Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

O să fie bine! Și dacă nu o să fie? Lecții de la mamaia mea în vremea Covid-19

Coronavirus, Iasi

Foto: Inquam Photos/ Liviu Chirica

Mamaia mea nu se mira niciodată când auzea că ceva rău s-a întâmplat, ea se aștepta mereu la ce era mai rău. Eu îmi explicam asta cu faptul că trăise mulți ani la țară, unde nu făceai nicio brânză cu optimism: las’ ca plouă, las’ că nu dă grindina, las’ că o să câștig la loz în plic. Ea gândea altfel: și dacă nu plouă? Si dacă dă grindina? Și dacă la anul e mai rău?

Prinsese și războiul. Prefera să fie pregătită, cât de cât, pentru orice. Și trăia foarte bine așa. Era foarte fericită și mulțumită. Fără să spere că norocul se va abate asupra noastră.

Nu făcuse multă școală, dar se pricepea la de toate, la crescut animale, agricultură, socotea ca un contabil orice era nevoie, făcea singură brânză și săpun, chiar dacă se găseau la magazin. Tricota, cosea și repara orice și mă învățase și pe mine. Gătea cea mai bună mâncare din orice frunze sau doar din două aripioare de pui. Se ducea la biserică, dar credea mai mult în irigații decât în Să dea Domnul!, credea în muncă multă și economii, nu în lozuri câștigătoare și moșteniri neașteptate. Credea că nevoile sunt importante, nu dorințele. Cumpăra ce îi trebuia și niciodată nu îi “făcea cu ochiul” ceva ce nu era nici de îmbrăcat, nici de mâncat. Mofturi!, ne certa pe noi când auzea că visăm cai verzi pe pereți.

M-am gândit mult la ea în zilele astea în care economia s-a oprit și nu știm când va reporni și cu ce viteză își va reveni. Vorbesc cu prietenii despre criză și văd că două păreri dominante:

Optimiștii

Cei care sunt convinși că din iunie totul va fi la fel. Virusul va dispărea, oamenii vor avea din nou de lucru ca și până acum, vor câștiga la fel, prețurile vor fi la fel, șomajul nu va crește, și-au pus costmele de baie pe ei , pe 1 iunie merg la mare!, vor merge și în alte vacanțe frumoase, în toamnă copiii vor merge la școală și la grădiniță, ca și până acum, și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți – din credite cel mai probabil pentru că ratele vor fi plătite la timp mereu și ce frumoasă este viața! Yay!

Nu au nevoie de un plan, pentru că pur și simplu va fi bine.

Pesimiștii

Cei care poate aveau niște economii când criza saniară a început și și-au schimbat imediat obiceiurile care se adapteze, cheltuind strategic, discutând cu angajatorul sau cu clienții / angajații, după caz, despre soluții pentru a trece cu bine peste ceea ce va urma. Și-au luat gândul de la vacanțe, de la cumpărături nenecesare, se gândesc la ce va fi, fac planuri: A, B, C…

Aceștia sunt cei care aveau făină, conserve și spirt când a început starea de urgență, aceștia sunt cei care drămuiesc și acum ce au gândindu-se că dacă deficitul bugetar va fi de 9,2%, cum avertizează UE, vom ajunge în situații disperate.

Guvernul nostru este, din păcate, din prima categorie. Împachetează frumos prezentul ca să nu ne speriem de ce va veni. Va fi bine, ne spune premierul, bazându-se pe… nimic.

O să plouă!, ne-ar încuraja ei în țara fără investiții în sisteme de irigații. Uite că anul ăsta nu prea a plouat. Recoltele sunt compromise.

O să mărim pensiile!, promit ei, ca să ia voturi, cu prețul economiei nostre, pur și simplu, aruncând în aer bugetul, ca și guvernele precedente. Uite că a venit coronavirusul și țara deja are foarte multe datorii, dar nu are spitale, nu are de niciunele.

O să fie mai mic deficitul, veți vedea. Cum exact vor salva economia, încă nu ne-au spus, iar zeci de domenii sunt pur și simplu paralizate: tot ce este HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele), creșe, grădinițe, școli private și after-schooluri, firme de catering pentru astfel de instituții sau pentru evenimente private, organizatorii de evenimente (concerte, festivaluri etc), artiștii (actori, cântăreți) și câți nu mai sunt!

O să fie bine! Și dacă nu o să fie?

Uneori cred că povestea cu drobul de sare a fost prost înțeleasă. Ideea nu e să nu ne facem griji, ci să ne facem planuri!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe de alta parte, statul nu are voie sa intre in economia de piata.
    Patronatul trebuie sa faca asta.
    Poate le reprosati ca nu au privatizat suficient. (De exemplu proiectarea, construierea si exploatarea infrastructurii. -Cai ferate, autostrazi, porturi, aeroporturi-.)
    Sau dvs. vreti planuri cincinale?
    • Like 0
  • "Planul de acasa si cu cel din targ, nu se potrivesc intotdeauna." (mai niciodata...)

    Acuzati Guvernul de pomana.
    Ajuns la putere cu finantele goale -pina si fondul de rezerva irosit-, cu o pandemie dubioasa si necrutatoare, a facut tot ce a putut. Bine.
    Planurile de perspectiva le face Parlamentul, nu Guvernul. Sau Presedintele.

    (De altfel, cum e povestea? Cand un ministru taranist a scos niste sticle de ulei din fondul de rezerva, a fost trimis in judecata. Si condamnat. Cand pesedeii jefuiesc tot bugetul... inclusiv fondul de rezerva... A naibii egalitate si democratie... A, am uitat: "democratie".)
    • Like 1
  • Si daca o dam in bara cu planurile? Fara griji, fara planuri, cum naiba o sa mai traim?
    • Like 0
  • Stimată doamnă, ați învățat lecția de la mamaie doar pe jumătate, Jumătatea ușoară. Să fie planuri și alternative! Dar mamaia dvs. ca și mine, altă mamaie, ne facem planuri pe care tot noi ni le ducem la îndeplinire. Nu așteptăm să ne facă alții planuri și, dacă facem noi planuri, nu așteptăm să le ducă alții la îndeplinire. Ne gândim ce face capra noastră nu ce face capra vecinului. Dacă pot să ajut și capra vecinului, cu plăcere, dar trebuie să vrea și el! Îmi amintesc de o poveste pe care ne-a spus-o Regele. Era lunguță și frumoasă. Vă spun doar concluzia: când vreau să schimb ceva e nevoie să încep cu mine însămi. Din câte articole am citit aici, nu azi ci de mai mult timp, extrem de puține au fost cele care să spună cum au început ei să schimbe ceva, cum s-au pregătit și pentru situații mai dificile. Marea majoritate dau sfaturi altora, de preferință guvernanților. Despre soluțiile personale de ieșit din criză - mai nimic
    • Like 7
  • Da, ideea cu planul e totul. Romanii nu sunt buni organizatori pe termen lung. Sunt doar visatori, in loc sa ia toate datele concrete ale prezentului si sa decida ce e prioritar intr-o perspectiva de 5-10 ani, cu rigurozitate !!! As vrea sa-i aud pe guvernanti: facem irigatii, uite sunt programate santiere in zona cutare anul asta, in zona cutare anul viitor, facem drumuri, uite stadiul de implementare al autostrazii cutare este acesta, al autostrazii cutare este acesta, facem fabrici de conserve, avem proiectul asta si suntem in faza asta cu stabilirea locului fabricii si a beneficiarilor, a fortei de munca prevazuta, vrem sa digitalizam anumite ramuri economico-administrative, vom aduce tehnica de calcul si vom face trainig, ce nevoie de training este si ce facem cu oamenii care nu mai au loc de munca, CONCRET !!! Nu povesti de adormit copiii ! Planurile bazate pe prospectiuni serioase sunt modalitatea de a progresa. Noi cetatenii, ar trebui sa iesim in strada si sa cerem aceste precizari, pentru ca tara asta are nevoie sa devina santier in lucru si nu forfota sterila, sporadica, galceava, proiecte abandonate fara sa dea nimeni socoteala, oameni nefolositi si doar meciuri, emisiuni proaste la TV si multa bere !!!!!!!!!!!!!
    • Like 1
    • @ Adriana Negruti
      Pentru irigatii trebuie sa se faca un calcul elementar. Cat costa apa, ce spor de productie are, la ce pret, cum amortizeaza consumul de apa. Pe urma sa se treaca la proiecte si executii.
      Ce fac daca ridic structuri megalomanice, si nimeni nu foloseste apa? (Pentru ca nu poate, economic, sa si-o permita.)
      Poate ca e mai bine sa ajutam fermierii sa-si faca sisteme de irigatii proprii, adaptate la nevoile lor, cu puturi pe mosie, pompe, sisteme electrice si de irigatie prin picurare.
      Vremea canalelor a trecut. Si a banilor irositi de pomana, in majoritatea timpului.
      • Like 1
  • Nu e nevoie prea mare sa ghicim noi, cifrele economice anticipeaza:
    1. Recesiune 2020, intre -2% (guvernul) si -6% (UE, BERD)
    2. Deficit bugetar intre 7 - 9%
    Cifrele astea seamana f bine cu cele din 2008 si stim ce a urmat vreo 4 ani dupa...
    • Like 2
  • Mamaia în sus mamaia în jos.Credeam ca va referiti la o statiune de pe litoral.
    • Like 0
  • Țăranul gospodar își vindea surplusul de grâne numai după ce își vedea noua recoltă pusă la adăpost în hambar știind că „Paza bună trece primejdia rea”, își drămuia cu strictețe resursele, muncea din zori și până în noapte știind că „Dumnezeu îți dă dar nu-ți pune și în traistă”, căuta să-și rezolve diferendele intra comunitare prin înțelegere amiabilă știind că trebuie „Să-ți lași loc de bună ziua”, se purta cu demnitate, în curățenie fizică și morală și cu modestie știind că „Prostul nu este prost destul dacă nu e și fudul”, nu vorbea prea mult știind că „Vorbă multă, sărăcia omului”, se străduia să-și trimită odraslele la școală știind că „Cine are carte are parte” și nu mințea știind că „Minciuna are picioare scurte”. Când un țăran ajungea domn la oraș asta se întâmpla pe baza valorii reale a acestuia și el era depozitarul și practicantul inteligent al sistemului de valori în care a fost educat în cei șapte ani de acasă. Tranziția de la sat la oraș se petrecea în doze mici, pe bază de merit.

    Toate acestea au fost valabile până când fibra țăranului a fost distrusă prin lipsirea de proprietate asupra pământului prin colectivizare forțată și strămutarea în masă în fabrici și uzine cu locuire în cartierele muncitorești formate din blocuri și cămine cenușii.

    Primele generații de orășeni erau un melanj nefericit de oameni dezrădăcinați, fără nici o speranță, fără instrucția necesară unui muncitor industrial, cu un sistem de valori care se năruia și în locul său i se impunea un sistem de valori străin, neînțeles, plin de promisiuni deșarte sub lozinca „Totul o să fie bine”. În general, toate proverbele care-i marcau sistemul de valori au fost înlocuite cu lozinci și îndemnuri mincinoase, goale de conținut.
    Acum au apărut proverbe noi cum este și „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”, sau ”Merge și așa”, proverbe care au devenit un mod de viață și de muncă în noile fabrici și uzine, acum degetul mare a devenit reperul care face diferența între cinste și hoție. Acum și mai cu seamă după decembrie 89, când statul se insinuează în toate aspectele vieții private, când discrepanțe dintre guvernanți și guvernați s-au transformat într-un abis, s-au întărit în cele mai groase tușe proverbe vechi cum ar fi: ”Stăpânul învață sluga hoață”, „Peștele de la cap se strică dar se curăță de la coadă”, „Legea este făcută pentru căței, nu pentru dulăi” și „Ban la ban trage și păduche la păduche”. Acum sloganul „Pile, Cunoștințe și Relații” a devenit rețeta de succes în viață.

    Țăranul proprietar de pământ și meșteșugarul erau oameni cu rădăcini, aveau o relativă independență și autonomie. Acum marea majoritate nu mai avem rădăcini, beneficiem de „mobilitatea forței de muncă”, avem libertatea de a ne îmbăta cu iluziile societății de consum, proprietățile intrinseci și durabile care încă ne mai aparțin fiind capacitatea de muncă, zestrea intelectuală, instrucția și educația.

    Acestea fiind spuse să credem în sloganul conform căruia „Totul va fi bine” ?!?
    • Like 12
    • @ Voicu Nicolae
      Sunt Eu Sunt Eu check icon
      Un comentariu care merita să fie postat ca și articol.
      • Like 0
    • @ Sunt Eu
      Da, dar, din pacate, e doar fragment literar. Ne pricepem cu totii sa scriem texte bune dar nu sa cerem de la guvernanti CONCRET, lucruri pe care sa le faca !!! Nu stim sa ne cerem drepturile, nu stim sa ne exercitam drepturile de cetateni, dormim in ghete si facem filozofii, in timp ce mafiile prospera, chiar aseara erau unii pe RealitateaPlus care se vaitau ce afaceri se fac in sanatate si ca sunt rechini mari care scot milioane din materiale medicale, DAR NU SE ATINGE NIMENI DE EI !!! Asta ne invata la TV, ca sunt unii dom'le, bogati si puternici care se imbogatesc in continuare fara rusine, ziaristii stiu, dar oamenii legii au mainile LEGATE !!!
      • Like 2
    • @ Adriana Negruti
      Ceea ce trebuie făcut este simplu în exprimare și foarte dificil în a pune în operă acest lucru: fiecare să ne facem treaba cât mai bine și cât mai responsabil pe postul pentru care ne-am pregătit, să nu acceptăm avansări care nu țin de competența noastră, să nu acceptăm acele „mărunte” compromisuri în speranța sau promisiunea unui post mai călduț, să nu renunțăm niciodată și pentru nici un preț la valorile cu adevărat importante și perene: familie, comunitate, civilizație, dialog, corectitudine, demnitate, modestie și verticalitate. Orice călătorie, indiferent cât de lungă este, începe cu un simplu pas, orice grup infracțional se bazează în exercitarea mârșăviilor pe oameni fără demnitate, fără verticalitate și care se lasă cumpărați pe un „pumn de arginți”.
      • Like 5


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult