Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce am aflat despre soțul meu după ce am născut. Și puțin înainte...

tata si bebelus

Foto: Claire Deprez/ Reporters/ Sciencephoto / Profimedia

Are peste 180 cm înălțime, câteva zeci de kilograme și îl caracterizează umorul combinat cu ironia. Este tatăl unui omuleț de 2 luni și 13 zile. S-a pregătit cot la cot cu mine pentru a fi cea mai bună variantă a sa în creșterea celui mic. Cea mai bună din prezent.

A schimbat scutece pe bebeluṣi din plastic, a învățat să facă mișcări de bază de spinning babies pentru a-mi face sarcina mai ușoară, a meșterit la pătuțul Montessori în timpul liber și a petrecut ore pe internet în căutarea unui scaun auto potrivit nevoilor noastre. Fie ploaie, fie vânt mi-a ținut companie în lungile plimbări din timpul sarcinii și a participat la workshopuri despre somnul bebelușilor.

Apoi, într-o zi de decembrie. s-a întâlnit pentru prima dată cu omulețul și fără să-și dea seama puternicul bărbat a devenit supereroul casei.

Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului, iar calitățile și pregătirea unui tată nu sunt mai puține sau mai slabe decât cele ale mamei.

De ambele părṭi se fac greșeli, important este să nu uităm că scopul final e același pentru amândoi adulții - să facem ce credem noi că este mai potrivit pentru a da societății un omuleț echilibrat, încrezător, sănătos și cu zâmbetul pe buze.

Supereroul din casa noastră schimbă scutece în miez de noapte la lumina ceasului, iese la plimbare prin nămeți sau prin ploaie, citește povești și adoarme bebeluşul seară de seară, dar mai ales îmi dă încredere că e cel mai bun tată pentru omulețul nostru.

Foto: arhiva personală a autoarei

Sunt sigură că mamelor nu le este ușor să facă acel pas în spate pentru a da spațiu și taților, însă rezultatele vor merita. În fiecare viitor tată este un sâmbure de erou.

P.S. Mulṭumim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am auzit ca fara patut Montessori Bebelului ramane pitic si nu mai creste. Cat snabismul e in floare...
    • Like 0
  • Societății?! Care SOCIETATE. doamnă? Că se alege praful de toti și de toate...
    • Like 0
  • "Sunt de părere că cei doi părinți pleacă pe picior de egalitate în ceea ce privește creșterea copilului"... NU, niciodată nu o să fie egalitate. Poate fi egalitate doar dacă se renunță la alăptatul de la sân. Iar asta nu este recomandabil.
    • Like 1
  • Gandalf check icon
    Îmi amintesc cu drag de vremea când fiică-mea era doar un ghemuleț... îmi luasem tot concediul restant, adunasem vreo două luni și jumătate (douăzeci și ceva normal + 1 zi / lună - secție utilizator de tehnică nucleară, doi ani de muncă din greu la revamping) și am fost tătic - cu mare bucurie. Nașterea a fost o cezariană dificilă, mămica era operată (urât) așa că în astea 10 săptămâni nu a ridicat niciodată pitica din pătuț. Nu pot spune în cuvinte sentimentele care și acum mă încearcă...
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult
sound-bars icon