.
      • Like 1
    • @
      Recitiți, eu nu am propus o soluție, doar am observat 3 lucruri legate de meditații. Deci lucruri, nici măcar nu le-am numit probleme. Și atunci, dintre noi doi, cine este ăla pus pe harță? Mai intuiesc un lucru: sub Rumburak se ascunde un *escu... :) Mi-am ales pseudonimul ăsta pe vremea lui Iliescu/Băsescu. Nu mai este actual, chiar m-am gândit că ar putea jigni nemeritat niște *escu capabili, aflați în posturi de conducere. Evident, nu pe cei mai deștepți *escu... ;) Privitor la arhitectura de sistem, mult succes, aștept foarte amuzat să-mi comunicați adresa MAC și tipul de chip al adaptorului de rețea!
      • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      Uno: nu sînt pus pe harță, vi se pare. Duo: o discuție în contradictoriu, cu argumente ori cu schimb de păreri nu înseamnă harță. Tre: dacă avem păreri diferite nu înseamnă că trebuie să ne supărăm, din contra, să ne bucurăm că încă putem gîndi.
      • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult