Noul impozit pe case „scumpe”

Foto - Inquam Photos/ Ilona Andrei

Până la urmă a apărut și documentul oficial asumat de inițiatorii săi care conține modificările Codului Fiscal care se vor a combate evaziunea fiscală și a face o reformă administrativă. Din păcate, documentul nu rezolvă niciuna dintre cele două probleme.

Combaterea evaziunii fiscale presupune colectarea impozitelor și taxelor din zonele gri și reducerea cât mai aproape posibil de zero a economiei „la negru” sunt lucruri nerealizate de 30 de ani. Fie că nu s-a putut, fie că nu s-a vrut, a fost mai simplu să împovăreze aceiași contribuabili care plăteau decât să se scoată la suprafață sumele nefiscalizate. Știți cum se zice: dai cu biciul tot în calul care trage.

Există totuși o mențiune în acest document care dă o șansă reală reducerii evaziunii fiscale. Din păcate este probabil cea mai puțin dezbătută dintre toate. Mă refer la măsura din noua lege asumată de Guvern care vizează sistemul centralizat de facturare care în mod normal ar trebui să taie multe dintre căile de evaziune în zona colectării TVA.

Însă, pentru a obține rezultate pozitive, este necesară o condiție esențială. Digitalizarea instituțiilor statului și în primul rând digitalizarea ANAF. Este prioritatea zero. Nu vorbim despre a înlocui oameni cu inteligența artificială. Ci despre a deține suportul informatic care să colecteze și să gestioneze date și informații centralizate la nivel național.

Un nou impozit introdus în Codul Fiscal se bazează tocmai pe existența acestor baze de date digitalizate. Mă refer la impozitul pe casele de valoare mare. Conform legiuitorului, valoarea mare a casei este cea care depășește 2,5 milioane lei, echivalentul a 500.000 euro. Așadar, ce ar trebui să facă toate părțile implicate în acest nou impozit, respectiv ANAF, contribuabili și autorități locale.

Autoritățile locale trebuie să se asigure că toți contribuabilii își cunosc valoarea impozibilă a fiecărei clădiri pe care o dețin. Nu valoarea de piață, ci acea valoare luată în calcul de primării în stabilirea impozitelor datorate pe clădiri. Aceste valori impozabile se găsesc în arhivele primăriilor sub diferite forme. Dumneavoastră o cunoașteți pe cea a casei pe care o aveți? Cel mai probabil nu, pentru că, până acum, nu a fost o informație de interes.

În deciziile de impunere primite de la autoritățile locale pentru clădirile rezidențiale deținute, unele primării au consemnat valorile impozabile iar altele nu. Prin urmare, primul pas este ca această informație să ajungă la fiecare proprietar pentru fiecare clădire deținută. Aceleași informații ar trebui să ajungă și la ANAF – care este beneficiarul acestui nou impozit.

Contribuabilii trebuie să verifice dacă valoarea comunicată de primărie pentru fiecare dintre clădirile rezidențiale deținute este mai mare de 2,5 milioane lei. Nu valoarea cumulată a clădirilor, ci valoarea individuală a fiecărei clădiri. Și nu valoarea de piață, ci valoarea impozabilă stabilită de primării.

În această situație, contribuabilul trebuie să declare la ANAF aceste clădiri și să plătească un impozit de 0,3% pe diferența dintre cât e valoarea impozabilă a respectivei clădiri și pragul 2,5 milioane lei. De exemplu, la o valoare comunicată de primărie de 3 milioane lei, impozitul de plătit până la 30 aprilie a anului în curs ar fi de 1500 lei.

Va fi interesant să urmărim câți bani se vor colecta anul viitor la Bugetul de Stat pe baza acestui impozit. La o primă vedere este o formă fără fond. Sau o cochilie fără melc. Din afară poți crede că melcul „e acasă”, în realitate… a fugit demult. Vom urmări oricum care vor fi rezultatele reale din practică.

La sfârșitul zilei deficitul bugetar este o problem reală care trebuie rezolvată cât mai curând pentru sănătatea economiei noastre. Însă putem formula soluții reale doar dacă ne concentrăm pe cauze, și nu pe false tratamente care încearcă să dea bine pe o hârtie.

Articol publicat inițial pe blogul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp