Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

O strategie pro-bogăție

Guvernul actual a lansat de curând o foarte necesară și bună strategie anti-sărăcie. Multe inițiative și proiecte private au devenit parte din politicile de stat, ca într-o țară civilizată. 

Asta pentru că acum, în guvernul tehnocrat sunt mai mulți oameni care înțeleg corect inițiativele civice private decât au fost în guvernele ultimilor 25 de ani adunate la un loc. Oameni care înțeleg că rolul statului nu e să concureze cu societatea civilă, ci să o sprijine.

Cum timpul trece repede și până în noiembrie mai e puțin, cred că e util să încurajăm și apariția unei strategii pro-bogăție. Sunt câțiva piloni pe care cred că ar trebui construită.

Primul e încrederea. Subiectul e dificil pentru că, deși vorbim în continuu de el, facem pași concreți foarte puțini. Într-o societate căreia comunismul i-a fracturat coloana vertebrală a încrederii sociale, reconstrucția ei e teribil de anevoioasă. Dincolo de ce facem noi între noi ca indivizi sau firme private, statul are un rol esențial. Și e obligat să-l joace, dacă vrea o societate prosperă. Pentru că poate exista bogăție individuală în lipsa încrederii (e doar o chestiune de viteză și tupeu), dar nu poate exista prosperitate împreună în lipsa încrederii. Iar în acest moment statul e principalul promotor al neîncrederii în România. Prin tolerarea inacceptabilă de către Ministerul Educației a înșelătoriei intelectuale, de la banalizatul și generalizatul copiat la școală până la tolerarea plagiatelor generalizate și ele la cel mai înalt nivel. Prin tratarea de către ANAF a tuturor contribuabililor ca potențiali infractori. Prin apărarea în parlament a inculpaților parlamentari de aplicarea legilor așa cum se aplică ele tuturor celorlalți cetățeni ai României. Și tot așa, o listă lungă.

În acest moment principala strategie de îmbogățire individuală prezentă în spațiul public pare a fi înșelătoria, în variile ei forme: copiatul, plagiatul, sifonatul, țepuitul etc. Toate, însă, fac imposibilă îmbogățirea împreună

Când vorbim de bogăție, ne gândim de obicei la bani. Dar ei nu sunt un semn al bogăției unei societăți decât dacă membrii ei au convingerea că pot fi obținuți prin muncă, asumare de riscuri, sacrificii, investiții etc. Altminteri accentul e doar pe îmbogățire prin noroc, tunuri sau cumetrii. Altfel spus, în acest moment principala strategie de îmbogățire individuală prezentă în spațiul public pare a fi înșelătoria, în variile ei forme: copiatul, plagiatul, sifonatul, țepuitul etc. Toate, însă, fac imposibilă îmbogățirea împreună.

Al doilea pilon e îndrăzneala. Din perspectiva asta, oamenii se împart în trei categorii: cei care se plâng de probleme, cei se apucă să rezolve problemele și cei care se apucă să rezolve sistemele care creează problemele. O societate devine cu atât mai bogată, cu cât știe să-și transfere membrii din prima categorie înspre a doua și a treia.

La momentul ăsta România e o țară în care trebuie să fii un pic nebun ca să te apuci să rezolvi ceva. Și, în general, o facem abia când ne-a ajuns cuțitul la os. Socialmente vorbind, îndrăzneala e penalizată. Și cultural, că suntem o cultură colectivistă pentru care cea mai proastă veste e că cineva poate reuși pe cont propriu, fără ajutorul grupului social, dar și instituțional. Cea mai mare problemă pentru antreprenorii români nu e, ca în orice țară civilizată, relația cu piața (clienți, furnizori, parteneri etc.), ci relația cu autoritățile statului: formulare, avize, inspecții, autorități, reglementări, ordonanțe de urgență, norme de aplicare, modificări de norme de aplicare, schimbări la modificări de norme de aplicare, aplicare aleatoare a schimbărilor modificărilor normelor de aplicare etc..

Dau un exemplu foarte răspândit - veniturile micilor întreprinzători. De ani buni statul organizează, din neștiință sau din prostie, o sarabandă incredibilă, o jonglerie fiscală continuă și mare consumatoare de timp, bani și nervi. Pentru românii care îndrăznesc să demareze o activitate aducătoare de venit pentru ei sau pentru ei și câțiva apropiați, opțiunile fiscale optime au fost în continuă mișcare: ba era mai bine pe PFA și atunci toți și-au făcut PFA, ba era mai bine pe drepturi de autori și atunci am devenit toți autori cu drepturi. Acum cel mai bine e pe micro, așa că plouă cu microîntreprinderi neplătitoare de TVA. De ce toată nebunia asta? De ce nu există un sistem în care, dacă facturezi lunar până la un plafon de 5.000 de euro impozitul e X? Ura și la gară! Treaba ta dacă e pe pfa, dda, mma sau cca. Care-i treaba să plătim mereu consultanți care să ne spună cum e mai avantajos la fiecare câteva luni și apoi să stăm cu teama că poate autoritățile fiscale au alte idei?

Când un om își ia inima-n dinți și renunță la un job călduț sau, dacă e proaspăt absolvent, la perspectiva unui job călduț, ca să înceapă ceva pe cont propriu, adică să riște tot (bani, viață personală, imagine, confort etc.) ultimul lucru de care are nevoie e să-și consume energia în lupta cu hățișul legislativ ambiguu care-i va guverna ostil activitatea. Dacă statul nu înțelege asta, cel mai autentic motor al bogăției, antreprenoriatul, va continua să meargă în gol în România.

Al treilea pilon e educația prin cultură. Nu putem deveni mai bogați împreună decât dacă aspirațiile noastre individuale evoluează și în sens spiritual. Altminteri acumularea, privită strict cantitativ, își limitează sensul la ea însăși. Un fel în care societățile s-au dezvoltat în secolul trecut a fost pe principiul "hai întâi să ne umplem de bani și apoi devenim consumatori de cultură (colecționari, melomani, mecena etc.)". Pentru România de azi, drumul ăsta e prea lung și nu ne mai așteaptă nimeni. Iar răspândirea rețelelor de socializare online e un factor foarte favorizant pentru o politică publică inteligentă de promovare a culturii în societate. Corelația prosperitate-cultură e un fapt. Germania e motorul economic și de prosperitate al Europei. Berlinul găzduiește în fiecare seară de weekend 1.500 de evenimente culturale simultan. O mie cinci sute. Într-o seară. O fi ceva aici.

Efervescența culturală românească, cu precădere cea a câtorva orașe-fanion, care e mai vizibilă, e unul dintre atuurile noastre de modernitate. Dar și în cazul oamenilor de cultură tineri, ca și al antreprenorilor, instituțiile culturale sunt mai degrabă o frână decât un catalizator. Piața culturală tradițională e adesea închisă, conservatoare și autosuficientă. Cred că în trenul strategiei pro-bogăție, vagonul cultural ar trebui să fie principalul punct de atracție pentru că el dă nu cantitatea, ci calitatea prosperității. În lipsa lui ne plimbăm de colo colo călare pe saci de bani, cu obloanele trase și sperând să nu se urce la următoarea stație cineva care să ne ia locul.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Foarte de acord cu fondul problemei;
    Ar mai trebui adaugat ca educatia este un alt pilon f f important; Iar asta deja lipseste cu desavarsire la nivelurile inalte ale "conducerii de stat si partid";
    Uita-te in jur, Cosmin, si vei observa cat habar au parlamentarii de constructia unui program de dezvoltare; Toti sculer-matriterii si cantaretii ( _- mai nou ziaristii, care- or fi ei buni in a critica dar in a dezvolta ceva... mai pas); In plus- cum ridica unul capul- se nimeresc cel putin o duzina sa i-l taie ( cazul proaspat demisului ministru al Culturii); Asta pentru ca- in prostia si micimea lor- cei din posturi d econducere nu inteleg sa progreseze si sa promoveze calitatea si progresul- ci sa le tina pe loc (pentru a putea ei sa acceada in continuare la functiile si pozitiile aducatoare de perii pe umeri si spagi in buzunare- pentru ca- de ce sa n-o spunem pe sleau- pana la urma ei asta urmaresc)
    Distrugerea voita a oricarei urme de initiativa este deci o urmare fireasca a lipsei de educatie ( adunala la puterea plapanda a organelor de justitie de a-si face datoria si a legilor rastalmacibile de a "trata" cum se cuvine derapajele celor in cauza;
    Un cald salut din partea mea ! te astept cu o continuare fireasca si organica ( si- daca ai in vedere vreo platforma serioasa de programe pentru dezvoltare- cauta-ma; Avem de discuta si pune in opera!) cele bune!
    PS- Miki stie numarul meu privat de tel, daca mai tii legatura...
    • Like 0
  • Salut
    Vroiam să mai aducem la lumină încă 2 probleme ale societății din România.
    Prostituția si drogurile.
    Consider că aceste teme de interes economic major nu sunt încă dezbătute suficient si hotărât.Pe lângă faptul că am da mai mult de lucru medicilor și multor altor categorii de altfel,am putea spune că am urma o cale firească a tranziției către normalitate în societate.
    Prostituția trebuie legalizata,controlată si taxată.
    Deținerea și consumul de droguri ușoare legalizate si taxate.
    Multe state occidentale au înțeles că o dată cu legalizarea prostituției au reușit să aducă la lumină o afacere ce de multe ori provoacă suferință în primul rând și mai apoi paguba în bugetul statului si implicit în bugetul nostru.
    Nu au fost rare cazurile când am văzut în media diverse persoane ce practicau prostituția, infestate cu HIV. Sa nu vorbim de faptul că fără să fie în cunoștință de cauză aceste persoane nu încep tratamentul si au relații sexuale de multe ori neprotejate.
    Am putea înregistra fenomenul si l-am avea sub control medical si fiscal.
    La fel deținerea și consumul de droguri ușoare.
    Am văzut cu stupoare la un moment dat că se deschideau pe banda rulanta magazine unde se vindeau etnobotanice,"legale"!,iar Canabisul se vindea în continuare nelegal.Am spus atunci în sinea mea că intradevar nu suntem educați ,dar nici nu vrem prea mult să evoluăm,nu noi....cei ce au decizia la îndemână.
    Foarte mulți dintre noi am reușit odată cu eliminarea vizelor să putem călători în țările din Vest,am văzut mulți dintre noi spre exemplu orașul Amsterdam nume ce la purtat ca începuturi si orașul New York și încă nu înțeleg de ce acolo se poate si la noi nu!.
    Probabil că suntem încă prea închiși și asta spune multe despre educația noastră ca popor.
    Dar în fața evoluției nimeni nu a stat,iar dacă vrem să avem strategii de a ne îmbogăți haideți să punem în discuție și probleme de genul acesta care acum îi fac decât pe unii mai bogati, iar pe noi plătitori de taxe,din care este susținut și ministerul justiției,sistemul penitenciar,etc.,plin cu mici traficanți,pesti,si prostituate.
    Avem nevoie de aceste lucruri să iasă la lumină și să îngroașă bugetul de stat iar cele mai mari procente din taxele strânse să meargă către educație, așa poți spune că poporul român face un lucru ce peste ani ii poate schimba fața.
    Acest mic pas, făcut de Cosmin cu articolul scris, trebuie luat si pus pe masa domnului Cioloș,pentru ca celălalt domn....tace!
    • Like 2
  • Adevarat.
    • Like 0
  • super articol ! extrem de corect : "La momentul ăsta România e o țară în care trebuie să fii un pic nebun ca să te apuci să rezolvi ceva. Și, în general, o facem abia când ne-a ajuns cuțitul la os. Socialmente vorbind, îndrăzneala e penalizată."
    • Like 0
  • O strategie guvernamentala pro-bogatie sau anti-saracie bazata pe cei 3 I si anume: Incredere-Indrazneala-Instruire prin cultura ar fi desigur benefica pentru noi toti dar, indraznesc sa afirm ca, ar fi incompleta daca nu ar stimula si IMPLICAREA fiecarui cetatean. Acest al patrulea I este cel mai greu de realizat intrucat presupune un efort colectiv de lunga durata, autoimpus, de jos in sus in timp ce primii 3 I presupun un efort de sus in jos, din partea tocmai a acelora care ar fi vizati de o stratetie pro-bogatie. Numai asa o strategie de tip 4 I se poate transpune, in final, dintr-una pro-bogatie intr-alta PRO-IMBOGATIRE in sensul cel mai larg cu putinta.
    • Like 0
    • @ Mihail Cristea
      Ar fi de dezbătut câteva probleme la strategia asta. De exemplu Ceausescu a incercat și în multe domenii a și reușit trecerea de la feudalism ( deoarece după război capitalism exista doar la București, Ploiești, Cluj,Iași și Timișoara) la socialism prin accesul multor țărani analfabeți care dormeau pe rogojini,aveau acoperiș de paie și wc-ul în fundul curții la educație ( până la facultate) și asistența medicală gratuită. Odată cu creșterea nivelului de trai a venit și accesul la cultură (de altfel mulți scriitori,actori,filozofi,sociologi) își au obârșia în acei ani ( nu poți ava acces la cultură pe burta goală ). Cum a realizat asta ? Prin două mari politici la nivel național. Transferul prin buget a investițiilor din București în zonele mai sărace (dezvoltarea echilibrată la nivel teritorial) prin deschideri de obiective industriale în zonele respective și prin accesul la învățământ gratuit a tuturor dar promovare prin meritocratie. Azi e greu sa mai avem asemenea politici. Obiectivele industriale din zonele sărace s-au închis, accesul la învățământ dacă nu ești extraordinar se face pe bani mulți. Cum poți avea inițiativă și îndrăzneală in Vaslui, Teleorman, Vrancea sau Gorj unde dacă afacerea ta are succes ești luat la rotisor de organele de control obediente baronului județean sau local și dacă acesta nu are interes sa ti-o i-a pe degeaba atunci ti-o închide doar ca să nu comentezi ( când nu depinzi de ajutorul social capeți glas) , asta în situația în care scârbit nu pleci singur în afară. Ce strategii sa aplici în zonele respective? Orice ban trimis acolo se va scurge în firmele lor. Apoi ei nu au interes sa ridice cultura în zonele respective pentru ca orice progres în cultură duce la contestări. E mult mai de succes ajutorul social. Din păcate nici guvernele de dreapta nu au făcut mai nimic pentru zonele astea mulți din reprezentanții antreprenorilor (oameni de dreapta ) nu au avut o afacere în viața lor și au fost fie angajați la stat sau bugetari fie au depins de contractele cu statul și tot ce au încercat a fost să valorifice la maxim funcțiile politice pentru prosperitatea personală sau a firmelor și acoliților lor. Nu poți avea prosperitate fără o clasă mijlocie puternica si implicit creșterea gradului de cultură doar prin dezvoltarea haotica în jurul câtorva orașe (asta seamănă mai mult a model latino-american).
      • Like 0
  • Excelent! Ader la strategie.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult