E o frumoasă dimineață de duminică. Nici prea caldă, dar nici friguroasă. E exact așa cum trebuie ca să te pui la geam și să îți bei cafeaua în timp ce deschizi știrile și te bucuri de mica agitație care prinde contur pe aleile cartierului.
A fost o noapte cu multe coșmaruri, recunosc că le am des, de mic copil. Sunt o persoană extrem de sensibilă la orice tip de informație. Iar noaptea, creierul meu caută mijloace să o așeze cu sens, eliberând cumva tensiunea acumulată.
Pe lângă natura informațiilor, observ că sunt asumate de oameni care nu cunosc cu adevărat despre ce vorbesc, iar asta mă irită destul de tare.
Să vă spun de ce.
Scriam recent, mai în glumă, mai în serios, o postare cu tema vacanței de vară pentru profesori. Făceam trimitere către părinții care au convingerea că e prea mare și că nu o merităm pe deplin. Îi întrebam cum e acum, în cele trei luni în care copilul te așteaptă acasă, cu toate solicitările lui zilnice. Pentru că, deși nu recunosc, mulți sunt stimulați și de programul de lucru. Și e normal să îți știi copilul sub supravegherea unor adulți cât timp muncești, dincolo de scopul școlar în sine al prezenței sale în sala de clasă.
Întrebam asta fiindcă există o tendință ușor agresivă din partea unora dintre ei în a ne acuza de un fapt pe care eu îl consider absolut mizerabil: că ne-am făcut profesori pentru iunie, iulie și august. Complementar, mai e ideea că ce poate fi așa de greu să predai? Doar „stai în fața lor și le spui informații". Sigur că această afirmație e lipsită de substanță pentru orice om care înțelege ce presupune, cu adevărat, munca educațională.
Revenind la postare, reacțiile nu au întârziat să apară. Unii ne-au reproșat că ne plângem prea mult. Doar, evident, aceasta ne este meseria.
Eu le-aș răspunde că nu există meserie perfectă și niciodată nu are relevanță să le comparăm (apropo de „unii muncesc și în weekend" sau „merg pe șantier"). Dacă îmi doream să muncesc pe șantier, nu terminam facultăți și mastere.
Eu aș vrea să înțelegem altceva.
Vara nu este o vacanță neîntreruptă pentru cadrele didactice.
Deși orele nu se mai fac ca de obicei, există o mulțime de consilii, examene, proiecte în care fie că dorim sau nu, suntem implicați, chiar involuntar.
Cunosc colegi care merg în activitate până la toamnă.
Sau colegi ocupați cu procesul de formare și cursuri zeci.
Așa că, data viitoare când vei fi tentat să spui că un om s-a făcut profesor pentru vacanțe, gândește-te dacă este chiar așa cum spui. Și dacă ajungi la concluzia că este, întreabă-te dacă ele sunt meritate.
Fiindcă te asigur, ele sunt.
Și avem nevoie de pauze.
Pentru psihic.
Noi nu muncim cu brațele, ci cu creierul. Și da, poate sună prețios pentru unii. Dar uzura emoțională se curăță greu.
Și orice om empatic și cât de cât inteligent cunoaște asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.