A plecat la radio. La Digi FM. A lăsat pupitrul știrilor de la Digi 24 și face matinalul alături de Vlad Craioveanu. Oana Zamfir are o energie tânără și vie, deși se descrie a face parte dintr-o generație „struțo-cămilă”. A copilărit în anii de tranziție și asta i-a marcat cumva percepția despre sine. Este o tânără care simte și povara anilor din spate. Așa vorbește despre ea după 12 ani de televiziune.
E o vorbă care spune „video killed a radio star”, crezi că „radio kills a video star”? Te întreb în contextul în care ți-ai mutat „biroul” în studioul Digi FM… Gata, acum ești la radio!
Din fericire, radioul azi nu mai înseamnă doar o voce în spatele microfonului. În 2024 înseamnă și online foarte mult, înseamnă, paradoxal, chiar mai multă expunere decât aduce televiziunea. Și da, să știi că mulți dintre cunoscuții mei m-au întrebat cum să dau eu televiziunea pe radio?! Ce e în capul meu? Eu nu văd lucrurile așa, mie mi se pare că radioul înseamnă mai multă libertate, mai multă emoție decât televiziunea de știri, de exemplu…
Am intrat în redacție și redactorul-șef, un domn cu vestuță și bască, mi-a spus că, dacă dă colega mea o probă de voce, să dau și eu, dacă tot sunt acolo
Radioul înseamnă și voce. Îți place vocea ta?
Cui îi place vocea lui?
Mie!
Ție îți place vocea ta când te auzi?!
Da.
Și mie îmi place vocea ta, dar, pentru 99% dintre oameni, lucrurile stau altfel. Oamenilor nu le place când se aud, pentru că vocea lor sună altfel decât așa cum își imaginează ei. Mie mi s-a spus multă vreme că nu am voce de radio, inclusiv proful meu de radio de la facultate mi-a spus asta!
Însă a existat cineva care a crezut în mine și care mi-a dat o șansă cu mulți ani în urmă când, însoțind o colegă de facultate să dea o probă de voce la radio, am fost invitată și eu să fac asta. Se întâmpla la Radio România, iar eu eram în anul trei la facultate.
Țin minte că am intrat în redacție și redactorul-șef, un domn de școală veche, cu vestuță și bască, mi-a spus că, dacă dă colega mea o probă de voce, să dau și eu, dacă tot sunt acolo. Și am intrat în studio, am citit un paragraf de pe o foaie și am plecat.
Peste jumătate de oră am fost sunată că am luat proba! Colega mea nu luase proba din cauză că avea un accent la care mai trebuia să lucreze, în schimb mie mi s-a oferit șansa să lucrez în radio chiar de atunci. Și iată-mă, în anul trei, începând această aventură.
Eram cea mai tânără din echipă, desigur, și totul mi s-a părut foarte fain, mai ales că venea după practica în redacția de știri de la PRO TV, unde dinamica era incredibilă. Radioul mi s-a părut mai relaxat, era și multă muzică - marea mea pasiune. Am avut chiar și emisiunea mea, matinalul de weekend, pentru că râdeam mult, vorbeam cu plăcere și mi se spunea că am o energie specială. Am avut matinalul până în decembrie 2011, când am dat o probă la o televiziune care nu avea nume și care avea să fie Digi 24.
A împărți microfonul este o formă de generozitate, pentru că trebuie să-i dai și celuilalt spațiu să vorbească
Există drumuri desenate pentru noi, nu?
Se pare că da.
Ai un coleg incomod la radio… Vlad Craioveanu nu este un personaj liniștit și are gura slobodă. Cum vă înțelegeți?
Vlad Craioveanu este un om liber. Vine din perioada în care radioul era marcat de Andrei Gheorghe, dar, ca să-ți răspund la întrebare, îl citez chiar pe el: „Am avut deja prima noastră ceartă, acum ne-am liniștit”. Ei bine, la început cred că ne-am speriat unul de celălalt.
Dar șefii noștri au știut din start că așa va fi, două personalități puternice ca ale noastre nu aveau decât două șanse: să-și rupă capetele sau să producă ceva fain. După prima emisie împreună făcută la perete a fost ok, la a doua la fel, dar la a treia nu a mai fost așa de bine. Era de înțeles, în fond el nu a avut niciodată o parteneră la radio, iar eu nu am avut niciodată un partener de emisie.
El a lucrat alături de bărbați, iar eu am lucrat singură. Așa că rodajul emisiei a durat ceva, dar nu a fost dificil, pentru că amândoi am intrat în chestia asta cu inima deschisă. Am ieșit la o cafea, am stat de vorbă și ne-am calibrat așteptările. A împărți microfonul este o formă de generozitate, pentru că trebuie să-i dai și celuilalt spațiu să vorbească…
Ce fel de matinal veți face?
Un infotainment. Digi Fm lansează și campania „Newsic” și pe mine mă încântă tare mult faptul că ne vom trezi cu o stare bună cu toții, și noi, și ascultătorii noștri. Vom avea invitații obișnuiți deja: Florin Negruțiu, Radu Paraschivescu, dar și Ungurul Bulan, stand-up comedian care ne scrie glumele și care va interpreta diverse personaje…
Tu râzi mult și frumos, dar ești cu adevărat o femeie veselă?
Când m-am angajat în televiziune, o jurnalistă mai veche decât mine și mai în vârstă, tot auzea în redacție un râs. Și a venit să vadă cine râde așa și m-a văzut pe mine. Și mi-a spus ceva ce nu am uitat niciodată: „Eu, un om care să râdă cu toată gura și să aibă atâta tristețe în ochi, nu am văzut în viața mea.”
M-a surprins asta, pentru că eu râd cu toată inima, iar atunci când sunt tristă, se vede, crede-mă. Sunt un om cu de toate, și cu bucurii, și cu tristeți, și cu exuberanță, și cu nostalgii… Cred că asta mă va ajuta mult la radio, pentru că oamenii au nevoie să simtă că cel de la microfon este ca ei, trăiește ca ei, simte ca ei.
Ce și cine anume te-au format pe tine ca om?
Întâlnirile. Cred că ele au fost definitorii pentru mine. Ele m-au adus în punctul în care sunt acum. Nu știu dacă am învățat asta de-acasă, dar ceva din personalitatea mea m-a îndemnat să absorb mereu informații și lecții de viață de la oamenii mai înțelepți decât mine. Am furat meserie, cum se spune, de la Adriana Muraru, Sanda Nicola, Luca Niculescu, Liana Alexandru, Tudor Mușat, Alice Iacobescu etc. De la ei am învățat lucruri pe care nu le-am aflat de la facultate sau din cărți.
Ce înseamnă o țară fără presă curată?
O țară care se minte pe ea însăși și care nu se poate privi în oglindă, o țară care trăiește în minciună.
Tu spui adevărul mereu? Știi să minți?
Nu știu să mint, ceea ce face ca prietenii mei să nu fie foarte mulți. Cei care sunt lângă mine sunt cei care mă cunosc, care mă iubesc și care nu așteaptă de la mine minciuni dulci… Și să știi că mi-e teamă puțin, pentru că la radio nu voi putea „minți”, ceea ce va fi destul de incomod, uneori.
Deci nu de partener mi-e mie teamă, ci de mine! O colegă mi-a spus de curând că nu ar putea face radio, pentru că i-ar fi frică de ceea ce scoate pe gură, fiindcă are niște păreri așa de vehemente, încât, dacă le-ar spune, ar fi deveni teribil de nepopulară.
Și ce vei face? Te vei cenzura?
Nu, îmi voi alege doar cu grijă cuvintele. Cuvintele sunt importante, ele pot spune multe și direct, și indirect…
Recunoștința este singurul sentiment care anulează frica
Ce temeri ai?
Mi-e frică de multe… Mă sperie viitorul ăsta care pare un bau bau din cauza AI-ului, a schimbărilor climatice, a tehnologiei care va deveni mai importantă decât noi… Mă sperie dimensiunea lui apocaliptică, percepția lui atât de pesimistă.
Și ce te vindecă de frici?
Terapeuta mea îmi spunea cândva că este dovedit științific că recunoștința este singurul sentiment care anulează frica. Așa că apelez la asta în fiecare zi. Sunt recunoscătoare pentru viața mea, pentru că sunt iubită și iubesc, pentru că am prieteni, pentru că râd, pentru că primesc și dăruiesc…
Îmi amintesc ce mă face fericită acum. Sunt prezentă în viața mea acum și aici. Am prieteni, oameni care stau necondiționat lângă mine, care mă întreabă ce doresc, ce vreau, ce visez…
Tu ai o relație specială cu sora ta…
Da, mi-a fost și colegă de la Digi 24! Iar colegii din regie aveau o mare plăcere să ne pună în „ferestre”, să împartă ecranul în două și s-o pună pe Oana Zamfir în stânga și pe Mădălina Zamfir în dreapta în direct de pe DN1, de exemplu - ea fiind corespondent Digi 24 la Brașov. Și, când o știam de 6 ore acolo, intrând din oră în oră pentru relatare, mă întrebam cum o fi, ce-a mâncat, cum se simte, dacă îi este frig…
Sunt o tânără care poartă povara anilor în spate
Cum a fost 2023 pentru tine?
A fost un an prolific profesional, un an în care m-am luat la trântă cu una dintre fricile mele, aceea de a încerca lucruri noi. Ei bine, am încercat anul trecut multe lucruri noi. Mai întâi am câștigat o bursă de jurnalism la Bruxelles, în redacția Euractiv unde am făcut interviuri, m-am familiarizat cu instituțiile europene, am cunoscut o mulțime de oameni etc. M-am întors plină de energie și de idei.
Am făcut apoi interviu cu Geoffrey Rush la Tiff, am moderat un maraton de știri în direct de la Untold, care a fost o provocare incredibilă! Am avut apoi interviuri cu analiști mari, cu istorici…
Ai sentimentul că aparții unei generații?
Să știi că nu. Simt că aparțin mai degrabă unei zone de mijloc. Eu sunt născută în 87 și am copilărit în anii de tranziție, în care nu era nicicum, vremurile erau tulburi… Eu nu fac parte nici din generația celor pe care i-am enumerat mai sus, nici din generația tânără care are sentimentul că lucrurile se fac relaxat, fără prea multe întrebări…
Deci sunt o tânără care poartă povara anilor în spate, așa m-aș descrie. Mai mult, aș spune că am o frică teribilă de eșec, că trebuie să muncesc pe rupte pentru tot ceea ce obțin. Fac parte dintr-o generație struțo-cămilă în care și tehnologia îi vine natural, dar care are și metehnele generațiilor mai vechi.
E greu pentru o femeie în meseria asta de jurnalist cu vizibilitate?
Da, e foarte greu, pentru că au fost așa de mulți oameni în jurul meu care îmi cântau prohodul. Spuneau: „- Te-ai gândit ce faci în viitor, că nu vei face televiziune toată viața, ai 30 de ani, te ridezi, e cam gata...?” Apoi acum, la 36, când am ales să plec la radio mi s-a spus: „- Cum, acum pleci de la tv?! Nu-ți dai seama că ești încă tânără? Unde vrei să pleci?!” Morala este: să nu-i asculți pe alții și să te duci acolo unde îți spune sufletul și unde te simți fericit, că dacă nu faci lucrurile cu bucurie, mai bine să nu le faci deloc.
Citiți mai multe pe cristinastanciulescu.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.