Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nu poți trata o boală cu o rugăciune și nu poți vindeca un suflet cu o pastilă. Dar le poți lua împreună

Medicină - empatie

Foto: Getty Images

Pentru mine covid-19 înseamnă moarte. Înseamnă doua linii roșii, un apel la 112, o ambulanță în fața casei. Înseamnă o sirenă care sfârtecă liniștea nopții. Înseamnă 3 oameni în alb cu un rucsac roșu. Care sună la interfon. La interfonul meu. Înseamnă bipurile aparatelor, sunetul unei butelii de oxigen care se descarcă. Știți cum sună 8 L de oxigen pe minut? 15? 25? Nu prea contează. Ai nevoie de 2 plămâni ca să conteze. Funcționali. Sug aerul și-l scuipă în sânge. Asta e funcția lor. Știți ce mai înseamnă? Suferință, neputință, durere, frustrare, ură, regret, resemnare. În ordinea asta.

Covid-19 nu înseamnă 58 de mii de victime, ci 200 de mii? Adică familii care îndură travaliul emoțional pentru cei dragi lor. Ne plac cifrele. Când sunt mari, ne îngrijoram. Când sunt mici, ne bucurăm. Firesc, nu? Reacții simple din partea unor organisme complexe. Doar că putem să numărăm și altfel. Uitându-ne în ochii oamenilor pe lângă care trecem pe stradă. Pandemia, într-un fel sau altul, ne-a marcat pe toți.

Dar probabil că nu sunt probleme pe care să înveți să le rezolvi (cum să vindeci suflete). Urmezi un stagiu de 6 săptămâni, citești 2 cărți și audiezi 10 cursuri. Nu funcționează așa. Ca medic, înveți să vindeci alți oameni. Dar ca student, cum e cazul meu, privești și aștepți să-ți vina rândul. Ce se întâmpla însă când îți vine rândul mai repede decât te-ai fi așteptat, iar pacientul e o persoana draga?

Totuși, pandemia nu a însemnat același lucru pentru toată lumea. Așa că, probabil, nu-i putem condamna pe oamenii care nu înțeleg, nu văd, nu acționează ca noi. Poți judeca cu mintea ta, dar nu prin prisma emoțiilor altcuiva.

Noi mai exersam însă ceva la medicina. Empatia. Nu e o calitate sau un defect. Nu te naști cu ea. Se poate învăța. Nu trebuie nici măcar sa ai gust sau miros ca sa simți ceva.

Cert este că știința nu e o alternativă la credință, religie sau spiritualitate. Nici viceversa. Știința și credința coexista și conlucrează ca noi toți să fim sănătoși. Nu poți trata o boală cu o rugăciune și nu poți vindeca un suflet cu o pastilă. Dar le poți lua împreună. Dimineața, la prânz și seara, conform schemei de tratament.

Nu putem continua să credem că ceaiul de mușețel ne vindecă de ulcer sau că semințele de dovleac ne vindecă de cancer. Suntem în secolul 21. Asta se numește involuție. Dacă tratamentele astea ar fi funcționat în istorie, nu mai aveam nevoie de moleculele din ziua de azi. Se murea mult înainte, din tot felul de infecții bacteriene, virale. Până au început să apară antibioticele și vaccinurile. Ar trebui să fim recunoscători că le avem.

Sau să ne gândim altfel. Nu mai e nicio pandemie. Da, e adevărat. E 17 martie 2020. Sa încercam altfel de data asta! Poate păstram, totuși, vaccinul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult