Am fost prea mult timp obișnuit cu comunistul Moș Gerilă și mai apoi cu occidentalul Moș Crăciun. Mare mi-a fost mirarea în anii de studii la Roma să aflu de la prietenii și colegii din America Latină că la ei nu moșul aduce cadourile, ci pruncul. Mi-a trebuit ceva timp să pricep. Ar fi trebuit să îmi fie la înde-suflet, că doar mă pregăteam să devin popă (cei mai pudici, și care nu-mi simt autoironia, să citească preot în loc de popă). Treaba asta îmi cam strica feng shui-ul minții mele occidentalizate de magie, pentru a-mi reface geometria interioară pe coordonate de har.
Da, pentru că Crăciunul este despre Cristos. Nu este doar despre daruri, cât mai ales despre Dar. Le vorbim cu „religiozitate magică” celor mici despre Moș Crăciun și reni, dar ne jenăm să le povestim cu har despre Dumnezeu care s-a făcut om, prunc în Isus. Obișnuiți, din fire, cu darurile/ cadourile, nu prea știm cum să primim și să manevrăm Darul/ Cadoul.
Am reascultat și anul acesta, ca de mulți ani încoace, la radio cântece de Crăciun. Mulți știți la ce mă refer. Îmi plac pentru că mă ajută să intru în atmosferă. La un moment dat, tot ascultând, mi-am dat seama că vorbeau/ cântau prea mult despre „luminițe” și prea puțin, dacă nu chiar deloc, despre „Lumină”. Crăciunul este esențialmente despre Dumnezeu făcut om și despre Dumnezeu în om.
Făceam aceste reflecții zilele trecute la volan, în timp ce mă întorceam de la Singureni (Giurgiu). Acolo mă ocup săptămânal de o casă de copii... minunați, ca să nu zic orfani. Golisem microbuzul de cadourile pe care le primisem pentru cei mici, când am fost sunat de o mamă, acum bunică, care prin anii 90 a înfiat o fetiță cu HIV/SIDA de la Singureni. Îndrăznesc să vă împărtășesc darul de Crăciun pe care l-am primit eu în acea zi: inimi, nu lucruri. Iată ce am scris pe profilul meu de facebook, imediat după întâlnire:
Există viață (de)plină și pentru unii afectați de HIV/SIDA.
„Fetița din brațele mele are doar cinci zile de viață și o cheamă ca pe prima femeie. A oftat, a tresărit și a zâmbit de câteva ori în somn. Este deja al doilea copil al unei foste copile orfane și cu HIV/SIDA de la Singureni. (Nu dau alte detalii din motive evidente; cei care cunoașteți cazul vă rog să nu dați nume). Aceasta din urmă a fost adoptată când avea nouă ani de o educatoare care a luat parte trup și suflet la fondarea și la primii ani ai comunității Bambini in Emergenza de la Singureni. Era să o „piardă” de mai multe ori din cauza bolii.
Astăzi fosta copilă are 29 de ani, este căsătorită și fericită. Pe primul ei copil l-am botezat acum un an și jumătate. Nimeni nu își explică cum de este așa de bine acum.
Azi dimineață, întorcându-mă de la Singureni, am trecut să îi vizitez. Am dezmierdat pruncul în brațe mai bine de o oră, timp în care bunica, adică cea care a adoptat-o pe mama de azi, îmi povestea începuturile de la spitalul Victor Babeș cu copiii afectați de HIV/SIDA și cu condițiile groaznice ale anilor '90. La un moment dat a mângâiat-o pe cea pe care a adoptat-o atunci și care a devenit mamă a doua oară în aceste zile: "Este o fată minunată. Era cea mai cuminte. Numai eu știu cât am tras cu ea. Uneori i-am „neglijat” pe copiii mei de sânge ca să mă îngrijesc de ea." ...
La plecare mama își recapătă fetița din brațele mele iar pruncul începe să plângă ușor. În glumă îmi spune: "Părinte s-a 'stricat', 'reparați-o' la piept"
După ce veți fi făcut deja cadouri, fiți voi un cadou, lăsați-vă surprinși de Iubire, adică de Dar și de cei „dar-gi”.
Tuturor un Crăciun creștin!... because Jesus is the reason for the season.
P.S. Catolic fiind, îl citez pe unul dintre preferații mei ortodocși, preotul martir Pavel Florenski:
„Cunoașterea lui Dumnezeu de către om apare și se manifestă în mod inevitabil printr-o iubire activă față de făptură, iubire care îmi este dată în experiența directă. Iar iubirea manifestată față de făptură este manifestată în mod concret ca frumusețe. De aici, delectarea, bucuria, mângâierea pe care le resimțim când o contemplăm. Ceea ce oferă bucurie se numește frumusețe; iubirea, ca obiect al contemplației, este frumusețe" *.
* Pavel Florenski, Stâlpul și Temelia Adevărului, Ed. Polirom, Iași 1999, p. 59.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Deci mai pe scurt ,Craciunul nu are nici o legatura cu nasterea lui Isus Cristos si nu are conotatie spirituala ,ci asa cum a fost conceputa aceasta sarbatoare se rezuma la oferirea de cadouri printr-o metoda fantezista care implica pe mos Craciun care vine cu sania trasa de reni si imparte cadouri.
E asa de bine pentru ca niste unii cu carte au facut studii si cercetari si au reusit sa gaseasca niste antivirale care au salvat milioane de vieti, si au reusit sa elimine condamnarea la moarte a bolnavilor de HIV. Sa le fim si lor recunoscatori si sa le uram sarbatori fericite, crestini, evrei, musulmani, atei sau ce-or fi ei, ca nu de religie tine cat esti de uman si cata bunatate poti aduce in lumea asta.
Crăciunul nu este atât depre Prunc cât despre Moș!