Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

O proezie a lui Popescu

Cristian Popescu, proezie

Vineri, 21 februarie, s-a împlinit un sfert de veac de la moartea lui Cristian Popescu, poet român. Dacă aș fi și eu poet, aș încerca să scriu un poem cum l-ar fi scris el astăzi. Întrucât nu sunt, vă aduc în fața ochilor o proezie de demult a lui Cristi.

N-am publicat-o în zgomotul zilei de ieri, o fac astăzi, cu speranța că veți fi mai deschiși a ceti ceva ce nu folosește la nimic. 

La fereastră

E noapte. Privirea în gol e un aparat de forat extrem de perfecționat. Iar eu, acum, privesc în gol pe fereastră. Pînă-n zori – forez, forez! - și tot am să dau de lumină. Mă gîndesc la concetățenii mei că sînt fericiți, dimineața, cînd își aud numele la radio, la emisiunea „O melodie pe adresa dumneavoastră”. Ei se minunează: „ia uite, bă, cum cîntă cîntărețu` ăsta numai pentru mine acuma!”. Din păcate, cel mai frumos cântec pe care-l poate cînta gura mea nu-i decît cel al frezei dentistului cînd îmi macină dinții stricați. Cel mai frumos cîntec de disperare. Pe mine cine să mă-asculte? Așa că sap de-o viață-ntreagă la fereastra asta de bucătărie, că poate dau pîn` la urmă, la fund, de-o icoană de lemn, de imaginea lumii, de Dumnezeu...

Fereastra este cel mai frumos obiect din casă. Pe ea o să-mi iasă sufletul cînd am să mor, pe ea se aruncă de obicei omul. Trebuie să am încredere în ea. Pînă și-o curvă de geam jegos, de tramvai, privit 5 minute în gol și tot a putut să-mi fie burtă de mamă. Darmite fereastra asta cu blocuri și plopi cu care trăiesc de ani și ani de zile! Ce să fac! Eu și-acum, ori de cîte ori trag din țigară, tot gustul țîței mamei îl simt între dinți... Îngraș și eu porcu` realităţii cu poeme şi-mi lasă gura apă, mă dau în vînt după șoricii și cîrnații afumați ai Apocalipsei. Așa că, cum dau de-o fereastră, de-o femeie – cum o privesc în gol.

O să vină unul, o să vină altul și-or să-mi spună: „bă, tu ești bun numai de cobai, de cercetat raiu` pe tine, tu trebuie să muncești, trebuie să te redăm societății!”. Dar eu am să stau, ca de obicei, la masă în bucătărie. Față-n față cu fereastra. C-o votcă, o cafea și o țigară. Ca și c-o femeie, la restaurant. De exemplu, cu femeia care s-a aruncat pe fereastră de la ultimul etaj al blocului vecin cînd aveam vreo 14 ani și i-am auzit capul făcînd: poc! pe asfalt. Privitul în gol e ca și cum te-ai arunca cu țîrîita pe fereastră, așa c-aș putea petrece o noapte cu femeia asta. Mai sporovăim, ne mai amintim, mai bem ceva... Pînă vin zorii... Oricum: fereastra e cea mai frumoasă femeie din viața mea.

Stau la masă în bucătărie și mă gîndesc la frumoasele aureole ale sfinților din icoana din dormitor. Mă gîndesc că, din păcate, singura aureolă pe care aș purta-o eu ar fi aparatul ăla care-ți înconjoară fruntea, pentru șocuri electrice, la spitalul de nebuni. Un capăt al curcubeului conectat la tîmpla dreaptă - și după aia dormi, dormi... Un curcubeu vînăt, soios...

Ce să fac? Numai Iisus n-a mai avut nevoie de burtă de mamă după ce-a ieșit din ea. Iisus care, cînd era mic, sărea fără să-l vadă nimeni șotronul la malul mării, pe ape... Eu înființez noapte de noapte poeme: întreprinderi de transport în comun cu burtă de mamă. Cu viteza-njurăturii, cu viteza luminii, 2-3 minute ca gîndu` şi ca vîntu` pînă la mare, pînă la munte, pînă la Paris...

Stau, ca de obicei, în bucătărie, față-n față cu fereastra și-o privesc în gol. E noapte. Știu o poveste de pușcărie: îi băteau pînă se pișau numai sînge și iarna, cînd de prea mult miros aruncau tineta pe fereastra celulei, se făceau sub pervaz țurțuri roșietici de la sîngele din pișat. Țurțurele care se topește în zori la mine sub geam are o concentrație prea mare de lacrimă în urina lui. Mă mai liniștesc nițel gîndindu-mă la cîrjele unui olog, de exemplu. Și le pusese jos, lîngă el, în timp ce cerșea. Poți să te bucuri gîndindu-te la lustrul lor negru și cald, acolo unde le strînge mereu, vînjos, cu mîna. E un semn clar de siguranță și de afecțiune, de încredere reciproc avantajoasă.

(„Arta Popescu”, 1994)

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ion Barbu
    Domnişoara Hus

    Surorii noastre mai mari,
    Roabe aceleiasi Zodii,
    Prea-turburatei Pena Corcodusa.

    a) Ceas de seară
    b) Prezentare
    c) Vaduri si alaiuri
    d) Cuvinte de îmbărbătare
    e) Aur netemporal
    f) Chemarea mosorului.

    a)
    Cheagul alb, lăsat din seară,
    Dintre limpezimi crescut,
    Cu aripa ca un scut
    Abia dus la subtioara,
    Cel cu plisc întors de ceara rosie,
    Incovrigat,
    Peste inimi
    Catre seară
    Atârnat:
    Chipul coabe,
    S-a-îmbuibat în seara grasa
    Ca-ntr-o banită a cu boabe
    Si-a sburat.

    S-a-imbuibat
    Si s-a dus
    Ceasul rău,
    Ceasul tau, Domnita Hus!

    b)
    Este - Domnisoara Hus
    (Carnaksi, Masala!)
    Cu picioare ca pe fus,
    Largi salvari
    Undeva.

    Pentru ea cinci feciori
    Pricopsiti (ah! beizadele),
    Au taiat alti cinci feciori
    Ce-i faceau la bezele.
    Si-au dantat cinci feciori
    Pricopsiti, la streangul furcii;
    Ea danta
    Acana
    Cu muscalii si cu turcii:

    Pasi agale
    Cu pasale
    Pasi batuti
    Cu arnăuti,
    Sprinteni, spornici,
    Cu polcovnici
    De tot sprinteni
    De tot sus
    De strigau, pierduti, ibovnici:
    -- Isala, Domnita Hus!

    c)
    S-a-imbuibat
    Si s-a dus
    Ceasul rău,
    Ceasul tau, Domnita Hus!
    Svelt acum,
    Taie-ti drum...

    - Undă, undelemn călâi,
    Vântul luneca, inmoaie.
    - Haide, salta-ti din călcâi
    Pintenii, toli câinii droaie,

    Si la drum, pe uliti mici,
    Lânga gropi, printre casoaie,
    Când prin ghimpi, când prin urzici,
    Iedera de zdrente, soaie,

    Mână tot către Apus!
    El te schimba-în humă verde
    El milos de lin si-a pus
    Mâna-i verde
    Să-ti desmierde
    Si grumajii tai umflati
    (Ce serpi tari, cocliti de bale,
    Mai cocliti ca serpii frati
    Din fântâni municipale)
    Si picioarele în coji,
    Numai noduri, numai dâre,
    Unde ani si ger, raboj
    Incrustară: cu satâre!

    d)
    Suna noaptea, fund de tuci.
    Tu ajungi, incaleci zidul,
    Scoti din traistă trei lăptuci,
    Pâinea oachesa, ca blidul.

    Peste mlastini somnul spulberi.
    Duhul mlastinii adie,
    Un oras se-îngroapa-în pulberi
    Departat, ca de hârtie.

    - Si tu plângi ca Cel-de-sus
    N-are grijă de sărace,
    Ca ti-e trupul frânt, răpus:
    Nu e nimeni să-l imbrace,

    Lacrimi mari îti prind de gât
    Lungi zorzoane de nebună.
    Lasa, nu mai plânge-atât,
    Sterge-ti ochii, te imbună,

    Uite colo: stele ies
    Ca vărsatul si pojarul
    In răsad aprins si des
    Intesat e Pălimarul;

    Uite, cerul a miscat
    Plecăciuni îti face tie.
    Fruntea Cerul ti-a-închinat
    Ametit, ca de betie;

    Cercuitii - ochii tai -
    Gem ca pietre-în tăvăluge!
    Pe când guri de gol, în Văi
    Instelate, sus, îi suge.

    e)
    Hăt la cel
    Vânat cer
    Impacat la sori de ger,
    Unde visul lumii ninge,
    Unde sparge si se stinge,
    Sub târzii vegheri de smalt,
    Orice salt indraznit:

    Falsă minge
    Ori sec fulger
    De hanger
    Repezit;

    - Prin Târziu si înalt
    - In plictisul si căscatul lung al râpelor de smalt
    Hai în sbor de soarec sur.
    La ăl ciur
    Des si rar

    Clatinat la râul noptii
    De Tiganul Aurar,
    Ciuruitul prapur sur
    Ce-în azur stravechi întinge
    Ingălatul de azur:
    Rupta lumilor meninge!

    Pân'la el,
    Usurel
    Pe arc tors fără cusur
    Indoieste si întinde
    Sborul tau de soarec sur...

    Si cu pumnul dus mosor
    Pân' la sita din tarie,
    Treiera suierator
    Spart descântec din fetie!

    f)
    Buhuhu la luna suie,
    Pe gutuie să mi-l suie,
    Ori de-o fi pe rodie:
    Buhuhu la Zodie;

    Uhu, Scorpiei surate,
    Să-l întoarca d-a-îndarate,
    Să nu-i rupă vrun picior
    Câine ori Sagetator!

    - Ai văzut? Muri o stea.
    - Ca o smieură mustea;

    Stea turtita, - în hauri supta,
    Adu-mi-l pe-o coada rupta,
    Rupta si de lingura,
    Să colinde singura,
    Toate vamile pustii
    Unde fierb, la pirostrii,
    In ceaun cu apa vie,
    Naravitii la curvie;

    In zemi acre si amare
    Câti au râs de fată mare;

    In grăsime si colastră,
    Câtii smintiră vreo nevastă.

    Buhuhu, uhu, de zor
    Si-înc-o data, prin mosor,
    Doar i-o da mai mult îndemn
    Coadei lingurii de lemn
    (Lemn de leac)
    Doar l-o-întoarce berbeleac
    Doar l-o duce vălătuc
    Pe ibovnicul uituc!

    Fluturai la vânt făină,
    Sloată se porni, haină;

    Aruncai si cu pîsat,
    Pâclă deasa s-a lasat;
    Presărai atunci mălai,
    Si tot cerul îI spălai,
    Doar pe plai
    Cît un scai
    Mai juca un nour mic,
    Sgriburit si de nimic;

    Luai din sân tărâte coapte!
    Si tot norul, jos, în noapte,
    Ca o gâlca obrinti,
    In tărână se trânti,
    Inflori, crăpă în sapte
    Nori la fel:

    De sub nori si câmpuri - El
    Subtirel
    Varuit în alb de lapte,
    Strigoi,
    Rupt din veacul de apoi,
    Vrej de soapte,
    Din bici ud si din tăpoi
    Hăituit de Miaza Noapte.
    • Like 0
  • Cristian check icon
    Trist si minunat.
    • Like 2
  • Primul publicat. Primul plecat. N-ai pierdut nimic, poete. Lumea asta nu are nevoie de versuri. Ospiciul a devenit un loc comun. Și loc. Și comun.
    • Like 3
    • @ Dana Punct
      ,,Nimic nu e nou sub soare,,....lumea e la fel ...nici mai rea nici mai buna...
      • Like 1


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult