Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce am aflat despre soțul meu după ce am născut. Și puțin înainte...

tata si bebelus

Foto: Claire Deprez/ Reporters/ Sciencephoto / Profimedia

Are peste 180 cm înălțime, câteva zeci de kilograme și îl caracterizează umorul combinat cu ironia. Este tatăl unui omuleț de 2 luni și 13 zile. S-a pregătit cot la cot cu mine pentru a fi cea mai bună variantă a sa în creșterea celui mic. Cea mai bună din prezent.

A schimbat scutece pe bebeluṣi din plastic, a învățat să facă mișcări de bază de spinning babies pentru a-mi face sarcina mai ușoară, a meșterit la pătuțul Montessori în timpul liber și a petrecut ore pe internet în căutarea unui scaun auto potrivit nevoilor noastre. Fie ploaie, fie vânt mi-a ținut companie în lungile plimbări din timpul sarcinii și a participat la workshopuri despre somnul bebelușilor.

Apoi, într-o zi de decembrie. s-a întâlnit pentru prima dată cu omulețul și fără să-și dea seama puternicul bărbat a devenit supereroul casei.

Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului, iar calitățile și pregătirea unui tată nu sunt mai puține sau mai slabe decât cele ale mamei.

De ambele părṭi se fac greșeli, important este să nu uităm că scopul final e același pentru amândoi adulții - să facem ce credem noi că este mai potrivit pentru a da societății un omuleț echilibrat, încrezător, sănătos și cu zâmbetul pe buze.

Supereroul din casa noastră schimbă scutece în miez de noapte la lumina ceasului, iese la plimbare prin nămeți sau prin ploaie, citește povești și adoarme bebeluşul seară de seară, dar mai ales îmi dă încredere că e cel mai bun tată pentru omulețul nostru.

Foto: arhiva personală a autoarei

Sunt sigură că mamelor nu le este ușor să facă acel pas în spate pentru a da spațiu și taților, însă rezultatele vor merita. În fiecare viitor tată este un sâmbure de erou.

P.S. Mulṭumim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am auzit ca fara patut Montessori Bebelului ramane pitic si nu mai creste. Cat snabismul e in floare...
    • Like 0
  • Societății?! Care SOCIETATE. doamnă? Că se alege praful de toti și de toate...
    • Like 0
  • "Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului"... NU, niciodată nu o să fie egalitate. Poate fi egalitate doar dacă se renunță la alăptatul de la sân. Iar asta nu este recomandabil.
    • Like 1
  • Gandalf check icon
    Îmi amintesc cu drag de vremea când fiică-mea era doar un ghemuleț... îmi luasem tot concediul restant, adunasem vreo două luni și jumătate (douăzeci și ceva normal + 1 zi / lună - secție utilizator de tehnică nucleară, doi ani de muncă din greu la revamping) și am fost tătic - cu mare bucurie. Nașterea a fost o cezariană dificilă, mămica era operată (urât) așa că în astea 10 săptămâni nu a ridicat niciodată pitica din pătuț. Nu pot spune în cuvinte sentimentele care și acum mă încearcă...
    • Like 0


Îți recomandăm

Viorel Pasca - Bihor

La Bihor, a fost pus în scenă un show media pentru publicul naiv însă, dincolo de spectacolul cu alt scop decât salvarea unor bătuți de soartă și de societate, ar fi de subliniat niște realități. Cum ar fi posibil să fie exploatate material și apoi înmormântate în câmp 413 persoane cu dizabilități mintale? Cu ajutorul legii! (Foto: Inquam Photos /George Călin/ În imagine, Viorel Pașca, zis Bunul Samaritean, din județul Bihor, despre care anchetatorii DIICOT susțin că a pus la punct o adevărată „fabrică de bani” ilegală, exploatând pacienți cu dizabilități severe)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Puglia - Italia

Nu cred că poate fi un loc mai plăcut unde să îţi iei micul dejun decât o terasă mângâiată de soarele blând al lui mai, printre flori de hârtie imense, atât de răspândite în lumea Mediteranei, măslini tineri, palmieri şi sumedenie de alte flori colorate, care, toate, împodobeau curtea închisă de zidurile albe, în mijlocul căreia se găsea o piscină care strălucea la fel de albastru ca şi cerul. Foto: Profimedia

Citește mai mult
sound-bars icon