(Foto: Guliver/Getty Images)
Întrebați orice bucureștean matur ce își aduce aminte din primii ani '90. Va spune la întâmplare: chioșcurile amărâte rebrenduite „boutique”, consignația - un loc unde puteai să scapi de vechituri sau de adidașii prea mari veniți la pachet de la rudele din Germania, țigările la bucată, pâinea turcească (sosită înaintea shaormei cu de toate). Lista, subiectivă evident, poate continua. Mie primii ani '90 îmi mai aduc aminte de ceva. Ţin minte siglele improvizate, uneori din carton scris cu pixul, puse pe bordul mașinilor, aşa, ca să fie văzute doar din faţă: PARTI TAXI. Fără staţie, fără aplicații smart şi fără GPS, şoferii întreprinzători au făcut bani frumoși. La fel ca valutiștii, chioșcarii şi practic toţi cei care au fugit mai repede din întreprinderile de stat.
Pe taximetriștii privați i-a ajutat lipsa concurenței, lipsa fiscalizării şi valul de bani revărsat după Revoluție (de dinainte de inflația care a ras toată largheţea guvernelor de atunci). Aşa au apărut rapid şi primii îmbogățiți. Ţin minte un coleg de liceu, Mihalache, al cărui tată devenise un „nume" în industrie – atunci am văzut şi eu ce înseamnă bogăție, la modul concret.
Așadar, succesul TAXI PARTI a avut baze fundamentale, vorba brokerilor. Într-o perioadă în care mașinile erau rare – particulare sau de transport în comun - puteai ajunge dintr-o parte în alta a Capitalei la un cost rezonabil. Maşinile erau mai noi şi mai curate decât cele de la Glucoza, şoferii - şi ei mai „normali” decât cei de pe vremea lui Ceaușescu.
Fast forward la anul 2017. Între timp afacerea taximetriei a devenit o chestie politico-economică. Periodic apar scandaluri despre licențe acordate pe criterii de partid, de evaziune fiscală, de (ne)siguranţă în trafic. Să nu vorbim de fraude – am văzut pe pielea mea cum aceeași cursă a costat la dus 25 de lei, iar la întors 39 de lei, pentru același tarif şi același număr de kilometri – șoferul folosise o „maimuţă" - un dispozitiv care falsifică datele contorului. Pus de mine în fața evidenței, a ridicat din umăr și a plecat mai departe, în căutarea următorului client păcălit.
Piața este acum dominată de câțiva jucători mari care fac legea. Chiar dacă suni la call center şi pornești 2, 3 aplicații de taxi pe smarphone, este foarte posibil să nu vină nimeni să te ia într-o zi cu ploaie de la serviciu până acasă cu 1,39 lei pe kilometru. Sigur, taxiuri sunt, dar tariful se negociază ca la piață: te apleci, el dă geamul jos. Îi zici că vrei să ajungi în Colentina. El spune fie că ne înțelegem (periculos) fie îţi dă o cifră - take it or leave it. Se poate şi altfel?
Da. câteodată, e drept, destul de rar, tehnologia reîmparte cărțile. Oligopolul celor puțini şi puternici este zdruncinat, iar consumatorul câştigă. Pentru că astfel de situaţii sunt rare, ar fi bine să nu pierdem acest tren, al intrării Uber în România.
La fel ca PARTI TAXI acum mai bine un sfert de secol, Uber schimbă regulile. Aduce mai multe mașini pe piață, îţi permite să plătești cu cardul (nu mai laşi nimic şoferului – 2,3, 5 lei se adună pentru utilizatorii frecvenţi de taxi. În plus nu mai ai emoții că nu ai cash la tine) găsești mașină, e drept la un tarif mai mare şi când plouă sau e sufocat orașul. Nu mai trebuie să discuți la nesfârșit cu doamna operatoare de la compania de taxi, iar frauda este eliminată pentru că aplicaţia îţi spune din prima la ce preţ să te aştepţi şi îţi calculează transparent tariful. Așadar, Uber şi alţii ca ei au tot dreptul să se bucure de succes. Dar succesul lor stârneşte îngijorare în rândul „băieţilor deştepţi" din taximetrie. După capcanele întinse de taximetrişti prin Cluj sau Bucureşti, care au comandat curse la Poliţie, unde îi aşteptau alţi colegi cu plângerea deja făcută pe motiv de transpport ilegal de persoane, există o senzaţie că politicul „va face dreptate" taximetriştilor. Condiţii sunt: doamna primar Firea pare mai apropiată de companiile de taxi decât de Uber, iar recentele declarații privind licențierea merg în această direcție.
Adevărul este că Uber goneşte cu toată viteza la mare înălţime şi pe o frânghie subţire: şoferii săi nu sunt în trecere, aşa cum susţine compania, atunci când îi iau pe clienţi din faţa biroului din Pipera. Ei vin la comandă, ca fel ca un taxi, dar fără să plătească vestita (corupta ar zice unii) licenţă care să îi permită să facă acest lucru.
Şi totuşi să închizi o autostadă tehnologică – Uber şi concurenţii săi care se bazează pe același concept de „sharing economy" care oferă multe alte servicii şi promit că vor schimba (în bine) modul cum ne deplasăm – nu face decât să menţină România în coada dezvoltării economice.
Avem un precedent din care ar fi bine să înveţe cei care ascut acum cuţitele pentru Uber. Este larg răspândită în mediul IT&C opinia că, fără reţele de cartier, România nu ar fi avut vitezele de internet care au atras atenţia lui Bernie Sanders în campania electorală din SUA. Iar aceste viteze rarisime pentru ţările în curs de dezvoltare au activat pe o piaţă gri - nimeni nu cerea un proiect pentru tragerea cablurilor între blocuri, nimeni nu întreba câţi bani faceau până la urmă cabliştii şi cât din bani se duceau la impozite. Şi totuşi, cabliştii mici au fost baza de creştere a marilor jucători, care nu au mai putut da cu linguriţa net scump, pentru că şi-ar fi pierdut instant clienţii cumpăraţi odată cu reţeaua de cartier.
Iar rezultatele se văd, după ani buni. Iată aici o dovadă. Uşor, uşor ne despărțim de lohn şi intrăm în era exportului de servicii cu valoare adăugată. Dar lupta dintre Uber şi vechea economie nu se dă doar pe malurile Dâmboviţei sau ale Someşului. Comisia Europeană avertizează statele membre să nu închidă businessuri de genul Uber sau Airbnb decât în cazuri extreme. Bruxelles-ul recunoaşte astfel că aceste firme sunt doar primele semne ale unei schimbări mai mari.
Lăsaţi așadar Uber acum în pace. Consumatorii de peste 10 ani vă vor fi recunoscători.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La fel stau lucrurile şi cu UBER contra taxi. Şi problema este generală, nu numai în Bucureşti, de parcă toţi ar fi făcut cursuri la „Şcoala Naţională de Taximetrie”. De ce? Pentru că fiecare oraş are firma „de casă”, care deţine monopolul. De ce deţine monopolul? Probabil pentru că o parte din profituri se duc, la negru, spre primării. Singura excepţie de la regulă a fost la Timişoara (sau poate oi fi nimerit eu numai taximetrişti de treabă): curăţenie în maşină, decenţă şi n-au încercat să mă frigă la rest.
Deci de ce este atâta supărare pe UBER? Pentru că, probabil, unor tovarăşi din primării li s-ar diminua veniturile. Pentru că taximetriştii trebuie să se dea jos din maşină şi să-ţi pună gamantanul în portbagaj. Pentru că taximetriştii ar trebui să te ducă şi atunci când destinaţia este la 2 km. Pentru că taximetriştii ar trebui să nu mai fie neamuri proaste. Dacă s-ar întâmpla toate astea, nici n-ar mai fi nevoie de intervenţia madamei Pandele. Dar lor le e mai bine aşa, pentru că doare dacă-şi schimbă obiceiurile. Vorba lui Topârceanu: „Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?”
Cat despre bacsis, in SUA, e voie (si chiar de dorit) sa lasi soferului de Uber ciubuc.
Eu intreb: daca Uber functioneaza in Romania, vine cu soferi din afara? Nu tot noi suntem? Vorba lui Arghezi cand i s-a prezentat un combinat facut cu tehnologie germana: „Dar nemţi, nemţi aveţi?”
Asta intra pe aceeasi tema cu cele doua extreme de imediat de dupa 1990: unii vroiau sa tina sistemul de dinainte cu monopol de stat, altii vroiau sa dea toata industria altora (de aiurea) pe $1. Si au reusit, s-a distrus tot. Ambele extreme sunt rele: atat sistemul de dinainte cat si fetisizarea occidentului.
Concurenta e buna. Schimbarea mentalitatii in bine e de dorit.
Inlocuirea unor metehne autohtone cu altele de import, nu e bine.
Inlocuirea unor metehne autohtone cu altele de import, nu e bine."
Pai au trecut 30 de ani aproape, jumate de viata de om, si mentalitatea e mai rea ca inainte. Despre ce vorbim ?
Ca un om care m-am plimbat pe afara si vreo 3 ani lucrez in afara, m-am obisnuit "prost" sa am servicii de calitate si sa nu ma fure nimeni. Cand vin in vizita acasa, folosesc exclusiv Uber, pentru ca vreau a "peace of mind" , doar sunt in concediu, si nu am chef sa ma cert cu toti pseudo taximetristii. De ce ? Simplu: cost predictibil, masini aproape noi si curate, diferite marci,daca vrei sa mergi cu Mercedes, platesti mai mult si aia e. Apa in masina, bomboane, soferi cu IQ peste 90 si niciodata nu iti refuza comanda prin aplicatie. Tocmai inlocuirea "unor metehne" de import cu cele autohotone e imperativa, cata vreme oamenii nu se civilizeaza si nu inteleg ca baietia, ciordeala si combinatiile nu sunt drumul pe care trebuie sa mergi pentru a avea o societate si o economie sanatoasa.