Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce am aflat despre soțul meu după ce am născut. Și puțin înainte...

tata si bebelus

Foto: Claire Deprez/ Reporters/ Sciencephoto / Profimedia

Are peste 180 cm înălțime, câteva zeci de kilograme și îl caracterizează umorul combinat cu ironia. Este tatăl unui omuleț de 2 luni și 13 zile. S-a pregătit cot la cot cu mine pentru a fi cea mai bună variantă a sa în creșterea celui mic. Cea mai bună din prezent.

A schimbat scutece pe bebeluṣi din plastic, a învățat să facă mișcări de bază de spinning babies pentru a-mi face sarcina mai ușoară, a meșterit la pătuțul Montessori în timpul liber și a petrecut ore pe internet în căutarea unui scaun auto potrivit nevoilor noastre. Fie ploaie, fie vânt mi-a ținut companie în lungile plimbări din timpul sarcinii și a participat la workshopuri despre somnul bebelușilor.

Apoi, într-o zi de decembrie. s-a întâlnit pentru prima dată cu omulețul și fără să-și dea seama puternicul bărbat a devenit supereroul casei.

Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului, iar calitățile și pregătirea unui tată nu sunt mai puține sau mai slabe decât cele ale mamei.

De ambele părṭi se fac greșeli, important este să nu uităm că scopul final e același pentru amândoi adulții - să facem ce credem noi că este mai potrivit pentru a da societății un omuleț echilibrat, încrezător, sănătos și cu zâmbetul pe buze.

Supereroul din casa noastră schimbă scutece în miez de noapte la lumina ceasului, iese la plimbare prin nămeți sau prin ploaie, citește povești și adoarme bebeluşul seară de seară, dar mai ales îmi dă încredere că e cel mai bun tată pentru omulețul nostru.

Foto: arhiva personală a autoarei

Sunt sigură că mamelor nu le este ușor să facă acel pas în spate pentru a da spațiu și taților, însă rezultatele vor merita. În fiecare viitor tată este un sâmbure de erou.

P.S. Mulṭumim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am auzit ca fara patut Montessori Bebelului ramane pitic si nu mai creste. Cat snabismul e in floare...
    • Like 0
  • Societății?! Care SOCIETATE. doamnă? Că se alege praful de toti și de toate...
    • Like 0
  • "Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului"... NU, niciodată nu o să fie egalitate. Poate fi egalitate doar dacă se renunță la alăptatul de la sân. Iar asta nu este recomandabil.
    • Like 1
  • Gandalf check icon
    Îmi amintesc cu drag de vremea când fiică-mea era doar un ghemuleț... îmi luasem tot concediul restant, adunasem vreo două luni și jumătate (douăzeci și ceva normal + 1 zi / lună - secție utilizator de tehnică nucleară, doi ani de muncă din greu la revamping) și am fost tătic - cu mare bucurie. Nașterea a fost o cezariană dificilă, mămica era operată (urât) așa că în astea 10 săptămâni nu a ridicat niciodată pitica din pătuț. Nu pot spune în cuvinte sentimentele care și acum mă încearcă...
    • Like 0


Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei / sursa foto: Profimedia

Israelul a lansat, sâmbătă dimineață, un „atac preventiv” asupra Iranului, cu lovituri în capitala Teheran, dar și în alte orașe. Ulterior, președintele american Donald Trump a declarat că sunt în desfășurare „operațiuni de luptă majore” ale SUA asupra Iranului. Ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, a fost ucis în atacuri, trupul său fiind găsit, anunță Reuters, care citează un oficial israelian, sub protecția anonimatului.

Citește mai mult

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult
sound-bars icon