Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce am aflat despre soțul meu după ce am născut. Și puțin înainte...

tata si bebelus

Foto: Claire Deprez/ Reporters/ Sciencephoto / Profimedia

Are peste 180 cm înălțime, câteva zeci de kilograme și îl caracterizează umorul combinat cu ironia. Este tatăl unui omuleț de 2 luni și 13 zile. S-a pregătit cot la cot cu mine pentru a fi cea mai bună variantă a sa în creșterea celui mic. Cea mai bună din prezent.

A schimbat scutece pe bebeluṣi din plastic, a învățat să facă mișcări de bază de spinning babies pentru a-mi face sarcina mai ușoară, a meșterit la pătuțul Montessori în timpul liber și a petrecut ore pe internet în căutarea unui scaun auto potrivit nevoilor noastre. Fie ploaie, fie vânt mi-a ținut companie în lungile plimbări din timpul sarcinii și a participat la workshopuri despre somnul bebelușilor.

Apoi, într-o zi de decembrie. s-a întâlnit pentru prima dată cu omulețul și fără să-și dea seama puternicul bărbat a devenit supereroul casei.

Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului, iar calitățile și pregătirea unui tată nu sunt mai puține sau mai slabe decât cele ale mamei.

De ambele părṭi se fac greșeli, important este să nu uităm că scopul final e același pentru amândoi adulții - să facem ce credem noi că este mai potrivit pentru a da societății un omuleț echilibrat, încrezător, sănătos și cu zâmbetul pe buze.

Supereroul din casa noastră schimbă scutece în miez de noapte la lumina ceasului, iese la plimbare prin nămeți sau prin ploaie, citește povești și adoarme bebeluşul seară de seară, dar mai ales îmi dă încredere că e cel mai bun tată pentru omulețul nostru.

Foto: arhiva personală a autoarei

Sunt sigură că mamelor nu le este ușor să facă acel pas în spate pentru a da spațiu și taților, însă rezultatele vor merita. În fiecare viitor tată este un sâmbure de erou.

P.S. Mulṭumim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am auzit ca fara patut Montessori Bebelului ramane pitic si nu mai creste. Cat snabismul e in floare...
    • Like 0
  • Societății?! Care SOCIETATE. doamnă? Că se alege praful de toti și de toate...
    • Like 0
  • "Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului"... NU, niciodată nu o să fie egalitate. Poate fi egalitate doar dacă se renunță la alăptatul de la sân. Iar asta nu este recomandabil.
    • Like 1
  • Gandalf check icon
    Îmi amintesc cu drag de vremea când fiică-mea era doar un ghemuleț... îmi luasem tot concediul restant, adunasem vreo două luni și jumătate (douăzeci și ceva normal + 1 zi / lună - secție utilizator de tehnică nucleară, doi ani de muncă din greu la revamping) și am fost tătic - cu mare bucurie. Nașterea a fost o cezariană dificilă, mămica era operată (urât) așa că în astea 10 săptămâni nu a ridicat niciodată pitica din pătuț. Nu pot spune în cuvinte sentimentele care și acum mă încearcă...
    • Like 0


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult
sound-bars icon