Foto: Guliver Getty Images
Mâine va fi celebrată Ziua Dunării. O sărbătoare care an de an trece aproape neobservată, deși orașele situate la Dunăre s-au dezvoltat în urmă cu mai bine de un secol datorită poziționării la Dunăre. Să nu uităm de statutul de porto franco, de Comisia Europeană a Dunării, de existența unor consulate, agenții navale renumite în Galați, Brăila și Sulina. Orașele erau conectate naval cu vapoare care transportau foarte mulți pasageri, existau curse naționale și internaționale. Reprezenta și un mod de agrement: îmi amintesc că în copilărie (anii 70-80) foarte mulți în perioada estivală alegeau plimbările pe Dunăre cu „pasagerul” sau „racheta” de la Galați spre Brăila, Tulcea și chiar Sulina, pentru câteva zile.
Totul s-a încheiat în 1999 când s-a desființat transportul de călători cu pasagerele, considerându-se ca sunt nerentabile. În același timp, oriunde în lume, chiar și în orașele localizate lângă lacuri, râuri, primăriile oferă acest mod de agrement, plimbarea cu vaporașul. Un exemplu îl poate reprezenta Timișoara care a introdus vaporașele construite la Galați (ce ironie...) în circuitul public local, la același preț modic.
La Brăila, după ce societatea civilă din Galați și Brăila a cerut autorităților reconectarea orașelor port vecine prin acest mod de transport, printr-o finanțare europeană, a fost construită o navă de capacitate mică (16 persoane), pentru a asigura croaziere pe Dunăre. Vaporașul a fost botezat „Chira Chiralina” și costurile ce decurg din mentenanță și salariile personalului vor fi acoperite de primărie. La Galați, deși de ani de zile societatea civilă, în speță Asociația Galați, orașul meu, susține și solicită administrației locale închirierea sau construirea unei nave pentru a revitaliza transportul de călători pe Dunăre pe perioada estivală, a atrage și turiști în acest sens, nu s-a întâmplat nimic, se pare că nu există niciun interes în acest sens. Turiștii, puțini câți sunt, în căutarea acestui divertisment, sunt nevoiți doar să traverseze Dunărea cu bacul spre Comuna I.C.Brătianu de pe malul tulcean.
Pe de altă parte, navele de croazieră pe Dunăre ocolesc Galațiul, neexistând o strategie de atragere a acestora. În cel mai bun caz, dacă opresc, turiștii pleacă să viziteze un sat din Republica Moldova, fiindcă acolo li se oferă un program folcloric și o degustare de vinuri.
Este de neînțeles cum orașele de la Dunăre din România nu speculează poziționarea la acest fluviu, care în alte părți aduce turiști și foarte mulți bani, există o adevărată industrie în jurul acestui mod de agrement.
Activitatea comercială în porturi a scăzut vertiginos după 1990, deși teoretic ar fi trebuit să fie cea mai profitabilă, dacă ar fi existat interes și implicare din partea factorilor decizionali. Lipsesc strategiile și chiar dacă există, nu sunt aplicate, timpul trece și totul parcă a intrat într-o lungă uitare, iar tabloul cu Dunărea fără activitate navală a devenit obișnuit.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.